31 august 1941: la Arhanghelsk sosește primul Convoi Nordic

În afară de nave de război naziste, submarine și avioane Luftwaffe, convoaiele s-au confruntat cu un alt adversar, la fel de dur: furtunile arctice. Dezghețarea constantă a punților și tunurilor cu topoare și furtunuri cu abur a fost o rutină zilnică pentru marinarii convoaielor nordice, operațiuni necesare deoarece gheața ar fi adăugat o greutate suplimentară navelor, iar acestea s-ar fi răsturnat rapid.
Și totuși, cea mai mare amenințare la adresa Marinei Regale la acea vreme a fost cuirasatul german Tirpitz, care în martie 1942 a lansat primul său atac asupra convoiului PQ12, ofensivă eșuată din cauza vremii rele. Mai târziu, marina germană Kriegsmarine a venit cu Operațiunea Rosselsprung (Mutarea Cavalerului), un plan prin care se urmărea aducerea navei de război Tirpitz în contact cu următorul convoi PQ17. După ce Amiralitatea din Londra a primit un mesaj din Norvegia prin care se anunța mutarea cuirasatului cu pricina, Sir Dudley Pound, temându-se totuși de un atac-surpriză, a ordonat navelor de escortă să se întoarcă, iar convoiul să se împrăștie și să-și urmeze propriul curs spre Rusia. A fost o greșeală tactică de proporții, care a avut consecințe fatale. Tirpitz și-a schimbat poziția spre nord, dar fără a plănui interceptarea convoiului. PQ17, rămas fără escortă, a fost pe deplin expus bombardierelor și submarinelor naziste și distrus treptat, astfel încât doar 11 dintre cele 36 de nave comerciale ale sale au ajuns la Arhanghelsk, livrând mai puțin de jumătate din încărcătura anticipată.
În monumentala sa înregistrare a celui de-Al Doilea Război Mondial cuprinsă în șase volume, Churchill a numit incidentul PQ17 „unul dintre cele mai triste episoade navale din întregul război”, în vreme ce, în memoriile sale amiralul Dan Gallery a fost ceva mai „contondent”, referindu-se la dezastru ca la „o pagină rușinoasă în istoria navală”.