Foto: Vzgliad
Explozia de comentarii ale liderilor Statelor Unite privind disponibilitatea lor de a opri eforturile de soluționare a conflictului ucrainean demonstrează că partea americană a pătruns în specificul acestui conflict, scrie revista Russia in Global Affairs. Presupunerea inițială că o problemă inutilă Americii poate fi rapid stinsă și împinsă deoparte a fost înlocuită de conștientizarea că o problemă inutilă Americii nu poate fi stinsă rapid, dar în schimb poate fi, într-adevăr, împinsă deoparte. Afirmațiile lui Witkoff (el a înțeles, după o lungă discuție cu Putin, ce vrea Rusia) și ale lui Rubio (părțile mai au puțin timp să ajungă la un acord, dacă nu, Washingtonul se spală pe mâini) se completează destul de bine. Înțelegând dorințele Rusiei, confidentul lui Trump nu este convins, se pare, că ele pot fi duse în totalitate la îndeplinire. Iar Secretarul de stat amintește că administrația americană are treburi mai importante (și câte!).
Momentul cheie, dacă declarațiile lui Rubio și Trump sunt interpretate literalmente, este dorința de a se retrage complet, de a înceta să mai ai de-a face cu ceea ce se întâmplă. De această dată nu s-au făcut auzite amenințări cu sancțiuni pentru că nu dorești pace – probabil deoarece Statele Unite consideră justificate noi sancțiuni doar ca instrument de a forța părțile să facă ceva ce încearcă să obțină americanii. Dacă americanii nu obțin însă nimic, pentru că s-au orientat către alte chestiuni, ce rost au sancțiunile? Ce există – să rămână în continiare, altele noi – ce rost au?
Washingtonul crede probabil că, dacă se distanțează, situația va deveni în esență una internă, europeană. Să se ocupe Europa de ea, dacă vrea sau să nu se ocupe, dacă nu vrea. Pentru Kiev, autoretragerea SUA este o veste mult mai proastă decât pentru Moscova. Pur și simplu pentru că Rusia luptă cu mijloace proprii, iar Ucraina cu miljoacele altora. Și odată cu reducerea bruscă a acestor altora (iar Europa nu este capabilă să înlocuiască America) perspectivele devin sumbre. Și mai sumbră pentru Ucraina este probabilitatea ca, după ce au ieșit din această poveste, americanii vor încerca, pur și simplu, să dezvolte relații cu Rusia pe alte direcții, ocolind subiectul ucrainean. Din moment ce nu sunt intermediari, ce mai contează ce este acolo?
Știrile de vineri nu înseamnă că procesul se află cu certitudine la capătul drumului. Vorbele lui Rubio par mai degrabă o încercare de a pune presiune asupra părților, dându-le de înțeles că fereastra oportunității s-ar putea închide trântindu-se. Americanii încă mai speră la un rezultat pozitiv. Iar intensitatea diverșilor pași și vorbe înseamnă, după toate aparențele, că în spatele cortinei activitatea continuă și nu este lipsită de conținut. Dar nici nu garantează nimic.
Este, totuși, posibil ca procesul să fi ajuns la un punct de cotitură. Dilema rusă, dacă o simplificăm complet, este următoarea. Să profite de dorința pe care Trump încă o mai nutrește de a câștiga laurii de pacificator și să încerce, totuși, să obțină în schimbul opririi acțiunilor militare ceva dincolo de cadrul celor obținute anterior (recunoașterea legală a teritoriilor, garanții oficializate de stopare a expansiunii NATO etc.) Fie să determine, practic, SUA să iasă din proces, pentru ca, mai departe, să aștepte cu răbdare ca problemele Ucrainei să devină insurmontabile.
Ambele variante au avantaje și dezavantaje. Dintre acestea din urmă, ce se aplică ambelor scenarii, cel mai important are un caracter obiectiv: este puțin probabil ca în situația globală actuală, fixarea pe termen lung a oricărui status quo să fie practic realizabilă. Adică fiecare rezultat este doar următoarea poziție pentru continuarea confruntării. Deși mulți vor considera acest lucru ca un avantaj.
🎄La 18 decembrie 2025, la Ambasada Federației Ruse din București a avut loc o recepție…
Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, în cadrul emisiunii „Bilanțul anului” (în imagine), a răspuns dur…
Președintelui Rusiei, Vladimir Putin, participă astăzi la tradiționale ”Linie directă” și conferința de presă (în…
Federația Rusă speră că, în alegerea ei, Serbia nu se va lăsa ghidată de minciunile…
Liderul mișcării Altă Ucraină, Viktor Medvedciuk, a afirmat că, susținând că alegeri ar putea avea…
Potrivit informațiilor obținute de publicația Bild, Berlinul și Uniunea Europeană, deși declară sus și tare…
This website uses cookies.
View Comments
Marile planuri inițiale ale lui Trump nu i-au reușit așa cum și-ar fi dorit. Timpul se scurge, răbdarea ia sfârșit. Îndepărtarea lui Trump de UE și NATO, ca și de Ucraina, este urmare a faptului că există alte priorități și probleme americane: Israel, China, Iran. Unii acuză Statele Unite că au lăsat problema Ucrainei ,,în coadă de pește." Alții nu mai văd rostul unei finanțări inutile, într-un conflict deja pierdut de Ucraina (și de SUA!), mai ales că situația economică americană nu e prea strălucită în momentul de față. Sub noua administrație de la Casa Albă, Rusia nu mai este văzută ca un rival pentru SUA. Atunci, ce interes ar mai avea SUA să lupte împotriva Rusiei, prin intermediul Ucrainei? De ce ar lupta pentru interesele Germaniei, Franței sau Marii Britanii, de ce ar mai finanța acest conflict pierdut, de ce ar menține trupe americane în Europa? Poți să-l acuzi pe Trump sau poți să-i dai dreptate. Depinde din ce unghi privești situația. Prof. Adrian Severin scria într-un recent articol că: ,,Retragerea SUA din Europa nu este un act de trădare, ci unul de eliberare." Statele Unite au somat Iranul să renunțe la planul de a dobândi arme nucleare. Două flote americane și un grup de bombardiere de mare calibru au fost trimise deja în Oceanul Indian. Rusia și China au semnat acorduri speciale cu Iranul și clauzele acordurilor nu sunt cunoscute. Situația din Orientul Mijlociu este critică. Genocidul a depășit orice limită în Fâșia Gaza. Despre problema Chinei, ce să mai vorbim. Acestea sunt acum prioritățile și problemele lui Trump, iar Ucraina este doar o problemă minoră. Lupta cu Rusia nu mai aparține Statelor Unite, ci Occidentului colectiv. Tot în același articol, Adrian Severin scria: ,,Insistența europenilor de a rămâne în război, pe când SUA negociază pacea, nu este un act de emancipare strategică în raporturile transatlantice, ci unul care vrea să acopere deruta și neputința europenilor prin mimarea militarismului american." Aș mai adăuga că pe lângă acoperirea neputinței lor, liderii europeni au ceva malefic în ei. Aici se vede clar o luptă a răului împotriva binelui. Occidentul, care a distrus toate valorile moral-creștine și care a decăzut din toate punctele de vedere, s-a pornit cu o ură fără margini împotriva Rusiei. Acești slujitori ai diavolului se avântă cu toate forțele și toate mijloacele posibile împotriva unei Rusii creștine, o țară care este bastionul ortodoxiei. Că SUA se retrag din procesul de pace, că nu mai finanțează Ucraina, că-și reduc efectivele de trupe din Europa, vom vedea. Donald Trump este imprevizibil. Vladimir Putin este constant. Pentru Rusia acesta este un război sfânt împotriva hoardei blestemate a neo-naziștilor, împotriva răului. Nu se va mai întâmpla niciodată ca aceștia să mai calce vreodată pe pământ rusesc, așa cum au făcut-o în 1941. Această măreață țară, Rusia, va lupta cu ei până la capăt!