Paradă. Postfaţă

Festivitățile de 9 mai și parada militară din Piața Roșie au atras atenția generală, în pofida multor altor evenimente. Motivul este unul simplu – crearea unui pretext informațional nu a fost un scop în sine; evenimentul a devenit o reflectare a unei anumite abordări a situației internaționale, o declarație clară a poziției uneia dintre cele mai importante țări ale lumii. Iar la așa ceva oamenii reacționează întotdeauna, indiferent de atitudinea lor față de acel ceva.

Fiodor LUKIANOV, redactor-șef al revistei „Rusia în politica globală”

După optzeci de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a subliniat în mod clar că acela chiar a fost un război global, adică a afectat întreaga lume și a pus bazele unei ordini internaționale complet diferite. Și nu a fost vorba doar de înființarea ONU, care, la acel moment, a fost, totuși, cea mai importantă consecință politică. Rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial au trasat o linie sub structura colonială a planetei, nu întâmplător procesul decolonizării a început, din a doua jumătate a anilor 1940, să prindă rapid viteză. În următorii treizeci de ani, din sistemul colonial nu a mai rămas aproape nimic, iar zeci de țări noi au intrat pe marea arenă politică. Succesul și capacitatea lor de a se dezvolta progresiv nu sunt la fel. Dar au avut o influență foarte semnificativă asupra imaginii lumii.

Privind în urmă din anul 2025, se poate afirma că acel proces a fost pentru cursul istoriei nu mai puțin determinant ca Războiul Rece și confruntarea dintre superputeri. Ce este acum cel mai important lucru: rolul majorității globale în treburile internaționale crește rapid – dacă nu ca actori cei mai activi, atunci ca un mediu internațional foarte viu și cu o influență tot mai mare. Prezența la paradă a unor oaspeți din Asia, Africa și America Latină este constatarea faptului că lumea s-a îndepărtat de mult și irevocabil de situația în care nucleul era confruntarea politică și ideologică din emisfera nordică. Și este extrem de important că tocmai la Moscova, la invitația Rusiei, s-a desfășurat un eveniment devenit simbol strălucitor al acestei expansiuni a spațiului politicii mondiale. Continuarea va fi, probabil, o paradă similară la Beijing, la începutul lunii septembrie, care va fi marcat sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Asia.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de cel mai mare război din istoria omenirii, semnificația lui nu se reduce, ci își dezvăluie alte laturi.

Că vrem sau nu, memoria devine un fenomen tot mai politic, un criteriu de apartenență la o comunitate sau alta. Fiecare națiune are propriul război, ceea ce este firesc. Problema nu constă în revizionism, ci în experiența istorică diferită și în circumstanțele diferite în care a fost ea dobândită. Unificarea interpretărilor trecutului este nerealistă, problema este în armonizarea lor, dacă se poate spune așa. Mai precis, în înțelegerea faptului că utilizarea memoriei ca armă ideologică duce la distrugerea fundamentelor comuniunii internaționale. Este valabil nu doar pentru tema militară, dar și pentru multe alte subiecte ale secolului trecut care, potențial, sunt extrem de controversate. Apropo, acest lucru vizează, în special, aceeași majoritate globală care poate începe mult mai activ să prezinte minorității pretenții istorice.

Dezacordurile (ca să spunem așa) dintre Rusia și Europa cu privire la ce a însemnat războiul cresc. Eforturile de a apăra și proteja viziunea noastră sunt absolut necesare, dar în primul rând pentru noi înșine, pentru construirea națiunii noastre. Alte țări își vor scrie istoria lor, conduse de propriile interese și obiective, iar acest lucru este aproape imposibil de influențat din exterior. Problema constă în compatibilitatea acelor interese și obiective, interpretări istorice. Și aici se dovedește că mult mai simplu este să găsești teren pentru o interacțiune non-conflictuală cu reprezentanții majorității globale. Tocmai pentru că multe dintre ele au propriul lor război (este valabil, în primul rând, pentru diferite zone ale Asiei și Africii). Iar ideile nu intră în conflict cu cele rusești, așa cum se întâmplă în Occident, când aceleași evenimente sunt interpretate aproape diametral. Problema cu Europa mai constă și în faptul că schimbarea ipotetică a elitelor de acolo – de la actualii liberali agresiv anti-ruși la cei național-conservatori – nu va deveni o gură de aer proaspăt în chestiunea memoriei istorice. De exemplu, în cazul Alternativei pentru Germania, care ocupă, în general, o poziție constructivă în privința Rusiei, există marele risc de a intra în divergență radicală tocmai din cauza trecutului.

Dacă eliminăm nuanțele, reiese următoarea schemă. Vechea ordine mondială se baza pe rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și, în consecință, se impunea un oarecare consens în această problemă. Ordinea s-a terminat, la fel și consensul. Noua situație din lume (nu poate fi numită ordine în vechiul înțeles al cuvântului, dar se poate tinde spre o coexistență sigură) nu prevede universalizarea anterioară, ci presupune prezența unor interpretări diferite asupra unor probleme diferite. Pozițiile puternic conflictuale sunt ireconciliabile, dar cele care pur și simplu nu coincid pot interacționa, chiar productiv. Prima – Rusia și Occidentul, în primul rând Europa. Ultima – cazul Rusiei și al majorității țărilor lumii.

Imaginea occidental-centrică a lumii cedează treptat locul uneia mult mai complexe și diversificate. Toți, inclusiv Rusia, vor trebui să se obișnuiască cu ea. Dar este un proces obiectiv și corespunde intereselor Rusiei. Nu din cauza conflictului actual cu Occidentul, ci pentru că în marea lume multidirecțională, Rusia transcontinentală are mai multe avantaje decât oricine altcineva.

Fiodor Lukianov, redactor-șef al revistei „Rusia în politica globală” încă de la înființarea ei, în 2002. Președinte al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Rusiei din 2012. Director de cercetare al Clubului Internațional de Dezbateri, Valdai. Profesor cercetător la Școala Superioară de Economie a Universității Naționale de Cercetare.