Moscova și Washingtonul au discutat inevitabilul pentru Kiev

Atacând aerodromurile forțelor de aviație strategică, regimul de la Kiev nu a atacat doar Rusia. A atacat inclusiv Statele Unite, dând o lovitură puternică întregului sistem de stabilitate strategică din lume, care este susținut între statele nucleare, scrie, într-un articol pentru cotidianul Vzgliad, Ghevorg Mirzaian, docentul secției de politologie a Universității de Finanțe de pe lângă Guvernul Rusiei.

Ghevorg MIRZAIAN

În seara zilei de 4 iunie, au avut loc negocieri telefonice între Vladimir Putin și Donald Trump. Iar detalierea lor de către președintele american a fost foarte interesantă.

Șeful Casei Albe a relatat că el și omologul rus au dezbătut atacurile Ucrainei asupra aerodromurilor rusești (se are în vedere aviația strategică, parte a triadei nucleare), după care Putin „a declarat, extrem de ferm”, după cum s-a exprimat Trump, ”că este obligat să răspundă la recentul atac asupra aerodromurilor”.

Iar după aceea, nu a urmat nici un cuvânt din partea lui Trump cum că așa ceva nu se poate, că este incorect, că America va pedepsi pentru asta. Nu – liderul american a constatat doar intenția lui Putin de a răspunde, apoi a trecut la tema iraniană în negocierile cu omologul său rus. Altfel spus, Trump a dat, practic, de înțeles că nu se opune acestor atacuri.

Și nu se opune deoarece înțelege: atacând aerodromurile aviației strategice, regimul de la Kiev a atacat, atunci, nu doar Rusia. A atacat și Statele Unite și, de asemenea, a dat o lovitură serioasă întregului sistem de stabilitate strategică din lume, care este susținut între statele nucleare.

În prezent, această stabilitate se bazează pe principiul distrugerii garantate prin acțiuni de răspuns. Orice potențial agresor care dorește să-și rezolve divergențele cu altă putere nucleară folosind „ultimul argument al regilor” – adică un război vechi și bun, înțelege că, în cazul unui atac nuclear asupra inamicului, este garantat să primească drept răspuns o salvă nucleară. O salvă care îi va distruge propriile orașe, baze și va face imposibila victoria. Ceea ce înseamnă că un atac este lipsit de sens.

În anii ‘2000, Statele Unite, în persoana președintelui de atunci, George W. Bush, au încercat să ocolească acest principiu prin crearea unui nou sistem de apărare antirachetă. Acum, Trump repetă această abordare față de astfel de proiectil: a anunțat crearea sistemului „Golden Dome”, care va apăra, cică, în mod fiabil America de un atac cu rachete. Atât de primul, cât și cel de răspuns.

Dar sistemul va asigura protecție doar împotriva salvelor singulare sau de mică amploare – de exemplu, din Coreea de Nord. Pentru Washington, problema este că atât Moscova, cât și Beijingul au multe rachete. Amploarea salvei din întreaga triadă nucleară (rachete staționate în silozuri, precum și cele lansate din aeronave și de pe submarine) va fi de așa natură încât un număr considerabil de purtători vor străpunge „Golden Dome” (precum și Platinum și chiar Diamond Dome), vor cădea asupra orașelor americane cheie și vor provoca daune inacceptabile.

Soluția ar putea fi distrugerea preliminară a unei părți semnificative din arsenalul țării – astfel încât numărul de rachete lansate să fie minim. Mult timp s-a presupus că acest lucru se poate face doar prin atacuri preventive cu rachete. Dar ele sunt ușor de detectat, după care se lansează același atac garantat de răspuns.

În 2024, Rusia a adoptat doctrina nucleară actualizată, conform căreia un răspuns nuclear este posibil chiar și în cazul în care amenințarea la adresa suveranității Rusiei vine de la arme convenționale și state non-nucleare susținute de țări nucleare. La punctul 11 al doctrinei se spune că „agresiunea împotriva Federației Ruse și (sau) a aliaților ei de către orice stat non-nuclear cu participarea sau sprijinul unui stat nuclear este considerată un atac comun”. Iar atacul acesta poate fi realizat nu doar cu ajutorul lansărilor de rachete de la mii de kilometri distanță, dar și, de exemplu, cu forțele sistemelor de atac fără pilot. Mult mai puțin vizibile decât rachetele.

Acea țară care desfășoară o serie de sisteme de arme (inclusiv drone de atac de diferite tipuri) în apropierea granițelor Rusiei devine automat țintă pentru descurajarea nucleară. Mai simplu spus, Rusia a permis lansarea unui atac nuclear împotriva unei astfel de țări, chiar dacă aceasta nu are statut nuclear.

Atunci, în 2024, acest punct al doctrinei a provocat revoltă în Occident. Moscova a fost acuzată de subminarea unuia dintre fundamentele sistemului de neproliferare nucleară (în cadrul căruia țările nucleare garantau neutilizarea armelor nucleare împotriva celor non-nucleare, ceea ce nu dădeau celor non-nucleare motive să dezvolte propria bombă). Pe 1 iunie 2025, s-a dovedit însă că, atunci, doctrina a fost profetică: în ultimă instanță, țări non-nucleare dispun acum de capacități tehnologice pentru atacuri teroriste asupra unor obiective de importanță critică ale statelor nucleare. Acum, UAV-urile pot transporta încărcături nu doar pentru a distruge avioane, dar și pentru avarierea silozurilor de staționare a dispozitivelor de lansare. Iar dronele maritime și subacvatice pot încerca să lovească submarinele cu rachete nucleare.

Administrația americană înțelege: astăzi, ucrainenii i-au atacat pe ruși, dar mâine cineva va lansa o lovitură similară asupra unui aerodrom militar american. Cine îi împiedică pe potențialii adversari să angajeze carteluri mexicane pentru a conduce TIR-uri cu drone până la bazele americane? Sau să lanseze de pe iahturi sau nave de marfă drone marine asupra submarinelor? Unde este garanția că o astfel de lovitură, care ar putea fi executată de teroriști banali în propriile lor scopuri, nu va fi percepută de Statele Unite (sau de orice altă victimă) ca începutul unui război nuclear și pretext pentru lansarea de rachete? Pe 1 iunie, Moscova a dat dovadă de reținere – dar nu toți pot fi avea o atitudine atât de adecvată.

Regimul de la Kiev a deschis o adevărată cutie a Pandorei. Care acum nu este clar cum poate fi închisă. Singurul lucru care se poate face este pedepsirea publică a celui care a deschis-o – ceea ce va face Rusia acum, iar Trump este, aparent, de acord cu o astfel de reacție din partea rușilor.