Foto: baltic-house.ru
Pe 24 noiembrie, Teatrul Baltic House va prezenta la Moscova „Imagini vii ale blocadei”, în regia lui Igor Koniaev. Spectacolul se înscrie în programul din afara competiției al festivalului, consacrat împlinirii a 80 de ani de la Victorie în Marele Război pentru Apărarea Patriei, relatează urokirezhissury.ru.
Despre acest spectacol a povestit jurnalista Elena Alekseeva, de la Sankt-Peterburgskie Vedomosti:
În codul cultural al Leningradului asediat a rămas întipărită pentru totdeauna interpretarea Simfoniei a șaptea a lui Șostakovici și fapta eroică a angajaților muzeului Ermitaj. Acestea sunt evenimentele despre care amintește premiera spectacolului „Imagini vii ale blocadei”, care a avut loc pe scena Teatrului Ermitaj — un proiect comun al teatrului „Casa Baltică” și al faimosului muzeu.
Regizorul Igor Koniaev a montat un spectacol documentar, bazându-se pe amintirile, scrisorile și însemnările din jurnalele păstrate în arhiva muzeului. Cine au fost acești oameni care au salvat comorile neprețuite? În memorie au rămas numele răsunătoare ale unor savanți și arheologi, dar o asemenea muncă ar fi, în general, doar pe măsura atlanților care păzesc intrarea în Noul Ermitaj. În realitate însă, după cum spune directorul de atunci, academicianul I. A. Orbeli, el a avut în subordine cam „patruzeci de bătrâne”. Spectacolul este dedicat acestor angajați de rând. Ei sunt cei care au devenit adevărații atlanti și cariatide. Mâinile lor au scos din rame picturile marilor maeștri, au așezat în lăzi aur și diamantele, au înfășurat cu grijă figura de ceară a lui Petru cel Mare, a zâmbitorului Voltaire… Ei au trimis mii de exponate în zonele de evacuare, iar ceea ce nu au reușit să trimită au protejat cu trupurile lor, practic, adăpostindu-se în subsoluri. Au îndurat gerul și foamea. Vocile, gândurile, sentimentele și observațiile lor au prins acum glas prin vocile actorilor teatrului.
Scenografia spectacolului, creată de Daria Zditovețkaia, este alcătuită din panouri verticale mobile, pe care se conturează, prin linii strălucitoare imagini ale statuilor egiptene și icoanelor rusești, madonelor italiene și țărăncuțelor olandeze. La început, în fața noastră apare un spațiu alb și oameni fără griji, îmbrăcați în haine albe. Culoarea neagră se insinuează treptat, acoperind încet panourile, adăugând la rochiile ușoare baticuri, cojoace, haine căptușite, cizme de pâslă… Decorul devine nu doar un fundal, dar și clapele unui pian — care, desigur, se află și el pe scenă. Fără muzică, orașul nu putea trăi. Prin muzică, orașul s-a salvat și și-a apărat demnitatea. De aceea, claviatura alb-negru și Chopin în interpretarea pianistului Igor Roșciupkin, devin și ele eroi ai rezistenței. Spre final, culoarea albă și hainele albe (cine, dacă nu slujitorii muzeului, ar putea cunoaște mai bine sensul lor metaforic?) revin în toată plenitudinea lor. Iar cântecul despre atlanti — pe umerii cărora se sprijină nu doar Ermitajul, ci și cerul — răsună în cinstea tuturor celor care au trăit blocada, vii și căzuți la datorie.
După cum a spus regizorul, „Ermitajul în timpul blocadei a fost un teritoriu al iubirii pure, care a unit oameni minunați, ce se salvau unii pe alții, păstrau comorile și nu se gândeau că săvârșesc un act de eroism”. Actorii și spectatorii au avut onoarea de a atinge acest cerc al celor aleși.
🎄La 18 decembrie 2025, la Ambasada Federației Ruse din București a avut loc o recepție…
Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, în cadrul emisiunii „Bilanțul anului” (în imagine), a răspuns dur…
Președintelui Rusiei, Vladimir Putin, participă astăzi la tradiționale ”Linie directă” și conferința de presă (în…
Federația Rusă speră că, în alegerea ei, Serbia nu se va lăsa ghidată de minciunile…
Liderul mișcării Altă Ucraină, Viktor Medvedciuk, a afirmat că, susținând că alegeri ar putea avea…
Potrivit informațiilor obținute de publicația Bild, Berlinul și Uniunea Europeană, deși declară sus și tare…
This website uses cookies.
View Comments
Când citesc despre Blocada Leningradului, mă gândesc la rezistența de neimaginat a locuitorilor, la jertfa lor. Nu știu dacă în istorie există așa ceva. Ororile petrecute la Leningrad și Stalingrad te înfioară și după atâția ani; sacrificiul armatei și al populației nu poate fi egalat în lume.