Noi cauze primare

Fiodor Lukianov, despre șansele de a se ajunge la un acord privind Ucraina

Fiodor LUKIANOV,
redactor-șef al revistei „Rusia în Politica Globală”

Sâmbăta trecută, Donald Trump a declarat că nu se va întâlni cu Vladimir Putin până când nu vor fi clarificați parametrii unui acord. Aceasta este și poziția Rusiei: întâlnirea trebuie pregătită temeinic. Este adevărat, intențiile sunt contrastante. Casa Albă vrea ca ostilitățile militare, acolo unde sunt, să înceteze cât mai rapid, după care fie ca alții (din Europa și din alte părți) să rezolve lucrurile. Kremlinul insistă pe eliminarea cauzele primare ale conflictului, ceea ce necesită un acord cuprinzător, un fel de pachet de acorduri pe mai multe componente. Iar structura lui trebuie convenită înainte de încetarea focului. Cererea americană este explicabilă. Inițiativa militară este de partea Rusiei, iar acțiunile armate consolidează poziția de negociere a Moscovei. O încetare a acestora, o slăbește. În ceea ce privește sistemul comun de securitate, trumpiștii demonstrează, în principiu, un interes limitat pentru o prezență în Europa. Căreia i se propune să-și asume ea însăși responsabilitatea și să nu distragă atenția Statelor Unite de la chestiuni mai importante. Punctul de vedere al Rusiei a fost modelat de lunga evoluție a peisajului militar-politic european, când singurul scenariu considerat posibil era extinderea atlantismului. Cauzele primare și profunde se află în sfârșitul Războiului Rece așa cum s-a încheiat el, și în impulsul dat de acest rezultat. Este ceea ce se și propune spre reconsiderare.

Există un detaliu important. După 1991, extinderea NATO spre est a fost dictată în primul rând de logica politică. Expansiunea instituțiilor euro-atlantice presupunea nu atât pregătirea pentru o confruntare armată, cât o modalitate de a organiza noile teritorii ale imperiului occidental. Primirea în Alianță a fost, în același timp, un simbol de credință pentru noii veniți, și un instrument de gestionare a acestora. Ceea ce nu înseamnă că factorul planificării militare a lipsit. Dar a fost mult mai puțin pronunțat decât ar fi putut fi, ținând cont de obiectivele și tradițiile inițiale ale blocului nord-atlantic. Iar Rusia, opunându-se extinderii NATO, nu se referea la o amenințare imediată, ci la una potențială. O amenințare accentuată de nedorința interlocutorilor occidentali de a asculta argumentele și propunerile Moscovei.

Ceea ce se întâmplă începând din 2022 are altă natură. La baza extinderii Alianței și a posibilei ei consolidări a fost pusă logica pur militară a confruntării directe cu Rusia. NATO nu mai are niciun alt scop sau acesta a dispărut într-un plan secund.

Chiar și aderarea Finlandei și Suediei diferă calitativ, atât ca motive, cât și din punctul de vedere al consecințelor, de aderarea, de exemplu, a Croației sau chiar a Republicii Cehe și Slovaciei. Cu atât mai mult acest lucru contează în cazul ipoteticei aderări a Ucrainei, pe care Kievul o cere cu stăruință. Pe de o parte, operațiunea militară specială a transferat contradicțiile într-formă deschisă, privându-și omologii occidentali de oportunitatea de a evita problema. Pe de altă parte, a exacerbat-o la maximum, aducând în prim-plan mijloacele militare de stabilire a status quo-ului. Până să înceapă campania rusească, discuțiile despre cauzele primare și securitatea europeană, deși substanțiale, erau în mare parte speculative. Acum, problema este una de confruntare militară, extrem de concretă.

Situația își pune amprenta asupra probabilelor negocieri. Situația de pe front devine aproape decisivă, ceea ce înseamnă că imediata încetare a focului căutată este complet iluzorie. Cauzele primare trec din categoria celor istorice în categoria celor extrem de actuale. Este un dezechilibru militar-politic capabil să degenereze într-un conflict frontal între Rusia și NATO. Factorul decisiv este relația dintre Europa și Statele Unite – în ce măsură este Washingtonul pregătit să gestioneze procesele din teatrul european.

Concluzia nu este cea mai încurajatoare. Aspirațiile americane de negociere sunt de neîmplinit. Cele rusești sunt departe de a fi realizate. Miza este din ce în ce mai mare. Iar reducerea soluției la disputele teritoriale nu va funcționa.

Preluat de la ziarul Kommersant