Acest site folosește cookie-uri pentru publicitate personalizată.
În centrul orașului München a avut loc o manifestație de amploare împotriva Conferinței de la München privind securitatea și NATO, la care au participat peste 4.000 de persoane cu lozinci împotriva războiului/ Foto: ng.ru
Scade interesul Statelor Unite pentru o Europă străină din punct de vedere al valorilor
Konstantin REMCIUKOV, redactor-șef al cotidianului Nezavisimaia gazeta
Conferința de Securitate de la München din acest an a stabilit o serie de tendințe care, probabil, vor determina viitorul în relațiile internaționale. Și nu doar pe termen scurt.
Tema comună a majorității discursurilor a fost sfârșitul ordinii internaționale și economice așa cum era înțeleasă până de curând. Raționalitatea economică și interesele naționale ale statelor sunt acum mai presus de regulile și normele abstracte după care s-au ghidat până acum.
Tonul Secretarului de stat al SUA, Marco Rubio, nu a fost la fel de agresiv ca cel de anul trecut al vicepreședintelui J.D. Vance. El tot timpul a evocat trecutul civilizațional creștin comun al Europei și Statelor Unite. În același timp însă, Rubio a fost neînduplecat față de politicile promovate de europeni în privința migrației, a culturii și tranziției verzi, estimând că tocmai greșelile din aceste domenii trag Europa în jos, spre declin. Potrivit spuselor sale, SUA nu vor să fie „administratorul unui declin gestionat”. În acest punct, valorile actuale ale SUA și UE nu coincid. Și, astfel, se ridică întrebarea: ce ar trebui, în aceste condiții, să apere NATO? Ar trebui americanii să se implice în apărarea unor valori care le sunt străine și care înfloresc în Europa?
Secretarul de stat a criticat globalizarea, care a dus la dezindustrializarea economiei americane și la ascensiunea Chinei. În pofida condamnării ostentative a prostiei susținătorilor globalizării, Rubio a ignorat întrebarea de unde a apărut, de fapt, globalizarea. Nu a menționat el nici „Consensul de la Washington”, care, la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut, a pus bazele conceptuale ale unei lumi fără frontiere și bariere în circulația bunurilor, a capitalului și forței de muncă. După care, în lume se adoptau anual 130–140 de legi care deschideau piețele interne în favoarea corporațiilor transnaționale. Aceste corporații și-au creat propriile lanțuri globale de preț cu un singur scop – minimizarea costurilor. Astăzi, americanii văd aceste lanțuri globale ca pe o amenințare la adresa intereselor strategice naționale. Dependența chiar și de un singur component provenit dintr-o țară neprietenoasă este acum considerată inacceptabilă. Iar SUA merg hotărât spre demontarea sistemului existent al diviziunii internaționale a muncii.
Europenii au conștientizat că, din punct de vedere militar, ei sunt un nimeni. Iar acum trebuie să creeze o proprie și puternică industrie a apărării. La conferință s-a conturat părerea aproape consolidată potrivit căreia prioritatea investițiilor în industria de apărare se va menține cel puțin două decenii.
Liderii statelor europene au fost ridicol de prudenți în a critica SUA și pe Donald Trump. Vorbind chiar și despre Groenlanda, prim-ministra Danemarcei, Mette Frederiksen, a făcut aluzie la faptul că, dacă o țară NATO vrea să ia teritoriul altei țări NATO, acest lucru ar însemna sfârșitul NATO. Curajul afirmației impresionează prin eroismul ei.
Europenii aproape că nu s-au atins de China. Taiwanul aproape că nu a fost menționat. Nu este momentul. La Beijing au fost deja recent șefii de guvern ai Canadei, Finlandei și Marii Britanii, precum și președintele Franței. Se pregătește să meargă la Xi Jinping și cancelarul german Friedrich Merz, la sfârșitul lunii februarie. Toți caută alternative la presiunea tarifară americană. Ei vor predictibilitate și surse de inovații și investiții. Iar astăzi, așa ceva poate fi găsit, în cantitate suficientă, doar în China.
Întrucât este înfricoșător să critici SUA, europenii au atacat din plin Rusia și pe Vladimir Putin. Sătulă, probabil, de cât a îndurat din cauza pretențiilor americane asupra Groenlandei, primierul danez s-a dezlănțuit în atacuri rusofobe împotriva Rusiei. A ajuns până acolo încât a afirmat că rușii nu suferă din cauza pierderilor militare, pentru că, vezi Doamne, asta e mentalitatea lor. Ba chiar a bătut cu degetul arătător în cap, ca și cum ar fi arătat unde sălășluiește această mentalitate. Adică pentru Rusia nu înseamnă mai nimic pierderea a 30.000–35.000 de oameni, dacă în Al Doilea Război Mondial a pierdut milioane. Milioane! „Imaginați-vă ce insensibilitate mentală!”, s-a indignat Frederiksen. A fost rușinos să auzi așa ceva…
Poziția convenită privind Rusia s-a redus la ideea că în ruși nu poți avea încredere. Nici acum, nici după. După Ucraina, vor ajunge în Europa (polonezii susțin că sigur în Polonia, iar balticii – că la ei). De aici misiunea principală: sufocarea Rusiei prin sancțiuni, interdicție asupra vânzărilor de energie, blocarea flotei fantomă. Trebuie ca Rusia să fie adusă cu adevărat la epuizare. Trebuie să ne pregătim de război și, de aceea, nici un fel de contacte economice în următoarele decenii. În opinia lor, izolarea va duce la înfrângerea finală a Rusiei.
Cancelarul german Merz s-a angajat să transforme Germania în motorul creșterii economice a Europei și în pilonul capacității ei de apărare. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a promis vecinilor de pe continent protecție nucleară. Premierul britanic Keir Starmer a anunțat că va trimite anul acesta un grup de portavioane de atac în Atlanticul de Nord și în Extremul Nord, în frunte cu portavionul Prince of Wales.
Conferința de la München nu a reușit să găsească argumente împotriva tendinței de geopolitizare a relațiilor internaționale, în primul rând în interesele statelor puternice din punct de vedere militar. Părerea „micilor jucători” nu interesează „Marile” state, deoarece primii sunt considerați iresponsabili, incompetenți și dogmatici. În schimb, prioritatea intereselor naționale presupune, dimpotrivă, flexibilitate în înțelegerea propriului avantaj și în alegerea mijloacelor de protejare a acestuia. Capacitatea de a renunța rapid la principii. Fie găsirea unei noi interpretări a principiilor în vigoare.
Ambasadorul SUA la ONU, Mike Waltz, a anunțat că americanii au decis să pună Organizația Națiunilor Unite pe o dietă severă până când vor rezolva problema transformării ei fundamentale. În opinia lui Waltz, ONU nu este capabilă să rezolve nicio problemă internațională. De acestea trebuie să se ocupe Trump.
Principala impresie de ceea ce s-a auzit la München: Rusia rămâne, în următoarele câteva decenii, principalul inamic al UE – politic, economic și militar. Atâta timp cât Trump și adepții lui sunt la putere, americanii vor fi, mai degrabă, mai pragmatici în contactele cu noi. Se poate spune – meschini. Dar și mai ușor de înțeles. În asta constă esența diplomației tranzacționale: tu – mie, eu – ție.
Este puțin probabil ca lumea a treia să se coalizeze în jurul Rusiei pe baze anticoloniale, așa cum și-ar dori unii dintre idealiștii noștri utopiști. India și Brazilia demonstrează convingător că propriile lor democrații au nevoie de dezvoltare din partea guvernelor, nu de lozinci. Este suficient ca americanii să preseze, să propună o afacere/tranzacție avantajoasă, și aceste țări acționează în propriul interes. Fără fanfaronadă ideologică.
Ne așteaptă o lungă navigare solitară. Ea reclamă o îmbunătățire radicală a guvernanței la toate nivelurile, inclusiv corporativ, reducerea costurilor și creșterea productivității.
De acest lucru trebuie să țină cont cei care răspnd de economia Rusiei. Capitalismul de stat devine deja o povară greu de suportat pentru bugetul țării. Pierderile, ineficiența și lipsa unei strategii clare de dezvoltare în condițiile actuale sunt principalele trăsături ale monopolismului și sectorului de stat rusesc.
Fostul șef al Centrului Național Antiterorist al SUA, Joe Kent, a făcut o declarație răsunătoare.…
Diverse țări europene acționează ca aliați, protectori și sponsori ai regimului nazist de la Kiev,…
Comisia Europeană a anunțat că a fost lansat procesul de primire a cererilor din partea…
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat instituirea, începând de la miezul nopții de 6 mai,…
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a întâlnit cu directorul general al Societății publice pe acțiuni KamAZ,…
Evgheni POZDNIAKOV, Valeria KRUTOVA Armenia găzduiește un mare summit, menit să demonstreze apropierea țării de…
View Comments
Nimic nu este mai violent decât politica. Dacă militarii se înfruntă doar când sunt în război, politicienii sunt în război permanene. Din păcate, cei mai redutabili dușmani ai lor se ascund întotdeauna în propria tabără. La conferința de la Munchen, Rubio a fost portavocea lui Trump și a spus public ceea ce mulți gândesc doar în privat: UE s-a îndepărtat de valorile democratice reale. Toate criticile aduse Europei au fost spuse mai diplomatic decât a făcut-o Vance anul trecut. Poate de aceea europenii care au luat cuvântul, au considerat că trebuie să lingușească America și să lovească în Rusia (ca de obicei), care nu avea reprezentanți acolo să răspundă acuzațiilor. Dar răspunsul Rusiei se poate afla dintr-un excelent interviu al prof. Sergey Karaganov, pe care îl atașez mai jos:
https://opozitia.net/2026/02/17/evitarea-uitarii-si-reabilitarea-umanitatii/