Fiodor Lukianov: Din nou a învins „propria cămașă”

Fiodor LUKIANOV, politolog, redactor șef al revistei ”Rusia în politica globală”

Înfrângerea suferită de Viktor Orbán și de partidul Fidesz în alegerile parlamentare de duminică nu a devenit o senzație. Sondajele de opinie indicau de mult probabilitatea unui astfel de rezultat. Împotriva lui Orban a jucat, de asemenea, îndelungata lui ședere la putere (șaisprezece ani consecutiv și douăzeci în total), fără precedent, practic, pentru Europa Centrală și de Est: nimeni nu a anulat elementul de plictiseală față de aceleași figuri, iar acest lucru este ușor de înțeles psihologic.

Nu s-a îmbunătățit nici situația economică din Ungaria, făcându-se tot mai insistent auzite acuzații că veșnicul premier cam închidea ochii la tot felul de interese comerciale care gravitau în jurul lui.

Victoria oponenților lui Orbán confirmă, în mod paradoxal, o tendință întruchipată de acesta de mult timp: agenda națională este mai importantă decât oricare alta, „țara mea înainte de toate”. Așa a fost să fie ca, în ultimii ani, în special după ce s-a intrat în faza militară a conflictului din Ucraina, abordarea naționalistă (sau, cum se spune acum în Europa, suveranistă) a guvernului Ungariei să fie adânc împletită în contextul extern. Respingerea abordărilor Comisiei Europene și ale întregului establishment european față de situația din jurul Ucrainei, justificată prin apărarea intereselor Ungariei și ale ungurilor, a generat un conflict acut atât cu Bruxelles-ul, cât și cu Kievul, adică a dus subiectul la nivel internațional. În consecință, și campania electorală a abundat de motive care nu aveau legătură cu interesele naționale. Fidesz l-a plasat în centrul ei chiar pe Volodimir Zelenski – ca anti-erou și dușman periculos. Oponenții lui Orbán, dimpotrivă, au pus accent pe problemele interne, pe lupta împotriva corupției, iar normalizarea relațiilor cu Europa fiind prezentată ca modalitate de a îmbunătăți viața cetățeanului ungar obișnuit. Cât de corect este acest lucru este altă chestiune, însă mesajul în sine este total în spiritul suveranismului.

Curios este că nu au jucat niciun rol vizita la Budapesta a vicepreședintelui SUA J. D. Vance și nici numeroasele apeluri lansate de președintele Donald Trump și de membrii familiei sale în sprijinul lui Orbán. Și acest lucru este în spiritul politicii de orientare națională – de regulă, îndemnurile insistente venite din exterior nu prea sunt pe placul nimănui.

Până acum, echipa lui Trump nu a reușit să influențeze rezultatul electoral în nicio țară europeană unde a încercat acest lucru (anterior au fost România și Germania). Desigur, mainstream-ul european nu a stat deoparte și a lucrat cum a putut împotriva lui Orbán, dar acest lucru este deja de mult timp parte sistemică a politicii oricărei țări europene. Fără premise obiective pentru un rezultat sau altul, nici o astfel de influență nu funcționează prea eficient.

Nu au lipsit nici surprizele. Pentru Fidesz se prognoza o posibilă înfrângere pe listele de partid, dar un succes sigur în circumscripțiile uninominale. A ieșit, practic, invers: au rămas în urmă pe liste, dar nu cu mult, în timp ce în circumscripții a fost un eșec total. Și acesta este un indiciu că pe oameni îi interesează propria lor viață, problemele concrete. La nivelul concret al regiunilor, alegătorii i-au perceput pe candidații opoziției ca reflectând într-o mai mare măsură dorințele lor și care nu sunt legați de o forță politică, implicată, în percepția unei părți semnificative a populației, în niște jocuri străine de interesele interne.

La Bruxelles și în alte mari capitale este sărbătoare. De Orbán visau cu ardoare și încrâncenare să scape, deoarece îi incomoda pe toți și devenise obositor. Simbolic, acest lucru va fi prezentat ca o victorie istorică a spiritului liberal al integrării asupra unui autocrat nociv, în spatele căruia s-ar afla cei mai detestați oameni în Europa – Vladimir Putin și Donald Trump.

Noul șef al guvernului a anunțat deja o schimbare radicală de direcție, vor urma pași simbolici puternici în direcția conducerii europene. Ceea ce se așteaptă din partea noului Executiv de la Budapeste este, în primul rând, deblocarea pachetului de 90 de miliarde pentru sprijinul Ucrainei, lucru care, cel mai probabil, se va întâmpla rapid. Pentru Rusia, vestea nu este una plăcută, dar cel mai probabil Comisia Europeană ar fi găsit o modalitate de a aloca acești bani și în cazul menținerii fostului guvern, chiar cu ocolirea procedurilor existente.

În rest, politica noului guvern nu este clară în totalitate, în pofida setului de mantre liberale corecte rostite de liderul partidului Tisa. Toată campania lui Péter Magyar s-a concentrat pe propria persoană, iar cine va ocupa funcțiile ministeriale și care vor fi prioritățile practice ale noului guvern rămâne de văzut. Situația geopolitică și problemele care stau în fața Ungariei nu se vor schimba, astfel că nu este exclus ca Tisa să fie nevoită să țină cont mai mult de realitățile destul de periculoase existente decât și-ar dori. Magyar a declarat deja că intenționează să poarte dialog cu Rusia, deoarece acest lucru este necesar pentru interesele Ungariei: un dialog în primul rând energetic. În același timp, este adevărat că este destul de îndoielinică probabilitatea ca Ucraina și Comisia Europeană să-și schimbe abordarea și să deblocheze livrările prin conducta Drujba – Bruxelles-ul intenționează să obțină o sistare totală a exporturilor de resurse energetice rusești. Alt subiect important este soarta celor două reactoare ale centralei nucleare de la Paks, contractate în perioada lui Orbán și aflate deja în construcție. Directiva politică este de eliminare a Rosatom, deși, din punct de vedere tehnic, acest lucru nu este chiar atât de simplu.

Merită amintit că, din perspectiva originii sale politice, Magyar nu provine din cercuri liberale de stânga, el a fost aliatul lui Orban, înainte de a se desprinde de partidul acestuia. Iar tendința generală de a prioritiza problemele interne în fața celor externe nu va dispărea. Astfel, foarte multe vor depinde de situația din Ungaria și din Europa în ansamblul ei.

(Rossiiskaia gazeta – revista ”Russia in Global Affairs”)