A fost adoptată Declarația comună a Rusiei și Chinei privind formarea lumii multipolare și a relațiilor internaționale de nou tip

Ceea ce sare imediat în ochi este faptul că se menționează des termenul civilizație, atât în contextul Rusiei și Chinei însele, cât și în contextul relațiilor dintre civilizațiile întregii lumi și al egalității lor în drepturi. Evident, este prezent ”salutul” retoric pentru lumea occidentală în fraza:

„…civilizațiile nu se împart în foarte dezvoltate și slab dezvoltate, puternice și slabe. Sistemul spiritual și moral al nici unei civilizații nu poate fi privit ca exclusiv sau superior altora.”

În preambul se subliniază că Rusia și China sunt civilizații cu o veche istorie și este evidențiat statutul lor de fondatori ai ONU, deținători ai dreptului de veto în Consiliul de Securitate. Mai departe se menționează că se accelerează procesele de schimbare din lumea. S-a produs ascensiunea țărilor din Asia, ale Americii Latine și Africii. Un nivel fără precedent au atins interdependența și interconectarea tuturor statelor lumii.

Concomitent, a eșuat dorința mai multor state (a se citi „Occidentul colectiv”) de a impune interesele lor întregii lumi și de a limita posibilitățile de dezvoltare suverană ale altor țări într-un stil colonial. Ținând cont de experiența istorică dobândită, majoritatea statelor lumii aspiră să urmeze calea construirii unei comunități internaționale mai unite, impregnată de ideile de egalitate, dreptate, cooperare reciproc avantajoasă și respect pentru interesele fundamentale ale fiecăruia.

Pe de altă parte, se subliniază că în lume se intensifică și tendințele de criză: se extinde practica abordărilor unilaterale bazate pe forță, sunt în ascensiune hegemonismul și confruntarea dintre blocuri. Se precizează că există o amenințare reală ca lumea să se rostogolească spre o „junglă, unde fiecare va fi împotriva fiecăruia”.

În secțiunea „operativă” a documentului sunt formulate patru principii pe care Rusia și China le vor urma în relațiile reciproce și invită și alte state să urmeze o cale similară. Aceste principii sunt:

1. Principiul deschiderii lumii pentru o cooperare incluzivă și reciproc avantajoasă.

Este important să fie depășită fragmentarea lumii și să fie încurajată eliminarea barierelor transfrontaliere în diverse domenii, respectând în același timp suveranitatea, integritatea teritorială și identitatea tuturor statelor suverane. În lume nu există o cale universală de dezvoltare și nu există state sau popoare „de rangul întâi”.

2. Principiul securității indivizibile și egale.

Securitatea unui stat nu poate fi asigurată în detrimentul securității altuia. Este necesar să se acorde atenția cuvenită preocupărilor legitime ale tuturor țărilor în domeniul securității, să se pună accentul pe cooperarea în materie de securitate, să se respingă confruntarea între blocuri și strategiile de tip „joc cu sumă zero”, să se opună extinderii alianțelor militare, războaielor „hibride” și războaielor „prin intermediari”.

3. Principiul democratizării relațiilor internaționale și al perfecționării sistemului de guvernanță globală.

Toate statele și uniunile acestora sunt libere în alegerea partenerilor străini și a modelelor de cooperare internațională. Hegemonia la nivel mondial este inadmisibilă și trebuie interzisă. Nici un stat sau grup de state nu trebuie să controleze afacerile internaționale, să dispună de soarta altor țări și să monopolizeze oportunitățile de dezvoltare. Marile state trebuie să-și asume o responsabilitate și o misiune speciale, să-și impună sieși cerințe suplimentare și să nu abuzeze de avantajele lor.

4. Diversitate civilizațională și valorică la nivel mondial.

Toate civilizațiile umane au valoare intrinsecă și sunt egale. Diversitatea culturală și civilizațională trebuie apărată. Trebuie să fie luată o atitudine fermă împotriva utilizării drepturilor omului ca pretext pentru un amestec în treburile interne ale altor state, precum și împotriva politizării și instrumentalizării problemelor legate de drepturile omului.