Lavrov, despre agresiunea informațională și metodele murdare ale Occidentului

Discursul ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, la cel de-al patrulea Forum internațional „Dialog despre fake-uri 4.0”, Moscova, 22 septembrie 2026. Textul publicat pe site-ul oficial al Ministerului de Externe al Rusiei.

Stimați prieteni,

Sunt bucuros că am posibilitatea de a lua cuvântul la cel de-al patrulea Forum internațional „Dialog despre fake-uri 4.0”. Vă salut pe toți.

Constatăm că aici sunt prezenți experți atât din țările Sudului Global și ale Estului, cât și dintr-o serie de țări occidentale. Vă urez succes în activitatea dumneavoastră.

Rusia încurajează dialogul profesional, practic în toate sfere, inclusiv în privința combaterii utilizării informației ca armă. Acest lucru se impune în mod deosebit în ziua de astăzi, când informația inundă vertiginos întreg spațiul activităților omului, iar cu ajutorul tehnologiilor moderne orice știre, chiar neverificată sau evident falsă, poate deveni foarte rapid accesibilă pentru milioane, dacă nu chiar miliarde de oameni. Este ceva de care de mult și frecvent (am vorbit de multe ori despre acest lucru) abuzează cei din Occident care încearcă să împiedice formarea unei ordini mondiale multipolare și echitabile.

Acest lucru nu a început nici astăzi și nici ieri. Este suficient de amintit anul 1999, când, cu ajutorul angaților americani ai Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, a fost organizată, pe teritoriul Serbiei, o provocare vădită pentru a declanșa agresiunea NATO împotriva Iugoslaviei. Și toți avem încă în memorie celebra „performanță” din 2003 a fostului meu coleg, Secretarul de Stat al SUA, C. Powell, care, în Consiliul de Securitate al ONU a scuturat cu mândrie și patos o eprubetă cu pulbere albă, afirmând că este o armă biologică. După cum știți, totul s-a dovedit o minciună.

În ceea ce privește Rusia, războiul informațional împotriva noastră a fost declanșat cu mult înainte să înceapă operațiunea militară specială, imediat după ce, la începutul anilor 2000, după venirea la putere a președintelui Federației Ruse, V. V. Putin, Rusia a început să se elibereze de formele neocoloniale de cooperare cu partenerii noștri occidentali, să promoveze o politică independentă și să revină la propriile tradiții, valori și rădăcini. Au început să ne descurajeze. Ascendent, această politică de descurajare a ajuns la situația actuală, când împotriva noastră au fost impuse peste 30.000 de sancțiuni — un număr record în comparație cu toate celelalte țări ale lumii.

Dacă este să vorbim despre provocări concrete cu folosirea spațiului informațional, în urmă cu opt ani, în orașelul englez Salisbury, s-a afirmat că familia Skripal (S. V. Skripal și fiica lui, Iulia) a fost „otrăvită de serviciile de informații ruse”. Nici până acum nu putem obține răspuns la numeroasele noastre solicitări oficiale adresate de Comitetul de Investigații al Federației Ruse și de Procuratura Generală a Federației Ruse colegilor britanici, cu cereri oficiale, cu referire la obligațiile juridice pe care le avem cu toții în temeiul diferitelor convenții, pentru a ni se comunica unde se află cetățenii ruși. Adică nu am primit niciun răspuns. De fapt, spus mai simplu: Londra i-a luat ostatici pe cetățenii noștri.

În mod similar a fost pus în scenă și „cazul A A. Navalnîi”. Reamintesc că, atunci când politicianul s-a îmbolnăvit în 2020 pe teritoriul Rusiei, în timpul unei deplasări în Siberia, am făcut totul pentru a da curs imediat solicitării părții germane și pentru a-l trimite la Berlin pentru tratament. În mai puțin de 24 de ore a fost primit un avion privat german. Nimeni nu a verificat pasagerii și echipajul, Navalnîi a fost urcat în acel avion și trimis în Germania. De atunci nu am auzit niciodată vreo recunoaștere a faptului că ne-am comportat cât se poate de corect. Dimpotrivă, suntem acuzați că, într-un final, noi l-am „otrăvit”.

Și în acest caz am transmis, de asemenea, un număr foarte mare de solicitări. La început, A. A. Navalnîi a fost internat într-un spital civil din Germania, unde, după cum se știe cu certitudine, nu i s-a găsit nimic. Atunci a fost transferat la un spital militar care, după cum se știe — nu este nici un secret — cooperează cu structuri internaționale în domeniul armelor chimice și biologice. Acolo i-au descoperit ceva. Iar când germanii ne-au spus că substanța identificată era celebrul Noviciok, am cerut să ni se prezinte analizele. Ni s-a spus că nu se poate, că este secret, că suntem obligați să trimitem aceste analize și un raport despre cum l-am examinat pe domnul A. A. Navalnîi Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice.

Firește, am ”mers” la acea organizație, însă directorul general al Secretariatului Tehnic al OIAC, F. Arias, ne-a spus: „Știți, nu am dreptul să fac acest lucru. Germanii au interzis să fie transmise oricui, în primul rând Federației Ruse”.

De aceea, când A. A. Navalnîi a decedat, le-am reamintit încă o dată atât germanilor, cât și Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice să ne prezinte, în primul rând, analizele efectuate în 2020 și, în al doilea rând, să ne arate cum a fost tratat după aceea în Germania. Tăcere deplină, amplificarea retoricii antiruse și evitarea unei discuții sincere.

Astăzi este la modă, în presa occidentală, tema dronelor rusești, care, chipurile, apar ici și colo în țările europene și atacă niște obiective de pe teritoriul acestor țări. Dar de fiecare dată se constată fie că nu era vorba despre o dronă, fie că era o dronă ucraineană, fie că era o dronă greu de identificat ca aparținând Federației Ruse. Detaliile nu mai interesează pe nimeni, în joc sunt aruncate, o zi, două, trei, „cărțile informaționale”, după care știrea „alunecă” undeva pe în josul paginilor ziarelor, în niște „cotloane” obscure ale altor resurse.

Între timp, agățându-se de acest fake, așa cum s-a întâmplat recent în Germania, sunt expulzați diplomații noștri, sunt închise reprezentanțe diplomatice și consulare, centre culturale. Prin urmare, vedem că se confirmă de nenumărate ori evaluarea, conform căreia întregul sens al politicii informaționale occidentale constă în a fabrica rapid un fake, de a-l umfla, pentru una-trei zile, până la dimensiunea unei „catastrofe universale” și de a bloca accesul la evaluări alternative, la informații despre acel episod concret amplificat în cazul dat.

După care, așa cum am spus deja, subiectul este împins „într-o parte” în cadrul propriilor acțiuni informaționale, în cel mai bun caz el ajungând pe ultimele pagini ale ziarelor, cu litere mici. Iată de ce spațiul mediatic occidental și industria occidentală, inclusiv cea a divertismentului, și-au pregătit îndelung și insistent populația țărilor lor pentru a accepta orice (chiar și cele mai absurde) clișee și fantezii antirusești. Acest lucru continuă și astăzi. Dar trebuie să le recunoaștem un merit: în acest spirit au educat ei o parte considerabilă a societății, astfel că eforturile lor nu au fost zadarnice.

Pentru corectitudine subliniez că, în ultimul timp, societatea occidentală este formată inclusiv din oameni care au început să pună întrebări incomode. Știm cum se întreabă guvernele occidentale de ce sunt trecute sub tăcere faptele terorismului ucrainean împotriva populației civile din orașele rusești.

Revoltătorul atac terotist asupra căminului studențesc din orașul Starobelsk, când au fost uciși aproape douăzeci de tineri și tinere, nu a antrenat nici o condamnare din partea guvernelor occidentale, a structurilor internaționale controlate de Occident și, din păcate, nu s-a reflectat în nici un fel în buletinele de știri ale presei occidentale. A fost pur și simplu ignorat. Patru drone letale au lovit un obiectiv pur civil — internatul unui colegiu și clădiri administrative. În Occident, tăcere. Mai mult, atacul a avut loc noaptea, când adolescenții dormeau, iar toți au fost uciși.

Consider drept cea mai cinică farsă înscenarea uciderii, chipurile, a unor civili în localitatea Bucea, o suburbie a Kievului. Vă reamintesc pe scurt esența și cronologia evenimentelor. La negocierile de la Istanbul, de la sfârșitul lunii martie – începutul lunii aprilie 2022, partea ucraineană a propus adoptarea unui document privind principiile soluționării conflictului, pe care delegația noastră l-a acceptat. Mai mult — atât ucrainenii, cât și rușii au parafat acest document ca bază pentru viitorul tratat obligatoriu din punct de vedere juridic privind soluționarea definitivă și completă a situației din jurul Ucrainei, pe baza elaborării unor garanții de securitate colective și egale în drepturi pentru toate statele interesate. Se pregătea semnarea.

La acel moment, cum am relatat deja, în timp ce vorbea cu presa, președintele Rusiei, V.V. Putin, a fost sunat de președintele Franței, E.Macron, care l-a rugat, cum a spus el, să retragă ”puțin”, ca o confirmare a intențiilor pașnice ale Rusiei, ca un gest de bunăvoință și pentru crearea unei „atmosfere corecte” în jurul viitoarei semnări a tratatului de pace, trupele noastre din suburbiile Kievului, inclusiv din Bucea. Am făcut asta. Am mers în întâmpinare, pornind de la ideea că toți trebuiau să fie sincer interesați de pace.

Am părăsit teritoriul regiunii Kiev pe 30 martie 2022. Două zile mai târziu, șeful acestei localități a apărut la televiziune și a declarat cu mândrie că partea ucraineană a restabilit complet controlul asupra orașului și că acolo nu mai sunt soldați ruși. Filmarea s-a făcut pe strada centrală a localității. Este largă și era absolut pustie. Iar la trei zile după retragerea unităților noastre, acolo a apărut o echipă a BBC, care a transmis un reportaj cu aceeași stradă, pe marginile căreia erau atent împrăștiate zeci de cadavre, îmbrăcate în haine foarte curate, deși în jur era noroi și era perioada dezghețului.

Imediat a fost declanșată isteria antirusească. Ca pedeapsă au fost anunțate noi sancțiuni. A venit premierul britanic de la acea vreme, B. Johnson, care, după cum știți, a interzis semnarea acestui document și a propus ca războiul să fie, pur și simplu, continuat. Chiar dacă el a spus, recent, că cest lucru este o minciună. Ei bine, el singur va spune și nu-l va costa mult. Dar nu este o minciună, este adevărul. Există mărturii ale multor personalități occidentale care, printre altele, au comentat pozitiv acțiunea lui de atunci, pe ideea că ați procedat corect.

Faptul că B. Johnson a convins partea ucraineană să renunțe la semnarea acordului a fost de mult recunoscut, în direct, de șeful delegației ucrainene la negocierile din 2022 și actualul lider al grupului parlamentar al partidului Slujitorul Poporului din Rada Supremă, D. G. Arahamia.

Ca răspuns la acuzațiile aruncate la adresa noastră, ca răspuns la aceste sancțiuni, noi am cerut doar lista cu numele persoanelor ale căror cadavre au fost arătate de BBC, care, ”spre norocul ei s-a nimerit” să fie în locul potrivit la momentul potrivit. Tăcere deplină. După aceea, m-am adresat Secretarului general al ONU, A. Guterres, nu doar în cadrul întâlnirilor personale, dar și public, la o ședință a Consiliului de Securitate la care asista, cu rugămintea de a-și folosi autoritatea și posibilitățile pentru a publica, totuși, lista cu persoanele a căror moarte, chipurile de mâna militarilor ruși, a devenit subiectul unui scandal grandios. Nicio reacție.

În decembrie 2022, cu binecuvântarea domnului Guterres, Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a publicat un raport care conținea acuzații nefondate la adresa Forțelor Armate ale Federației Ruse. De parcă nu ar fi existat solicitările noastre pe tot parcursul anului 2022. Acest raport nu cuprinde nici o dovadă, nu a fost efectuată nici o verificare a datelor prezentate în document, conducerea organizației nu a ridicat nici o întrebare. Raportul doar copiază ce prezentase BBC. După care subiectul a dispărut din spațiul mediatic internațional, ca și cum nu ar fi existat.

Dar noi nu am lăsat lucrurile așa. Anual îi reamintesc lui A. Guterres că ar fi bine să explice comunității internaționale, cel puțin Federației Ruse, acuzată de toate păcatele posibile și imposibile, ce s-a întâmplat de fapt acolo și cine a fost prezentat acolo. În mai anul curent, i-am trimis lui Guterres 12 întrebări extrem de concrete (ele pot fi accesate liber pe site-ul ministerului nostru – le puteți găsi), iar acolo întrebăm, printre altele, cum a putut Secretarul general al ONU să permită publicarea, pe linia Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, acuzații extrem de grave la adresa Rusiei, dacă principalul argument care stătea la baza metodologiei sale era, după cum se spune în raport, existența unor „motive rezonabile pentru a presupune”. În general, după principiul „highly likely”. Am mai trecut prin asta.

Este de neînțeles cum o organizație atât de serioasă precum ONU și Secretarul ei general, cea mai înaltă oficialitate a celei mai importante structuri internaționale, pot arunca în spațiul public astfel de informații nefondate și care, după cum am verificat ulterior, au fost puse, pur și simplu, la dispoziție, de regimul de la Kiev și reproduse de reprezentanții ONU.

Mai mult, este imposibil de înțeles și fapul că, în acest context, este menționată cifra victimelor acestui, chipurile, masacru al civililor din Bucea: ba 21 de oameni, ba 590, ba 1.365. Stilul acestui document este recognoscibil; seamănă foarte mult cu argumentarea în „cazul Skripal”, în „cazul A. A. Navalnîi” și așa mai departe.

La scrisoarea mea cu cele 12 întrebări concrete, A. Guterres a dat un răspuns formal și evaziv. Comunicarea noastră de mai mulți ani pe marginea acestui episod concret (și nu numai) arată că șeful în exercițiu al Secretariatului ONU, după cum se spune la noi, „se încurcă în propriile afirmații”: ba declară că sunt date despre victime și numele lor, dar că nu pot fi făcute publice, deoarece ar avea caracter confidențial și sunt niște reguli interne ale Secretariatului (nouă nimeni nu ni le-a arătat), ba susține că astfel de informații nu există, ba face referire la rude care ar fi cerut să nu fie dezvăluite, dar nici numele rudelor nu le știe nimeni. Este un fapt uluitor, pentru că în orice situație când mor oameni… Vă amintiți de Boeing-ul malaezian? Sunt bine cunoscute și vorbesc public. Aici însă e tăcere totală.

Așa că noi am înțeles deja că nu putem conta pe o cooperare constructivă din partea Secretariatului ONU. Și pentru că veni vorba, când am fost la New York, pe fondul acestui impas în relațiile cu A. Guterres, la conferințele mele de presă de la New York (acolo sunt reprezentați toți membrii grupului de presă al ONU, toate principalele instituții media internaționale, pe majoritatea dintre ei îi cunosc personal foarte bine) făceam apel la mândria lor profesională, pentru a desfășura o investigație jurnalistică. Nicio reacție. Aparent, se pare că s-a lucrat intens cu jurnaliștii de acolo.

Pe lângă ei însă, mai sunt și personalitățile publice, organizațiile care doresc, totuși, să afle adevărul în actuala lume foarte complicată. Câteva grupuri de specialiști fac, în prezent, o analiză a materialelor existente în spațiul public referitoare la situația de la Bucea.

Aș dori să mai spun câteva cuvinte. S-a dovedit că regimul de la Kiev a ridicat încă din 2023 un memorial special dedicat acestui, cum îi spun ei, „masacru de la Bucea”, și a organizat pelerinaje regulate cu sponsorii lui din NATO și Uniunea Europeană. În fața camerelor de luat vederi, ei depun flori, țin discursuri despre unitate. Acolo a fost dus, de altfel, și Secretarul general al ONU. Dar nici acest lucru nu l-a ajutat să pătrundă în esența problemelor care sunt evidente pentru oamenii normali. Pe memorialul propriu-zis a apărut și este completată periodic o listă de nume pe care, potrivit lui A. Guterres, nu au voie să ni le comunice. Aceste „nume” au fost înscrise pe memorial de civili, după cum s-a afirmat.

Chiar zilele trecute, Tribunalul public internațional pentru crimele regimului de la Kiev a publicat primele materiale ale investigației lui. Ele au fost anunțate și prezentate pe 17 septembrie anul acesta, în centrul de presă al TASS, cu participarea președintelui acestui tribunal și a membrului Camerei Civice, M. S. Grigoriev. În acest raport, care a fost prezentat și, din câte înțeleg, poate fi sau va fi distribuit în cadrul acestui forum, sunt analizate numele imortalizate pe memorial. Potrivit declarațiilor repetate ale reprezentanților Biroului lui V. Zelenski, toți cei decedați sunt exclusiv „civili”, fără vreo legătură cu militarii. Este o minciună sfruntată.

Chiar și o analiză preliminară a numelor înscrise pe acest memorial oferă un rezultat foarte interesant. Doar pe baza surselor deschise, repet încă o dată, s-a stabilit că pe memorial figurează zeci de nume ale unor militari ai Forțelor Armate ale Ucrainei, angajați ai Serviciului de Securitate al Ucrainei, membri ai formațiunilor de apărare teritorială, ai poliției și ai Gărzii Naționale, inclusiv membri ai formațiunii naționaliste ”Azov”.

Peste 70 de nume nu au nicio urmă digitală, ceva aproape imposibil în lumea de astăzi. Aceste fapte infirmă mitul despre sutele, chipurile, de civili uciși la Bucea. Cred că până și celui mai credul cetățean european ar trebui să i se pară ciudat faptul că, de-a lungul atâtor ani, Secretariatul ONU și instituțiile mass-media occidentale care se autointitulează „profesioniste” nu au demascat această falsificare. Sunt aproape convins că aici nu este vorba că nu au avut un asemenea interes, ci despre faptul că au făcut parte din operațiunea de ascundere a adevărului.

Este important de menționat că, la elaborarea acestui raport, verificarea faptelor s-a bazat în primul rând pe bazele de date ucrainene, pe surse media ucrainene, portaluri guvernamentale și site-uri ucrainene specializate, unde au fost publicate necrologurile unor persoane care nu au nicio legătură cu populația civilă. Este clar că, în lumea de astăzi, se încearcă uneori eliminarea retroactivă a unor informații care ajung în spațiul mediatic. Dar au trecut patru ani și nimeni dintre cei care au creat acest site nici măcar nu s-a gândit să curețe această falsificare. De aceea, noi avem garanții solide că fiecare punct al investigației, ale cărei rezultate vor fi distribuite aici, este susținut de date provenite din mai multe surse. Ele sunt disponibile pentru reverificare.

Stimați colegi, subiecte de genul Bucea și altor situații menționate mai sus sunt destule. Desigur, ele își așteaptă investigatorii. Cred că organizația dumneavoastră va manifesta interes pentru a nu polua spațiul informațional cu minciuni evidente, care contracarează la modul real tendința de consolidare a relațiilor normale, dezvoltarea legăturilor și cooperarea dintre toate statele ba, dimpotrivă, provoacă discordie și ură, nu permit adevărului să triumfe.

Nu mă îndoiesc deloc că, într-un final, adevărul va triumfa, iar acest lucru va constitui răspunsul adecvat la agresiunea informațională a Occidentului împotriva țărilor Majorității Mondiale. Rusia este una dintre acestea. În același timp, vreau să spun un lucru foarte important. Acțiunile Occidentului de a ascunde adevărul în sfera informațională și de a-l denatura reflectă și o tendință mai largă — teama de concurența onestă în aproape toate domeniile de activitate umană.

În economie, Occidentul pierde în mod clar, lucru care se întâmplă în interiorul sistemului creat chiar de ei și promovat decenii la rând ca model în fața celorlalte țări ale planetei noastre, sub lozincile globalizării, concurenței libere, inviolabilității proprietății, „jocului liber al forțelor pieței” și așa mai departe.

Toate acestea au fost instantaneu sacrificate de îndată ce Occidentul a înțeles că țările Majorității Mondiale (în primul rând Republica Populară Chineză, dar și alte economii cu dezvoltare rapidă) întrec Occidentul chiar pe „terenul” lui și după regulile lui. Imediat au intrat în acțiune metode neloiale — sancțiuni, tarife, acuzații (europenii acuză China că are „prea multe capacități de producție” — și cu asta, basta!). De aceea, vedem foarte clar cum Occidentul încearcă, prin metode vădit necinstite, să-și păstreze pozițiile în economia mondială, în declin rapid. Este un proces istoric obiectiv, ce nu poate fi oprit, dar care poate fi prejudiciat, inclusiv cu consecințe nu doar de natură economică, dar și politică și militară.

Țările Sudului Global sunt supuse celei mai brutale presiuni, ele fiind amenințate cu blocarea finanțării, iar acest lucru se întâmplă nu numai în chestiuni legate de procesele politice, când sunt fără succes obligate să adere la sancțiunilor împotriva Rusiei. Se întâmplă și în multe alte situații, inclusiv când au loc procese diplomatice în cadrul ONU și al altor structuri internaționale. Când sunt votate unele rezoluții ce reflectă poziția uneia sau alteia dintre țări sau a unui grup de țări, Occidentul, dacă nu îi place rezoluția respectivă, recurge la cele mai diferite metode de șantaj și amenințări cu blocarea finanțării, cu pedepsirea într-un altfel de mod. Pentru că, dacă votul s-ar desfășura cinstit, Occidentul s-ar afla, în mod evident, într-o minoritate absolută în chestiunile-cheie care constituie esența etapei actuale a dezvoltării mondiale.

Așa că, teama de concurență… Apropo, aceasta este evidentă și în sport, unde o serie întreagă de federații internaționale, conduse până în prezent de cetățeni ai țărilor occidentale, fac tot posibilul pentru a menține discriminarea politică, călcând în picioare principiile Cartei Olimpice. Și în domeniul culturii – are loc un „atac” furibund asupra Caselor rusești, a centrelor rusești de știință și cultură. Acum, au închis unul dintre cele mai renumite centre – cel din Berlin – pur și simplu pentru că i s-a părut cuiva că situația cu găsirea unor fragmente poate fi prezentată ca prăbușirea unei drone rusești și că, pentru asta, Rusia trebuie „pedepsită”.

Au închis Consulatul General din Bonn – cel mai mare dintre Consulatele noastre generale din Europa: este fosta clădire a ambasadei din vremea când Bonn încă era capitala Germaniei de Vest. Au închis centrul nostru cultural, care se bucura de un succes enorm în rândul cetățenilor din Berlin și al altor cetățeni germani.

Și aceasta este o luptă. „Anularea” culturii reflectă faptul că Rusia, ca și țările Majorității Mondiale, apără valorile tradiționale în cultură și în toate celelalte sfere ale vieții noastre, în timp ce Occidentul consideră deja acest lucru ca fiind incompatibil cu „valorile” liberale.

Forumul dumneavoastră este parte a mișcării globale pentru dreptate, împotriva recidivelor politicii coloniale la care apelează din nou Occidentul. Doresc să vă urez o activitate fructuoasă și discuții constructive, în interesul promovării unei lumi mai drepte, care să răspundă intereselor tuturor popoarelor, fără excepție.