Ioan Popa: Dezertorul. Versuri

Continuăm prezentarea poeziilor lirice pe care ni le trimite prietenul nostru, cunoscutul scriitor – prozator și poet – Ioan Popa. El este cunoscut și cititorilor din Rusia datorită traducerii romanului său „ROBI PE URANUS” care a apărut in 2017 în Rusia în versiune rusă. Ioan Popa este, de asemenea, autorul romanului-epopee „TERRE DU SALUT” (Pământ al mântuirii noastre), scris în limba franceză și publicat la Paris, roman în care sunt prezentate printre altele câteva episoade memorabile ale luptelor militarilor sovietici contra nazismului duse pe teritoriul României și în Europa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. 

Dezertorul

  de Ioan POPA

A. S. Pușkin a venit la mine
Astă-noapte în vis. M-a întrebat:
— Văd că te-narmară și pe tine,
O să tragi în mine acum, soldat?
 
Și cu ochii lui scânteietori
M-a privit deodată-n față, drept.
Mie, ultimu-ntre scriitori,
Inima mi s-a oprit în piept.
 
Că era întruchiparea-n toate
A tot ce-i măreț și nelumesc,
Zeu venit din ceruri înstelate,
Cum puteam eu lui ca să-i vorbesc?
 
În Donbasul bombardat ciulinii
Se uscau, în vis, sub un cer gol.
Eu eram pe front și între linii
Vântul mâna pulberea domol.
 
Șolohov pe cal mi-apare-n  față
Cu cazacii-n jurul lui cordon:
— Cineva să fiți dușmani vă-nvață
Rusiei și marelui râu Don.
 
Și cu ochii lui cutezători
M-a privit atât de diferit,
Mie, ultimu-ntre scriitori,
Răsuflarea-n piept mi s-a oprit.
 
Că era ca norul în furtună,
Sta în șa jucându-și calu-n loc,
Glasul lui profund părea că tună,
Verbul era fulger, era foc.
 
Se făcea că-n vis un tren în gară
A pornit. Pe scara trenului
Un soldat: — Mă-ntorc la primăvară,
Să m-aștepți! striga iubitei lui.
 
Lângă mine a apărut deodată
Simonov poetul și a oftat:
— Nu se va întoarce niciodată,
Mâine-n zori pe front va fi-mpușcat…
 
Și cu ochii lui netemători
M-a privit în față și atent,
Tunuri bubuiau în depărtări,
Lumea suferea de-un rău latent.
 
Se făcea că-n vis eu, care-n artă
Stau umil pe cel din urmă loc,
Cu cei trei alături într-o soartă
Nu m-am mai simțit stingher deloc.
 
Și punându-mi casca pe tanchetă
Sub un cer cu negri nori și grei,
Pușcă-am aruncat și baionetă
Și m-am dus grăbit lângă cei trei.