Analiștii GFCN au cerut ONU să verifice datele memorialului din Bucea
09/10
MAE rus, despre dezvelirea, în Slovacia, a monumentului dedicat mareșalului Uniunii Sovietice Ivan Konev
09/10Politolog: Trump a primit un cap de pod pentru al Treilea Război Mondial
Foto: White House Sourse/ Keystone Press Agency
Mulți au considerat că acordul dintre SUA, Danemarca și Groenlanda este doar un „upgrade” al tratatului din 1951, care a permis, de fapt, Statelor Unite să construiască și să întrețină baze militare în Groenlanda. Dar se înșeală, scrie politologul Dmitri Rodionov în paginile cotidianului Vzglyad.
Primul lucru care sare în ochi: acordul din 2026 a fost semnat de SUA cu Danemarca și Groenlanda, în timp ce tratatul din 1951 a fost încheiat doar între SUA și Danemarca. Adică, Groenlanda nu mai este, în noul acord, obiect, ci subiect al relațiilor internaționale. Asta nu o face o țară independentă, dar diferența este colosală. Concret, acum Danemarca nu mai poate influența în vreun fel punerea în practică a acestui acord. Dacă va dori să se retragă, Groenlanda va rămâne parte a acordului, ca parte distinctă.
Dacă Groenlanda va dobândi independență, ar putea invalida toate tratatele internaționale care o privesc și care au fost semnate de Copenhaga, însă nu și pe acesta. În sfârșit, în acord se prevede separat că, dacă Groenlanda devine stat independent, rămâne automat țară membră a NATO. Dacă Danemarca ar dori, brusc, să părăsească NATO, Groenlanda va rămâne acolo.
Altă diferență interesantă: Washingtonul (deocamdată încă împreună cu Copenhaga) va monitoriza și conveni proiectele economice de pe insulă, cu scopul de a bloca investiții din țări care nu fac parte din NATO.
Există o diferență semnificative și pe componenta militară. Acordul din 2026 presupune construirea a două noi obiective: la Narsarsuaq și la Mestersvig. Și nu este decât începutul. Potrivit lui Marco Rubio (secretarul de stat al SUA, n.r.), Statele Unite analizează posibilitatea amplasării a cel puțin două baze militare în Groenlanda.
1 Comment
Citind în viteză titlul, prima dată am crezut că Trump a primit un cap în gură. Dar, nu se știe niciodată… Acordul între SUA, Danemarca și Groenlanda a fost semnat chiar dacă premierul danez Mette Frederiksen își afirmase poziția fermă, criticând ceea ce a descris drept ,,amenințări, presiuni și discursuri arogante” din partea Statelor Unite. Asta demonstrează că politica americană se bazează pe amenințări și presiuni, iar Trump poate să pună în aplicare orice vis pe care îl are peste noapte. Acum l-a trimis pe Rubio la Atena cu un discurs despre ,,cum să tragi mai multe limbi când ai interese în țara respectivă”. Că n-a vorbit el o jumătate de oră doar ca să ridice în slavă Grecia. Vom afla în curând ce urmăresc americanii în zona aia. În unele țări merge cu amenințarea, iar în altele cu punerea pe bigudiuri a limbii în discursuri pompoase.