File de istorie: 1944, începutul eliberării României (IX). La 75 de ani de la eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de sub nazism

Trupele sovietice au acționat cu succes și pe frontul exterior al încercuirii. Armata a 6-a de tancuri a ajuns la hotarul râului Bârlad și a eliberat orașul Vaslui. Armata a 27-a a forțat, din mers, râul Bârlad și a înaintat rapid spre sud. Formațiunile aripii stângi ale celui de-al 3-lea Front Ucrainean, în cooperare cu Flotila Militară a Dunării, au forțat limanul Nistrului, au eliberat orașul Akkerman (Cetatea Albă) și, ieșind cu o parte din forțe în spatele Armatei a 3-a române, au tăiat rutele de retragere pentru gruparea de la Akkerman.

Succesul obținut la 22 august a avut o importanță deosebită pentru dezvoltarea ulterioară a operațiunii. Inamicul fascist a fost lipsit de posibilitatea de a restabili situația de pe front. Încercuirea completă a forțelor lui de bază a devenit inevitabilă. După cum notează generalul de armată, Serghei Ștemenko, în memoriile sale: “În cursul zilei de 22 august, s-au definit clar contururile enormei încercuiri, care era esența operațiunii elaborate de către Marele Cartier General, cu scopul de a distruge Gruparea de Armate germano-fasciste “Ucraina de Sud ”, de la Iași și Chișinău”.

August 1944. Membrii Consiliului militar al celui de-al 2-lea Front Ucrainean (de la dreapta la stânga): I. Susaikov, R.Malinovski (comandant al Frontului), M.Zaharov (șef al Statului Major) și Stahurski/ Foto din Arhiva Minisreul Apărării al Rusiei

În Ordinul Comandamentului Suprem din 22 august, se menționa că ”în trei zile de lupte ofensive, trupele celui de-al 2-lea Front Ucrainean au avansat cu 60 km, extinzând ruptura – de-a lungul liniei frontului – până la 120 km. În timpul ofensivei, trupele frontului au luat cu asalt puternicele puncte de sprijin ale apărării inamicului – orașele Iași, Târgul-Frumos, Ungheni și au ocupat, prin luptă, peste 200 de alte localități”. Au fost distruse 11 divizii române și 4 germane , au fost doborâte 114 avioane. Trupele Frontului al 3-lea Ucrainean, în trei zile, au avansat cu 70 km și au extins ruptura – de-a lungul frontului – la 130 km. S-au predat unități întregi de soldați români. Rămășițele celei de-a 4-a Armate române se retrăgeau spre sud, în dezordine, iar Armata a 3-a română, formată din 4 divizii și o brigadă, a fost încercuită și, a două zi, și-a depus armele.

Luptele din primele zile ale Operațiunii Iași-Chiținău / Foto din Arhiva militară

La 23 august, trupele ambelor Fronturi Ucrainene duceau lupte crâncene pentru a finaliza încercuirea grupării hitleriste și pentru a extinde frontul exterior al încercuirii. La 23 august, odată cu ieșirea Corpului al 18-lea de tancuri către zona Huși, a celui de-a 7-lea Corp mecanizat – la trecerile râului Prut, în zona Leușeni, iar a Corpului al 4-lea mecanizat – către zona Leovo, încercuirea operațională a Grupării inamice de la Chișinău a fost finalizată; toate rutele de retragere, dincolo de Prut, au fost închise. Reprezentantul Marelui Cartier General, mareșalul Semion Timoșenko, a raportat, la 23 august, ora 23.30, către Marele Cartier General: “Ca urmare a patru zile de operațiuni, trupele din cel de-al 2-lea și cel de-al 3-lea Front Ucrainean, astăzi, la ora 23.30, au finalizat încercuirea Grupului de la Chișinău…” Același lucru a trebuit să-l recunoască generalul Friessner, care a arătat în cartea sa că, până la sfârșitul zilei de 23 august, “încercuirea celei de-a 6-a Armate germane putea fi considerată un fapt împlinit”. Încercările trupelor germane, încercuite în ieșitura de la Chișinău, au eșuat. Doar o parte a forțelor inamicului hitlerist a reușit, la 23 august, să răzbească la vest, prin pasajul îngust dintre orașul Huși și Prut, dar și aceasta a fost înconjurată de trupele sovietice de la sud-vest de Huși și, ulterior, lichidată. Trupele sovietice, care operau pe frontul exterior, au eliberat un punct de sprijin important – orașul Roman, iar în noaptea de 24 august – orașul Bârlad și, apoi, s-au apropiat de orașul Bacău. După cum se menționează în jurnalul de operațiuni al celui de-al 2-lea Front Ucrainean, pe luna august 1944, “până la sfârșitul zilei de 23 august, trupele noastre au extins ruptura la 240 km de-a lungul frontului și la 80 km adâncime, au distrus toate rezervele operaționale ale inamicului, care a încercat să oprească ofensiva noastră, au ieșit la spațiu vast operațional, tăind astfel rutele de retragere a grupării de la Chișinău, spre sud și sud-vest. Până la sfârșitul zilei de 23 august, distrugerea forțelor române opuse celui de-al 2-lea Front Ucrainean a fost completă.” Al 3-lea Front Ucrainean a extins ruptura la 350 km de-a lungul frontului și la 110 km adâncime.

Generalul lui Hitler, K. Tippelskirch, scria: “Asemenea unor valuri uriașe ale mării, trupele inamicului rostogoleau și măturau forțele germane din toate direcțiile. Orice comandament centralizat a dispărut și controlul ostilităților a încetat, iar spatelele frontului a fost tăiat de unitățile lor… Trupele germane, dezmembrate în grupuri de luptă separate, erau forțate să-și facă drum spre vest… În jurul mai multor divizii germane, inelul trupelor rusești s-a strâns atât de mult, încât au trebuit să capituleze”. Despre același lucru se vorbește în memoriile generalului Friessner, care recunoaște că, sub loviturile trupelor sovietice, pe front s-a creat o “confuzie generală”, încât “nu mai existau nici statele majore, nici spatele frontului, nici unități de luptă speciale; toți, de la general la furier, s-au transformat în ostași obișnuiți.”

În seara târzie a zilei de 23 august, comandamentul Grupării de Armate “Ucraina de Sud” a primit vești despre răsturnarea guvernului Antonescu și retragerea României din război. Generalul Friessner a ordonat trupelor sale să se retragă în pozițiile din Carpați. Dar, principalele forțe ale Armatei germane nu au mai putut să facă acest lucru. La 24 august, formațiunile celui de-al 2-lea Front Ucrainean, ajungând la trecerile de pe secțiunea Cotu-Mare – Huși – Leovo, au lichidat coridorul îngust format cu o zi înainte și au finalizat complet încercuirea grupării inamice. În acea zi, trupele sovietice au eliberat orașele Bacău, Tîrgu-Neamț, Huși, Tecuci, au tăiat drumul către Focșani și au deschis astfel calea către o ofensivă rapidă în adâncurile României, deoarece, după 24 august, în spațiul dintre Focșani și Gurile Dunării, naziștii nu aveau decât rămășițele trupelor care se retrăgeau. A crea și, cu atât mai puțin, a păstra o nouă linie de apărare în sectorul Focșani – Galați, “de către forțele echipelor de convoi și alte unități”, așa cum ordona Hitler, era cu totul imposibil.

La 24 august, trupele Frontului al 3-lea Ucrainean, cu asistența celui de-al 2-lea Front Ucrainean, au eliberat Chișinăul. Prin finalizarea încercuirii grupării inamice, s-a sfârșit prima etapă a operațiunii Iași-Chișinău.

24 august 1944. În Chișinăul eliberat/ Foto din arhivă

Prin urmare, în decurs de cinci zile, a fost încercuită o grupare mare a inamicului, însumând 5 corpuri germane de armată și 2 corpuri române de armată. Dintre cele 25 de divizii germane ale Grupării de Armate ”Ucraina de Sud”, 18 au fost încercuite și apoi lichidate; 20 din cele 22 de divizii române au fost distruse și ele. Inamicul nu a reușit să oprească ofensiva trupelor sovietice și să creeze un nou front pe liniile Adjud Nou – Bârlad sau Focșani – Galați. Cea mai mare parte a hitleriștilor a fost încercuită, iar o parte dintre ei se retrăgea, sub presiunea aripii drepte a celui de-al 2-lea Front Ucrainean, către Carpați; trupele din aripa stângă a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainene urmăreau rămășițele unităților germane. Armata română a fost demoralizată.

Zdrobind Gruparea de la Iași-Chișinău, Armata Sovietică a aplicat o lovitură decisivă întregului front strategic sudic al hitleriștilor și a creat condiții favorabile pentru realizarea misiunii sale de eliberare a întregii zone Balcanice și pentru eliberarea nemijlocită a României, Bulgariei, Iugoslaviei și Ungariei, de sub jugul fascist.

Operațiunea Iași-Chișinău a fost un exemplu strălucitor de artă militară sovietică, un indicator al priceperii înalte a Armatei Sovietice. Nu este întâmplător faptul că ea a intrat în istorie sub numele de ”Cannes de Iași-Chișinău”.

(După paginile cărții «В боях за свободу Румынии»/ «În luptele, pentru libertatea României» de A.Antosiak, Moscova, 1974, alte surse din arhivele Ministerului rus al Apărării și din cele românești, precum și din presa rusă.)
                                                                                                                                                                                                                         (Va urma)