Putin a acoperit Rusia cu o „umbrelă nucleară”. Următoarea mutare îi aparține lui Trump

Săptămâna de lucru care se încheie s-a dovedit bogată în evenimente. Iar cea mai însemnată dintre ele a fost ședința Consiliului de Securitate al Federației Ruse, convocată, la Kremlin, de președintele Vladimir Putin. Exact acea ședință unde a fost pusă tranșant întrebarea: să fie sau nu efectuate, pentru prima dată în ultimii 35 de ani, teste nucleare, ca răspuns la amenințările liderului american, Donald Trump? Putin a răspuns. Dar nu a făcut decât să dea indicații pentru o analiză a oportunității unor asemenea teste. Însă în Occident, vorbele lui au fost, ca de obicei, interpretate cum au vrut ei. Deci, la ce trebuie să ne așteptăm: punctul de vedere al unui jurnalist din rândul celor acreditați la Kremlin, scrie URA.ru.

De-a lungul operațiunii speciale din Ucraina, am auzit nu o dată de la politicieni ucraineni și occidentali că Rusia ar fi, chipurile, „pe punctul” de a folosi arme nucleare. Acolo, în Occident, ei nu fac decât să aștepte lovitura noastră nucleară, iar noi le vom trimite, în schimb, ba Oreșnik, ba vom lansa de pe apă, cele mai noi crucișătoare atomice purtând la bord focoase nucleare puternice.

Nu încetăm să reamintim că Rusia nu va deveni niciodată inițiatoare a unei lovituri nucleare, dar dispune de toate capacitățile necesare pentru a se apăra în fața unei agresiuni. Și, în context, nu este inutil de amintit cuvintele președintelui Putin (rostite cu trei ani și jumătate înainte de începerea operațiunii speciale) despre ce se va întâmpla dacă Rusiei i se va aplica o lovitură nucleară: „Noi, ca martiri, vom ajunge în Rai. Iar ei toți vor crăpa. Nici să se pocăiască nu vor mai apuca”.

Aceste cuvinte nu și-au pierdut actualitatea nici astăzi, dar se pare că în Occident au fost uitate. Le-a uitat același Trump, căruia, atunci, în 2018, le-au și fost, de altfel, parțial adresate. Cine altcineva s-ar încumeta să se măsoare cu Rusia în focoase nucleare, dacă nu Statele Unite?

Și iată că acum Trump este cel care a decis să zdrăngăne din nou armele nucleare, despre care afirmă că „SUA au mai multe decât Rusia” și că „sunt mai distructive”. Energia nucleară a lui Trump, pe care s-a pregătit, deja, să efectueze teste, Putin a încercat de mai multe ori să o „tempereze”. El a vorbit despre noua rachetă Burevestnik cu propulsie nucleară și despre aparatul submarin Poseidon — tot cu propulsie nucleară și, de asemenea, un purtător nuclear.

Și a făcut asta într-un mod elegant: nu printr-o postare pe rețelele sociale sau prin câteva remarci aruncate în treacăt jurnaliștilor, adică gândiți singuri. Despre Burevestnik a vorbit la consfătuirea cu comandanții grupurilor de trupe din zona operațiunii speciale, după care, cu luptătorii ruși răniți, stând alături de ei la masă în spitalul militar unde erau internați. Tot atunci el a dezvăluit și informația despre testarea aparatului Poseidon.

Putin a furnizat informațiile treptat, dar suficient de detaliat încă cât să se audă, acolo, peste ocean, dar și în Lumea Veche: nu trebuie tensionată situația și nu trebuie să uitați că nici să vă pocaiți nu veți mai apuca – veți crăpa, pur și simplu.

Serviciile de informații contează enorm, mai ales în combinație cu tăria de caracter a rușilor. Putin nu reacționează impulsiv, nu dă ordin Ministerului Apărării (amintesc că în SUA, ministerul a fost recent redenumit „Ministerul Războiului” — chiar de Trump, care spera să primească anul acesta Premiul Nobel pentru Pace) să înceapă testele nucleare „aici și acum”. Nu, el nu așteaptă. El oferă din nou adversarilor șansa de a-și veni în fire și de a nu duce situația la catastrofă.

Da, tot ce se întâmplă acum în jurul tematicii nucleare seamănă cu un joc de ping-pong. Dar Rusia pare mai convingătoare în acest joc. Mințile lucide, atât în SUA, cât și în alte țări, văd cu siguranță că Putin, vorbind despre cele mai noi arme nucleare și decorând, de Ziua Unității Naționale, dezvoltatorii rachetei Burevestnik și a aparatului Poseidon, face acest lucru nu pentru că vrea să atace America sau Europa, ci pentru a avertiza din nou: ajunge cu joaca, vă veți arde.

Punctul culminant al săptămânii a fost ședința neplanificată a Consiliului de Securitate al Rusiei. Total justificat, Putin a ridicat și mai mult nivelul de tensiune, întrucât reuniunea s-a desfășurat cu prezență fizică și, mai mult, parțial publică.

Scenariul ședinței a fost, la rândul lui, bine calculat: o „întrebare în afara ordinii de zi” pusă de președintele Dumei de Stat (în esență, vocea poporului rus), Viaceslav Volodin — despre declarațiile lui Trump privind inițierea testelor nucleare. Apoi au urmat punctele de vedere ale ministrului Apărării, Andrei Belousov, ale șefului Statului Major, Valeri Gherasimov, ale directorului Serviciului de Informații Externe, Serghei Narîșkin și ale secretarului Consiliului de Securitate, Serghei Șoigu. Toți, fără excepție, au ajuns la concluzia că americanii se pregătesc și că este nevoie de un răspuns simetric.

Doar șeful FSB, Aleksandr Bortnikov, nu a fost atât de categoric. Putin l-a susținut. Președintele a cerut „să fie adunate informații suplimentare, să fie analizate și să se formuleze propuneri coordonate privind posibila începere a pregătirilor pentru testele nucleare”. Însă în Occident, aceste cuvinte au fost din nou interpretate în felul lor — ca și cum Putin ar fi ordonat deja desfășurarea testelor.

Această ședință a Consiliului de Securitate, acest nou semnal, a devenit un fel de „cadou” pentru Trump, cu ocazia primei aniversări de la alegerea sa, pentru a doua (și ultima) oară, ca președinte al SUA.

Ce urmează? Deocamdată — o pauză. Dacă va fi de durată, cine știe. Se știe însă sigur că toate afirmațiile lui Trump, conform cărora unele țări (aluzia la Rusia și China este evidentă) ar fi efectuat explozii subterane, nu corespund realității. Ultimele ei teste, Uniunea Sovietică le-a efectuat cu o lună înainte să se destrame, în noiembrie 1991. Rusia, succesoarea de drept a Uniunii Sovietice, nu a întreprins nici una, China — în 1996. Nu există dovezi că s-ar fi întâmplat altfel. Toate puterile nucleare respectă, deocamdată, Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare.

De ce această temă a apărut acum? Pentru Trump important este să rămână tot timpul în formă, să fie în centrul atenției. El este „stăpânul” lumii, el este cel care „va face din nou America măreață”.

Pentru el este important să susțină aceste narațiuni. Ca America „să devină din nou măreață”, nimeni și nimic nu trebuie să-i stea în cale — nici Rusia, nici China cu influența lor politică și economică în creștere.

Mai e și un alt aspect: „euforia de la Anchorage” s-a terminat. Summitul de la Budapesta, inițiat și anulat de același Trump, nu a avut loc. Pe canale închise se poartă, după toate probabilitățile, negocieri despre Ucraina, dar, pentru ca Washingtonul să poată povesti despre ele, are nevoie de un rezultat, iar rezultatul pentru Trump înseamnă „să-l frângă” pe Putin și să îl oblige să accepte pacea în condițiile SUA (adică ale Europei și Kievului).

De data aceasta Rusia s-a dovedit a fi peste puterea lui. Așa că trebuie să se recurge la „manevre” nucleare în speranța că măcar acest lucru îl va speria pe Putin și îl va forța să se predea. S-au înșelat din nou.

Iar timpul acordat de Putin pentru a studia oportunitatea testelor nucleare, a fost acordat nu pentru forțele noastre de securitate, ci pentru Trump și echipa lui, un timp de gândire — au oare ei nevoie de toate astea?

Iar asta pe fundalul altei catastrofe — o catastrofă pentru Kiev, care pierde două dintre cele mai importante puncte strategice: Kupiansk și Krasnoarmeisk. Soldații ucraineni se predau. Soldații ruși înaintează cu încredere.

La noi se zice că vorba te duce până la Kiev.

Iar armele cu atât mai mult vor ajuta la asta, în timp ce, dincolo de ocean, sperie Rusia cu focoase nucleare și caută o ieșire onorabilă dintr-un joc urât. Preferabil uscați și curați. Numai că e prea târziu — s-au băgat nu doar până la talie, ci s-au afundat până la gât.

Putin a acoperit Rusia cu o „umbrelă nucleară” și nu se va grăbi cu o decizie. El va aștepta următoarea mișcare a lui Trump.

Iar această mișcare ar putea, posibil, fi un apel telefonic de la Casa Albă la Kremlin. Va urma, din nou, o „detensionare”, poate chiar Trump se va pregăti din nou pentru un summit cu Putin la Budapesta. Dar asta nu va fi sfârșitul confruntării și al războiului.

În ceea ce ne privește, noi nu vom îndrepta, desigur rachete nucleare unul asupra celuilalt. Dar nici nu vom pune punct prea curând.