Rusia nu vrea capitularea Ucrainei
25/11
Lavrov, despre planul de pace al președintelui Trump
25/11Pașapoarte rusești pentru fiica și nepotul unui informator francez
Directorul Serviciului de Informații Externe al Rusiei, Serghei Narîșkin, și Dimitri Folimonoff în timpul înmânării pașaportului de cetățean al Federației Ruse/ Foto: SVR
Directorul Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narîșkin, a înmânat personal pașapoarte de cetățeni ai Federației Ruse fiicei și nepotului informatorului francez al serviciilor sovietice, Georges Paque, care, la vremea lui, a avut o contribuție importantă la menținerea păcii, potrivit unui reportaj difuzat de postul de televiziune „Rossia 1”.
Ceremonia festivă s-a desfășurat luni, la sediul SVR, din cartierul moscovit Iasenevo. Pașapoarte rusești au primit fiica lui Georges Paque, Isabelle Paque, și nepotul acestuia, Dimitri Folimonoff.
Isabelle Paque și Dimitri Folimonoff au depus jurământul de cetățean al Federației Ruse.
„Tatăl dumneavoastră a fost un prieten devotat al Uniunii Sovietice. Ca antifascist convins, ca participant activ la mișcarea antifascistă în cadrul organizației France combattante (Franța luptătoare, n.r.), el a stabilit din proprie inițiativă un contact cu serviciile de informații externe sovietice”, a spus Narîșkin, adresându-se lui Isabelle Paque.
Potrivit acesteia, „punctul culminant” pentru solicitarea cetățeniei ruse a fost „propaganda occidentală declanșată în jurul operațiunii speciale din Ucraina”. Fără acordul populației, elitele franceze folosesc banii strânși din impozite pentru a alimenta conflicte, a adăugat fiica lui Georges Paque.
Narîșkin a menționat că o parte dintre actualii oficiali europeni de nivel destul de înalt sunt „cu adevărat oameni cenușii, mediocri”. Istoria va pune toate la locul lor, a subliniat directorul SVR.
Georges Jean-Louis Paque (1914–1993) și-a început activitatea în Alger, în 1943, ca șef al secției de politică a postului de radio Radio-France, care era portavocea Comitetului Național Francez condus de generalul Charles de Gaulle și care acționa drept guvern francez în exil. Având o aversiune profundă față de americani și britanici, care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au acționat împotriva intereselor Franței și ale poporului francez, Paque a pornit, în 1943, pe drumul colaborării voluntare cu serviciile sovietice. Specialiștii îl consideră pe Paque drept cel mai important informator francez al serviciilor de informații externe ale URSS.
Între 1953 și 1958, Paque a ocupat funcții importante în guvernul Franței. În 1958 a fost numit șef al serviciului de documentare al Statului Major al armatei franceze, iar în 1961 — șef al cancelariei Institutului Apărării Naționale. În 1962, Paque a fost transferat în structurile NATO ca adjunct al șefului serviciului de presă al Alianței, obținând acces la dosare strict secrete.
După cum se arată în materialele oficiale ale SVR privind istoria serviciilor de informații externe ruse, anii în care Paque a lucrat în sistemul ministerului francez al Apărării, iar apoi la Secretariatul NATO, au constituit cea mai productivă perioadă a colaborării lui cu Moscova. Amplele oportunități de a intra în posesia unor informații deosebite au permis serviciilor sovietice să obțină, în acel interval de timp, date documentare privind numeroase probleme politice și militar-strategice atât ale statelor occidentale, cât și ale NATO în ansamblul ei. Un interes deosebit pentru conducerea politică și militară sovietică l-a reprezentat proiectul unui plan privind angajarea, de către forțele armate ale Alianței Nord-Atlantice, a unui război psihologic.
În 1961, situația internațională s-a tensionat drastic, s-a întâmplat Criza de la Berlin, care amenința să transforme Războiul Rece într-un conflict armat global. O contribuție considerabilă la prevenirea unei catastrofe mondiale i-a aparținut lui Paque. Începând cu 1961, el a transmis în permanență informații importante, inclusiv documentare, care dezvăluiau planurile reale ale puterilor occidentale, permițând conducerii sovietice să ia decizii realiste privind viitorul Germaniei și al Berlinului de Vest.
Transmițând serviciilor sovietice materiale ce dezvăluiau potențialurile militare și strategice ale SUA și NATO, Paque dorea să mențină echilibrul de putere între cele două blocuri și să împiedice izbucnirea unei catastrofe globale, care ar fi înghițit inevitabil și Franța. Procedând astfel, Paque a acționat, după cum el însuși declara, din sentimente și motive umanitare, în interesele Franței, din dorința de a-și proteja patria de un război nuclear. Acestea au fost principala forță motrice a colaborării lui cu Uniunea Sovietică.
În 1963, Paque a fost arestat după ce a fost trădat de un informator și în 1964 a fost condamnat la închisoare pe viață. În 1968, președintele Franței, Charles de Gaulle, i-a redus pedeapsa la 20 de ani de detenție. Iar în 1970, următorul președinte, Georges Pompidou, a semnat decretul privind eliberarea condiționată a lui Paque. După eliberare, el a trăit la Paris, a vizitat de mai multe ori URSS și a învățat limba rusă.
2 Comments
Thierry Wolton l-a numit pe George Jean-Louis Pâques, în cartea sa ,,KGB-ul la putere în Franța”, un adevărat ,,cruciat al păcii.” Aici e descrisă activitatea lui Pâques și modul în care a fost desconspirat. Motivul pentru care a devenit agent GKB îl explică în cartea sa, ,,Ca un hoț”, apărută în 1971: ,,Cum eu aparțin taberei occidentale, am încercat să-i fac cunoscute celeilalte tabere intențiile și mobilurile primei tabere, pentru a evita ca războiul să izbucnească dintr-o neînțelegere.” El a transmis Moscovei un plan pentru apărarea Berlinului de Vest, o diagramă a amplasării radarelor americane în Turcia, buletine secrete NATO privind studiul Africii și Cubei, numeroase concepte pentru apărarea stratificată a țărilor din Europa de Vest și un plan NATO pe termen lung pentru apărarea frontierelor din Europa. Cred că a făcut ceea ce trebuia și alegerea lui de a lucra cu KGB-ul a fost excelentă. După eliberarea sa, a călătorit de mai multe ori în URSS și a rămas definitiv cucerit de această țară, a cărei limbă a vorbit-o. În istoria spionajului sovietic în Franța, George Jean-Louis Pâques este un fel de Harold ,,Kim” Philby. Fiica și nepotul pot fi mândri de el. Iubirea lui George Jean-Louis Pâques pentru Rusia s-a transmis și urmașilor săi. Acum sunt cetățeni ruși. Bravo lor!
Thomas Powers în cartea sa, „The Man Who Kept The Secrets – Richard Helms and the CIA”, a scris despre fostul ofițer KGB Anatolii Golițîn, un dezertor sovietic cunoscut sub numele de cod „Martel”, care l-ar fi trădat pe Georges Paques în scandalul extraordinar de spionaj intitulat „Sapphire”, poveste care s-a desfășurat în 1962 și-n următorii ani. În urmă acestei trădări, Paques a fost arestat pentru scurgeri de informații despre războiul psihologic desfășurat de NATO, pentru informațiile despre planificarea unei acțiuni NATO la Berlin ca și pentru o evaluare a amenințărilor sovietice pe termen lung, evaluare care n-a dezvăluit faptul că mai mult de o jumătate de duzină de spioni sovietici au fost încorporați în cercul interior al lui De Gaulle vreme de ani de zile.
Practic, scandalul Sapphire a scos la iveală luptele interne ale NATO („aliații” NATO erau unul la gâtul celuilalt) și a servit drept nutreț informațional la Hollywood – mai întâi ca bază pentru romanul fictiv al lui Leon Uris denumit „Topaz” și apoi ca adaptare a regizorului Alfred Hitchcock pentru un thriller de spionaj cu același nume, aducând astfel scandalul top-secret la cunoștința unui public cât mai larg.
Oricum ar fi, prin gestul făcut de SVR, Moscova a demonstrat că nu-și uită prietenii așa cum nu-și iartă nici dușmanii, informațiile lui Georges Paques dovedindu-se neprețuite pentru URSS în acei ani.