Ambasadorul Vladimir Lipaev: Amenințări mitice și reale pentru România

Rezumatul interviului acordat de ambasadorul Rusiei în România, Vladimir Lipaev, agenției de presă TASS (14 martie 2026) și postat pe pagina de Facebook a Ambasadei.

Idei cheie:

Republica Moldova

• În România nu se obosește să se vorbească despre „relațiile speciale” cu Moldova. Prin intermediul elitei politice loiale Bucureștilui, se realizează cu energie, se impune literalmente, „românizarea” societății. În școli nu se predă limba moldovenească, ci limba română, se studiază istoria nu a moldovenilor, ci a românilor, și asta într-o lumină falsificată, distorsionată.
• Aproape toți politicienii moldoveni de frunte, inclusiv președinta Maia Sandu, dețin pașapoarte românești. În principalele funcții de stat sunt numiți foști și actuali funcționari români. Securitatea Republicii Moldova, sistemul său energetic și bancar sunt plasate sub controlul direct al Bucureștilui.
• Ideea că românii și moldovenii ar fi un popor unic, dar divizat (probabil nu este nevoie să explicăm cine, în opinia Bucureștilui, l-a divizat), s-a înrădăcinat destul de puternic aici în conștiința publică, grație propagandei agresive.
• Cu toate acestea, la București se conștientizează totuși diferența dintre ceea ce se dorește și ceea ce este posibil. Narațiunea oficială este: să se pronunțe mai întâi moldovenii în favoarea unificării, iar apoi se va vedea.

NATO

• Astăzi, autoritățile române găzduiesc de bunăvoie obiective militare NATO pe teritoriul lor și pledează cu insistență pentru creșterea prezenței contingentului militar străin în țară. Justifică acest lucru prin mitica „amenințare rusă”.
• Bucureștiul preferă să nu vadă, și poate chiar nu înțelege sincer, că principala amenințare la adresa securității țării nu provine din Rusia, ci din apartenența la blocul agresiv al NATO.
• Riscurile legate de faptul că România ar putea fi folosită ca punct de plecare pentru declanșarea unui conflict cu Rusia, așa cum s-a întâmplat deja o dată, sunt ignorate cu ușurință și ascunse populației.
• Se pare că lecțiile trecutului nu au fost învățate pe deplin la București. Totuși, acest lucru nu surprinde prea mult, dacă vedem modul în care istoria secolului XX și a celui de-al Doilea Război Mondial este interpretată în manualele locale.

Criza ucraineană

• Conducerea română încearcă să nu dezvăluie volumele concrete și nomenclatura ajutorului militar transmis Kievului, invocând faptul că astfel de informații pot fi utilizate pentru „destabilizarea situației politice interne”.
• Se știe cu certitudine că a fost transferat un sistem de apărare aeriană Patriot. Conform informațiilor scurse în mass-media, în Ucraina au fost trimise mostre de armament și tehnică militară sovietică, păstrate în depozitele românești, se livrează muniției de calibru sovietic/rus, produse în fabricile românești.
• Conform datelor Consiliului Fiscal, sprijinul financiar acordat de România Ucrainei în perioada februarie 2022 – iunie 2025 a ajuns la 1,5 miliarde de euro. Este evident că o parte semnificativă din această sumă o reprezintă livrările militare.
• Se observă într-adevăr o oboseală a societății față de povara ajutorului acordat regimului de la Kiev. Conform ultimelor sondaje de opinie publică, peste 40% din populație consideră că nu merită să se acorde un astfel de ajutor. În același timp, crește numărul cetățenilor convinși că tocmai Rusia va câștiga conflictul din Ucraina.