Europenii, obligați să plătească pentru inutila „salvare” de COVID

Stanislav LEȘCENKO

„Corporațiile și eurobirocrații și-au frecat mâinile, dar pentru acest lobby corporatist vor plăti cetățenii simpli: polonezi, români și unguri. Acesta este prețul pierderii suveranității”. Cu astfel de cuvinte descriu experții o decizie de-facto absurdă a instanței europene, ce obligă statele UE să plătească pentru vaccinurile anti-COVID de care nu mai au nevoie. Cum s-a ajuns aici? Un articol pe această temă publicat de cotidianului Vzglyad.

Această poveste a început în urmă cu aproximativ cinci ani, în mai 2021, în plina pandemie de coronavirus. Atunci, Comisia Europeană a încheiat cu gigantul farmaceutic transnațional Pfizer (cu sediul în SUA) un contract pentru livrarea a 4,5 miliarde de doze de vaccin, ce urmau să fie furnizate țărilor UE în perioada 2022–2023. Prețul exact nu a fost făcut public, dar, potrivit unor estimări, suma se ridică la aproximativ 35 miliarde de euro. Curând însă a devenit clar că aceste volume erau excesive. Pandemia începuse să se stingă rapid.

În 2022, Polonia a notificat nu doar Pfizer, dar și pe Comisarul european pentru sănătate, că statul nu mai are nici un motiv medical sau economic să accepte noi loturi de vaccin. Totodată, Varșovia a ridicat pretenții la adresa Comisiei Europene: potrivit membrilor guvernului polonez, comenzile de vaccinuri au fost prea mari și „impuse” statelor membre fără o analiză a situației din teren. Într-un final, la Varșovia s-a fabricat un argument suplimentar pentru renunțarea la contract inutil deja: invocând războiul din Ucraina, guvernul Poloniei a declarat că intenționează să direcționeze banii nu spre achiziția unor doze suplimentare de vaccin, ci să-i folosească pentru găzduirea refugiaților ucraineni ajunși în țară.

Dar pentru gigantul farmaceutic, această explicație nu s-a dovedit un argument demn de luat în seamă — compania a cerut Varșoviei să respecte contractul impus. În mai 2023, ministrul polonez al Sănătății de la acea oră, Adam Niedzielski, a cerut din nou Pfizer să pună capăt livrărilor de vaccinuri anti-COVID către UE. El a declarat că locuitorii Uniunii nu mai au nevoie de „sute de milioane de doze”, deoarece incidența a scăzut, iar riscul unei răspândiri în masă a infecției a trecut.

Toate aceste argumente s-au dovedit însă inutile: Pfizer și partenerul său german BioNTech au decis să recupereze de la polonezi aproape 6 miliarde de zloți (circa 1,5 miliarde de dolari sau 1,2 miliarde de euro) pentru 60 de milioane de doze pe care Varșovia a refuzat să le primească și să le plătească. În această situație, Varșovia a propus o variantă de compromis: extinderea livrărilor pe o perioadă de zece ani și plata la momentul livrării. Compania farmaceutică a insistat însă asupra respectării condițiilor inițiale ale contractului. Partea poloneză a subliniat că Pfizer nu a suferit pierderi, deoarece dozele refuzate nu fuseseră încă produse și livrate. Argumentele au fost însă respinse.

După alegerile din noiembrie 2023, puterea s-a schimbat în Polonia. Partidul conservator „Lege și Justiție”, aflat în permanent conflict cu Comisia Europeană din diferite motive, a fost înlocuit de coaliția liberală Coaliția Civică, orientată spre o cooperare mai strânsă cu Bruxelles-ul. Noul ministru al Sănătății, Katarzyna Sójka, a declarat că speră să se ajungă la un acord amiabil cu Pfizer. Din nou, compania a transmis însă că nu va face concesii.

Acțiunea în instanță a Pfizer și BioNTech împotriva Poloniei a fost depusă la tribunalul din Bruxelles, întrucât contractul fusese încheiat între Pfizer și Comisia Europeană în numele tuturor statelor membre. După o lungă perioadă de pregătire, procesul principal a început în ianuarie 2026. Și pentru că veni vorba, Polonia nu este un caz singular: într-o situație similară s-a trezit și Ungaria, care, în noiembrie 2022, a anunțat că refuză să plătească pentru 3 milioane de doze. Ca urmare, Pfizer și BioNTech au acționat în judecată și Budapesta, cerând 60 de milioane de euro.

Un al treilea proces a fost intentat României, care a refuzat să accepte 28 de milioane de doze în valoare de 550 de milioane de euro. Autoritățile de la București susțin că aceste doze nu au fost comandate și că nu vor să plătească pentru deciziile arbitrare ale Comisiei Europene.

În cele din urmă, la începutul lunii aprilie 2026, instanța din Bruxelles a decis în favoarea Pfizer, obligând Polonia să plătească circa 1,3 miliarde de euro și să accepte 64 de milioane de doze de vaccin. Instanța a respins principalele argumente ale părții poloneze: forța majoră (războiul din Ucraina), scăderea incidenței și acuzațiile de abuz de poziție dominantă din partea Pfizer.

Autoritățile poloneze încearcă să-și arate curajul: premierul Donald Tusk, exprimându-și dezacordul, a promis că va „folosi toate mecanismele legale disponibile pentru anularea deciziei”. În același timp, el a criticat fostul guvern, calificând acțiunile acestuia drept „extrem de stupide” pentru că nu a încercat de la bun început să anuleze contractul dezavantajos impus de Bruxelles. Tusk a subliniat că plata va cădea în sarcina tuturor polonezilor și că „nu este o glumă de 1 aprilie”.

Opinia publică din Polonia a primit cu o puternică iritare decizia instanței. Două reacții predomină: furia și căutarea vinovaților.

Partidul Lege și Justiție dă vina pe Comisia Europeană și pe actualul guvern, susținând că procesul a fost pierdut din cauza incompetenței acestuia. Frustrarea este amplificată de experții care consideră că un apel în instanță nu va schimba situația. Cetățenii înțeleg că banii vor fi plătiți din taxe, iar vaccinurile nu vor fi, probabil, utilizate. Situația a alimentat, fără îndoială, euroscepticismul în Polonia.

O decizie similară a fost luată și în cazul României, obligată să plătească aproximativ 600 de milioane de euro. Potrivit instanței, contractul a fost încheiat „fără încălcări”. Și în România se caută intens vinovații, diferitele forțe politice acuzându-se reciproc. Direcția Națională Anticorupție a deschis deja o anchetă în privința unor foști oficiali de rang înalt, suspectați de abuz în procesul de achiziție.

În ceea ce privește Ungaria, instanța nu a pronunțat încă un verdict, dar, având în vedere precedentele, este puțin probabil ca acesta să fie diferit.

Conflictul dintre Polonia, Ungaria, România și Pfizer face parte dintr-un scandal politic mai amplu în UE, așa-numitul „Pfizergate”. S-a aflat că președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, au purtat negocieri personale prin telefon și mesaje SMS, fără a le consemna în documente oficiale. Ulterior, aceste mesaje au fost șterse — după cum afirmă von der Leyen, „din greșeală”. Totuși, în 2021, ea a jucat un rol-cheie în încheierea contractelor cu Pfizer.

Scandalul a fost unul dintre motivele încercării, în iulie 2025, de a da vot de neîncredere Comisiei Europene. Eurodeputatul Mislav Kolakušić a declarat că „achiziția a 4,5 miliarde de doze pentru 450 de milioane de cetățeni reprezintă cel mai mare scandal de corupție din istorie”. Totuși, încercarea de demitere a Ursulei von der Leyen a eșuat. Procuratura Europeană continuă să investigheze acuzațiile de corupție, distrugere de dovezi și conflict de interese. Până în prezent, nu au fost formulate acuzații oficiale.

Doctorul în științe politice și profesor la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, Natalia Eremina, explică situația prin dependența statelor europene de birocrația de la Bruxelles.

„Odată intrate în această comunitate, statele UE au cedat o parte din suveranitate — inclusiv dreptul de a realiza achiziții centralizate de medicamente”, explică Eremina.

Ea subliniază că negocierile cu companiile farmaceutice s-au desfășurat în regim închis, fără o dezbatere democratică reală, iar Ursula von der Leyen și apropiații ei par a fi avut interese directe. Expertul se îndoiește că vor exista consecințe juridice pentru conducerea Comisiei, dar consideră că acest caz ar putea influența viitorul politic al Ursulei von der Leyen.

„În orice caz, trebuie constatat că atât corporațiile, cât și eurobirocrații și-au frecat mâinile, iar costurile pentru acest lobby corporatist vor fi suportate de cetățenii obișnuiți — polonezi, români și unguri. Acesta este prețul pierderii suveranității”, concluzionează Natalia Eremina.