Politolog: La Bishkek a început summitul SCO

Cu ocazia summitului SCO (Organizația de Cooperate de la Shanghai – n.r.) care a început astăzi la Bishkek, capitala Kârgâzstanului, politologul Serghei Markov publică, pe pagina sa de Telegram, un comentariu în care prezintă pe scurt istoria organizației, principalele sale caracteristici și perspectivele sale. Comentariul este alcătuit din două părți.

I

Ce este important de înțeles. Nu este un pol al lumii, ci un club, subliniază Markov și detaliază:

1. SCO nu este o organizație cu o poziție consolidată, precum NATO sau UE. Și nici nu urmărește acest lucru. SCO este o coaliție de țări care nu fac parte din Occident. Și care doresc să-și păstreze independența în această lume.

2. Prin urmare, cea mai importantă sarcină a tuturor țărilor membre ale SCO este să se ajute reciproc în apărarea independenței și să-și respecte reciproc independența.

3. SCO nu este un pol. Este un club de țări care consideră că este nevoie de o lume multipolară. Polurile sunt, separat, China, Rusia, India, Iranul și lumea arabă. Membrii SCO, nu SCO în sine.

4. SCO este prima mare organizație cu sediul central în China. Prin urmare, SCO reprezintă un antrenament pentru China în vederea devenirii unei superputeri mondiale.

5. Baza SCO este trioul format din Rusia, China și India. China și India sunt concurenți pe viață. Iar Rusia este prietena amândurora.

6. Membrii SCO nu sunt aliați, ci parteneri. Aceștia nu sunt, ca să spunem așa, prieteni, ci cunoștințe și vecini buni.

7. Prin urmare, ceea ce contează cu adevărat nu sunt documentele comune ale SCO, ci întâlnirile și proiectele bilaterale și trilaterale ale țărilor membre ale SCO.

8. Amploarea SCO este uriașă: 41% din populația mondială și 35% din economia mondială (PIB la paritatea puterii de cumpărare), iar PIB-ul pur și simplu reprezintă 25%. Aceasta este principala organizație din Eurasia.

9. Dar ea nu a întreprins nimic ca organizație unitară. Și se pare că nici nu intenționează să o facă. Totuși, ponderea sa în economia mondială va ajunge în curând la 40%, iar apoi la 50%.

10. Sunt atât de mulți cei care doresc să adere la SCO, încât Rusia, China și India au introdus restricții privind aderarea: noile țări membre ale SCO nu vor beneficia de statutul de membru cu drepturi depline și nu vor avea drept de veto.

11. Acest lucru este necesar pentru ca o nouă țară membră a SCO, aliată a SUA și a Europei, să nu poată bloca activitatea SCO.

12. SCO susține cu tărie că nu este împotriva Occidentului. Dar acest lucru nu este adevărat. SCO se opune hegemoniei Occidentului. Iar Occidentul, fără hegemonie, nu mai este Occidentul. Totuși, SCO va continua să susțină cu tărie că nu este împotriva nimănui.

II

Logica dezvoltării SCO și obiectivele care decurg din aceasta.

1. Motivul principal al înființării SCO în 2001 a fost unul foarte concret – acela de a ajuta țările din Asia Centrală, vecine cu Rusia și China, să reziste atacului talibanilor, care preluaseră puterea în Afganistan și plănuiau un atac spre nord.

2. Astfel, Rusia și China și-au propus ca obiectiv să contribuie, prin cooperare economică și militară, precum și prin intermediul serviciilor speciale, la consolidarea statelor din Asia Centrală.

Acest obiectiv a rămas valabil.

3. După intrarea trupelor SUA și NATO în Afganistan, China și Rusia s-au confruntat cu sarcina de a nu permite Statelor Unite și Occidentului să stabilească controlul asupra țărilor din Asia Centrală.

Această sarcină a rămas în vigoare

4. Exista deja SCO și exista formatul Rusia-China-India.

Aceste formate au fost unite.

Astfel, „Troica” Rusia-China-India a devenit nucleul noii etape a SCO.

5. Împreună cu India, au fost incluse și Pakistanul, ca contrapondere la India, precum și Iranul.

6. După aceasta, multe țări au dorit să adere la SCO.

7. Ulterior, s-a luat decizia de a nu mai accepta noi membri cu drepturi depline în SCO, pentru a nu bloca activitatea organizației din cauza unui număr prea mare de țări cu drept de veto.

8. Ultima țară care a obținut statutul de membru cu drepturi depline în SCO a fost Belarus, datorită relațiilor foarte bune pe care le are cu Rusia și cu China.

9. Prin urmare, în prezent există trei niveluri de aderare la SCO:

1) membru cu drept de vot – 10 țări.

2) partener al SCO – 17 țări. Toate drepturile, cu excepția dreptului de vot și a dreptului de veto. Participare la toate proiectele SCO.

3) SCO+ – încă aproximativ douăzeci de țări. Cooperare parțială și dialog.

10. SCO este cel mai mare club de țări după ONU. Și principala organizație din Eurasia.

11. Și fără nicio țară aliată a Occidentului printre membrii principali.

12. Viitorul SCO nu este un bloc de tipul NATO, ci un prototip al unei noi ONU – fără hegemonia Occidentului, încheie politologul.