Fiodor Lukianov: Conflict cu o geometrie schimbătoare

Fiodor LUKIANOV, redactor-șef al revistei Rusia în politica globală, președintele Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Rusiei și director științific al Clubului Internațional de Dezbateri „Valdai”; aricol publicat în Rossiislaia gazeta

Noua cotitură din relațiile ruso-americane a șocat Kievul, a revoltat Europa, a provocat nemulțumirea unei părți considerabile a politicienilor din SUA și i-a pus pe gânduri pe mulți din întreaga lume.

Decizia bruscă a Administrației Donald Trump de a suspenda sancțiunile asupra livrărilor de motorină rusească vine în contradicție cu măsurile recent adoptate: o lege aspră privind sancțiunile și intenția de a exercita, prin intermediul respectivului act normativ, presiuni asupra Moscovei. Unii pun cele întâmplate pe seama comportamentului capricios al președintelui american, alții întrevăd germenii unei noi politici, iar alții trag concluzii cu privire la schimbarea abordării în chestiunea ucraineană.

Pentru a încerca o reconstituire a logicii evenimentelor, tabloul trebuie curățat de sedimente, în primul rând de particularitățile comportamentului public al locatarului de la Casa Albă. Extravaganța lui, aflată la limita lucidității, este, de regulă, doar învelișul exterior al definirii clare a obiectivelor. Dacă este corectă sau greșită rămâne mereu sub semnul întrebării.

După toate probabilitățile, motivul care a antrenat virajul lui Trump are legătură cu politica internă — a rămas două săptămâni până la alegerile intermediare pentru Congres. Partidul republican are perspective sumbre. Trump se dă viteaz și afirmă că îi este indiferent, dar varianta cu pierderea ambelor camere promite președintelui doi ani de fierberi și mulți nervi.

Trump înțelege, probabil, că nu va putea schimba radical situația economică, în special a prețurilor, până la alegeri, dar acum este vorba despre efectul psihologic.

Rusia nu este prima țară pe care autoritățile americane o roagă să își extindă livrările de combustibili pe piața mondială. Și cu cât se vor fi mai multe astfel de acorduri, cu atât mai tare vor răsuna fanfarele anunțând cât de neostenit este preocupată Casa Albă de buzunarul americanului de rând. Acesta din urmă trebuie, prin urmare, să uite că această preocupare se datorează, în mare parte, a ceea ce a provocat Trump însuși în Golful Persic.

În ce măsură acest truc va funcționa, vom vedea foarte curând. Dar acțiunea este deliberată și rațională. Faptul că ea vine în contradicție cu unele dintre principiile și declarațiile mai vechi pe Trump nu-l neliniștete deloc. El s-a obișnuit să pornească de la premisa că vorbele au valoare doar în momentul în care sunt rostite, nu și după aceea.

Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia, dincolo de posibilitatea plăcută de a-și completa bugetul? Colegii de la proiectul Vatfor au constatat un lucru important: pentru prima dată de când a început conflictul, liderul american a întreprins în privința Moscovei o acțiune a cărei logică nu ține cont de factorul ucrainean. Până acum, el mereu era prezent în tot ce viza Rusia, acum însă nu numai că nu a fost luat în considerare, dar acordul încheiat îl contrazice, dacă ținem cont de situația dificilă a Kievului. De aici și supărarea conducerii ucrainene: nu e cinstit.

Probabil sunt câteva motive pentru această ignorare. Cel esențial: nedorința lui Zelenski de a merge în întâmpinarea dorinței Washingtonului de a opri atacurile asupra infrastructurii energetice rusești. Pentru Ucraina, asta a devenit acum principala metodă de război, iar îndemnurile din SUA sunt ignorate. Faptul că Trump s-a fixat exact pe materia primă rusă, care, în pofida importanței ei, greu de crezut că va tranforma fundamental conjunctura mondială, constituie particularitatea liderului de la Casa Albă. Dar Zelenski s-a trezit tras la răspundere pentru creșterea prețurilor în benzinăriile americane, iar a-l face pe Trump să creadă altceva decât gândește este ceva nereal. Așa că dorința Kievului a fost ignorată.

Mai departe, lucrul cel mai important. Pentru a opri sau reduce la minimum atacurile ucrainene asupra țintelor rusești, americanii trebuie să înceteze să mai transmită informații de la serviciile de spionaj, în esență, indicații privind țintele. În urmă cu un an și jumătate, pentru a da o lecție, Trump a recurs o dată la o asemenea măsură, dar pentru câteva zile. Adoptarea unei decizii în acest sens pe un termen mai lung înseamnă să schimbi cu adevărat abordarea Washingtonului față de război, practic, să te distanțezi de partener. În ce măsură Trump este capabil de așa ceva, este o întrebare.

Coaliția informală de forțe interesate de continuarea conflictului armat este vastă — de la industria de apărare a SUA, inclusiv noii magnați ai tehnologiei, până la Europa și fanii ei de la Washington. Data trecută, când Trump a intenționat să-și impună propria viziune despre încheierii războiului (după rezultatele de la Anchorage), nu a ieșit nimic. În ce măsură iese acum, nu se știe.

Dacă nu, subiectul se va stinge de la sine. Mai ales că, după alegeri, importanța promovării realizărilor președintelui prin propagandă va scădea temporar. Momentul este definitoriu: din nou un test al capacității conducerii americane de a-și orienta partenerii în direcția dorită. Dacă acest lucru se va întâmpla, se va întredeschide o fereastră și pentru viitoare discuții privind soluționarea conflictului.

O a doua concluzie, importantă pentru Rusia: acțiunile Washingtonului indică modelul după care vor trebui construite relațiile după încheierea actualei faze militare a conflictului. Nu se va întâmpla o anulare masivă a sancțiunilor impuse Moscovei. Este foarte complicat atât procedural, cât și politic. Toate vor rămâne în vigoare, însă aplicarea sau suspendarea lor va fi decisă în funcție de circumstanțe. Dacă niște măsuri contravin intereselor americane, le vom pune pe pauză, înghețându-le temporar. Când interesul dispare, le vom reactiva.

Americanii se disting printr-un pragmatism mai pronunțat decât europenii și prin disponibilitatea de a se îndepărta cu ușurință de propriile sloganuri, când este necesar, chiar dacă le proclamă cu fermitate. Și de a reveni la ele atunci când necesitatea respectivă dispare.

Conflitul din jurul Ucrainei se află într-o fază în care deznodământul, oricare ar fi el, va determina mult mai mult decât viitorul situației în sine. Geometria relațiilor politice viitoare, cel puțin în ceea ce privește relația dintre Rusia și Occidentul eterogen, începe să prindă contur. Dar rămâne în continuă schimbare.