Hot News
Laserul „Peresvet” a intrat în dotarea armatei (VIDEO)
10/12
Ce se va discuta la Forumul de la Soci
11/12

Soljenițîin – un Om cât o eternitate!

Foto: kinopoisk.ru

Din însemnările astrologului Sergiu BĂLAN

Cel care a făcut din „gulag” un cuvânt internațional este un Săgetător, Aleksandr Soljenițîn, născut în urmă cu o sută de ani, la 11 decembrie 1918, în Kislovodsk, Rusia. Perfect acordat cu vibrația zodiei natale, el și-a declarat independența încă din copilărie – poartă cruce la gât și refuză să adere la organizația pionierilor.

Fiindcă a vrut să fie în liga celor inteligenți, studiază matematica și fizica la Universitatea de Stat din Rostov; în paralel, fiind interesat de teatru, urmează cursuri prin corespondență la Institutul de Filosofie, Literatură și Istorie din Moscova (celebrul IFLI). Nu își finalizează studiile, întrucât începe războiul, dar datorită unor probleme de sănătate, inițial, nu merge pe front. În schimb, obține dreptul de a studia la Școala Militară, devine locotenent de artilerie și participă la diferite operațiuni militare. Va fi decorat de două ori, cu Ordinul Steaua Roșie și cu Ordinul Războiului pentru Apărarea Patriei.
Dezamăgit de conducător (I.V.Stalin), de sistemul comunist, se exprimă critic, inclusiv într-o scrisoare adresată prietenului său Nicolai Vitkevici; acest lucru îi aduce arestarea (la 9 februarie 1945), degradarea militară, încarcerarea la închisoarea Lubianka, luni de interogatorii și verdictul – 8 ani de muncă forțată și exil, la finalul executării sentinței.
Fiind matematician, inițial este dus într-o închisoare cu regim special („șaraska”, unde capetele luminate erau obligate să facă cercetare pentru regimul comunist), dar se ceartă cu mai marele locului și ajunge în lagăr, în Kazahstan (februarie 1953), de unde va scăpa, însă bolnav de cancer.
După 1956, Soljenițîn este reabilitat și începe să predea matematica în Riazan, dar și să scrie din ce în ce mai mult. În anul 1959 scrie „O zi din viața lui Ivan Denisovici”, o nuvelă inspirată din experiența personală a lagărului, pe care o publică în noiembrie 1962, în revista „Novîi Mir” după ce (la Plenara Congresului al XX-lea al PCUS, din februarie 1956) este denunțat regimul stalinist și cultul personalității lui Stalin. (De menționat că nuvela a fost tradusă și publicată în toate țările socialiste, mai puțin România și Albania). Aleksandr Soljenițîn devine astfel cunoscut, începându-si cariera de luptător antisistem, oricare ar fi acesta, dacă încalcă dreptul fundamental la Libertate.
Urmează „Primul cerc” (în 1968), roman cu rădăcinile în „șaraska” (o paralelă transparenta cu infernul dantesc), ce va fi publicat în Occident, apoi „Pavilionul canceroșilor”, în 1970, după care a primit Premiul Nobel pentru literatură. Nu-și va ridica premiul decât mulți ani mai târziu!
Soljenitin a mai scris: „Casa Matrionei”, piesa „Banchetul învingătorilor”, „Vițelul și stejarul”, „August 1914”, „Iubește revoluția!”, romanul-epopeie „Roata roșie”, cartea de publicistică „Rusia sub avalanșă”, etc. și, ceea ce l-a făcut atât de cunoscut pe plan mondial, uriașa lucrare „Arhipelagul Gulag” (text care a circulat inițial în ”samizdat”, publicarea și difuzarea clandestină).

Primul volum al „Arhipelagului” apare în 1973 și ajunge in Franța pe microfilm; aici va fi publicat, la editura „YMCA Press” și astfel, Occidentul ia contact pentru prima oară cu universul concentraționar din URSS-ul perioadei staliniste. (Aici se cuvine a fi specificat că lagărul de muncă forțată nu este o invenție pur stalinistă sau, mai curând, leninisto-troțkictă, el funcționând în mai multe țări și timpuri).
Desigur, presa sovietică îl critică și demonizează, iar în 1974, la 12 februarie, este arestat, acuzat de trădare și expulzat din URSS. Începe un al doilea exil, extern de data aceasta, inițial în Germania și Elveția, apoi în SUA, unde se va stabili în anul 1975.
Soljenitin continuă să scrie și să susțină conferințe. Va recăpăta cetățenia rusă în 1990, la 16 august, și se întoarce în Rusia in 1994; îi va refuza decorația supremă a lui Elțin, dar o va accepta pe cea a președintelui Vladimir Putin. Se stinge din viață la 3 august 2008, la Moscova, nu înainte de a afirma că „pentru scriitorii preocupați de Adevăr, viața nu a fost niciodată simplă, nu este și nici nu va fi!”

Aleksandr Soljenițîn este, în primul rând, un mare inițiat (Saturn, Neptun și Pluton retrograde), care a luptat cu arma zodiei sale – comunicarea. Este un Preot al Cuvântului. În prima casă găsim Nodul Nord Lunar (adică Sensul Vieții) conjunct cu Soarele – autoafirmare, autoritate, creativitate. Luna din Pești i-a furnizat sensibilitatea, inspirația, talentul artistic (căci despre artă scriitoricească vorbim), capacitatea de a crea imagini atât de fidele, care transmit întreaga încărcătură emoțională a locurilor și întâmplărilor, dar și vocația sacrificiului de sine.
Mercur este plasat în Capricorn și astfel se explică formația tehnică și studiile matematice, dar și analiza socială critică, chirurgicală, profundă pe care Soljenițîn o face in romanele sale. Marte în același semn i-a dat ambiția și energia necesare finalizării proiectelor, dar și rezistența în condiții greu de imaginat pentru omul care nu a cunoscut recluziunea.
Pe Jupiter (stăpânul semnului natal) îl găsim în Rac, poziție care l-a făcut pe Soljenițîn să-și iubească enorm țara și limba, dar care a dat și dimensiunea de document istoric scrierilor sale. El iubește Rusia profundă și a militat activ pentru păstrarea nealterată a tradițiilor și limbii poporului rus. Este un adevărat Apostol al rușilor, un Om care și-a îndemnat semenii să nu le fie frică și să nu trăiască în minciună.
Cu Uranus în Vărsător și în casa a III-a a scrisului, era firesc să fie și revoluționar și atipic. Problemele i-au venit tot de aici, luna februarie (luna Vărsătorului), fiindu-i mai mereu potrivnică (vezi anii 1945, 1953, 1974, cu tranzite de lezare). Sigur, opoziția lui Uranus (noul, libertatea) cu Saturn din Leu (stăpânirea, vechiul, constrângerea) a fost de vină…

Săgetătorul este zodie dublă și viața nativului Aleksandr Soljenițîn o demonstrează din plin! Studiază simultan la două universități; luptă pentru țara sa, dar este în total dezacord cu conducerea. Apoi exilul, viața în diferite locuri și mai mult, în țări diferite. Ba, și cele două soții pe care le-a avut tot în sfera aceasta intră. Opera sa e deopotrivă autobiografică și istorică. Și faptul că a criticat atât sistemul din țara natală, dar și pe cel occidental – pe care l-a numit „cinic și lipsit de Dumnezeu”. Dar, poate cel mai bine surprinde acest aspect chiar „Arhipelagul Gulag”, lucrarea sa de căpătâi, prin polisemantica ei.
Arhipelagul nu este doar cel geografic; fiecare om, fiecare loc din spațiul de detenție [lagăr, spital oncologic (bolnavul de cancer fiind privit de societate ca un damnat, un pedepsit pentru păcate și izolat), închisoare, etc.], fiecare țară în care există lagăre, totul poate fi asimilat unei insule. Fiecare trăire, sentiment, dualitatea (renaștere sau degenerare) în care se zbat cei supuși „reeducării”.
Grație avansului spiritual și trigonului Soare-Neptun, Soljenițîn transmite concluzia salvatoare și reală că mântuirea consecutivă purificării nu este posibilă decât în condiții de păstrare a demnității.

Aleksandr Soljenițîn este poate cea mai pură expresie a spiritului rus – credincios și iubitor de țară până la sacrificiu, nesupus și mereu învingător!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 2875057