Ziua când URSS apune… Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

Au trecut 27 de ani de la ceea ce Președintele Vladimir Putin a numit „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”. Și este oportun să analizăm și din perspectivă astrologică evenimentul istoric al destrămării URSS care a avut loc la 25 decembrie 1991. În primul rând, puțină aducere-aminte…

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ( URSS, Uniunea Sovietică) își are originea în proclamarea, la 7 noiembrie 1917, a Republicii Sovietice Ruse, ca stat independent. Actul de naștere propriu-zisă a URSS este reprezentat de Tratatul de creare a URSS, semnat la data de 30 decembrie 1922, de către delegațiile RS Rusă, RS Ucraineană, RS Bielorusă și RS Transcaucaziană (formată din Armenia, Azerbaidjan și Georgia). Treptat, Uniunea Sovietică se extinde, iar în anul 1940 ajunge sa fie constituită din 15 republici unionale.

Toate bune și la locul lor până în 1985, când, la 11 martie, funcția de Secretar General al СС al PCUS este ocupată de către Mihail Gorbaciov, a cărui politică este foarte diferită comparativ cu cea a predecesorilor săi. În 1986 este lansat conceptul de „perestroika”, adică restructurare (concretizat printr-un program de schimbări economice, sociale, politice), completat, din 1988, cu cel de „glasnost” – transparență. Era vorba și despre schimbarea politicii externe.
Ceea ce părea a fi preambulul unor schimbări benefice se dovedește a fi, până la urmă, declanșatorul unor evenimente în cascadă, exact pe principiul bulgărelui de zăpadă care se rostogolește la vale (se pare că Gorbaciov și-a asumat rolul „ucenicului vrăjitor”). Spre sfârșitul anilor ’80 economia sovietică începe să scârțâie, iar vântul de „libertate” le dă idei celor din republicile unionale (își aduc aminte de articolul 72 din Constituția URSS, conform căruia erau libere să se separe de Uniune, dacă doreau acest lucru). Așa că încep demersuri în acest sens.
Primele care și-au declarat suveranitatea au fost țările baltice (ultimele venite în Uniune, în 1940): Estonia, la 16 noiembrie 1988, Lituania în mai 1989, iar Letonia în iulie, tot 1989. La începutul lui decembrie 1989 are loc Întâlnirea de la Malta (Gorbaciov-Bush sr.) unde se pune lumea la cale… 1990 aduce proclamarea suveranității Ucrainei la 16 iulie, revolte în Azerbaidjan și nu numai; agitația continuă.
RSFS Rusă își declară suveranitatea la 12 iunie 1990, dar fără a face vreo referire la ieșirea din Uniune, ci dimpotrivă; este stipulat că RSFS Rusă va face parte din orice entitate derivată din Uniunea Sovietică (era clar, deja, că modelul actual nu va mai funcționa multă vreme, iar demersul Rusiei a fost tocmai în sensul prezervării unității). Ideal ar fi fost ca reformarea URSS sa fie făcută temperat și treptat, dar analiza astrologică va arăta că „ceva” cerea revoluție, iar opoziție n-a existat…

În martie 1990, Gorbaciov este ales președintele Uniunii Sovietice (a fost primul și, totodată, ultimul lider sovietic care a deținut această titulatură) de către Congresul Deputaților Poporului; în luna mai, Boris Elțin este ales președintele Prezidiului Suprem al RSFS Rusă. Devine evidentă confruntarea dintre cei doi, mai ales că, la 12 iunie 1991, Elțin devine președintele Federației Ruse.
Urmează lovitura de stat din 19-21 august 1991 când, un grup (constituit din Vicepreședinte, Premier, șeful KGB, Ministrul Apărării și alți oficiali ai vremii) formează „Comitetul de stat pentru starea de urgență”. Gorbaciov, aflat în concediu, în Crimeea, se alege cu arest la domiciliu, vicepreședintele Ianaev este numit președinte, iar Comitetul încearcă restaurarea Uniunii inițiale). Demersul nu beneficiază de sprijin popular, puciul eșuează, Gorbaciov revine la Moscova, dar este anihilat politic.
La data de 24 august 1991 se dizolvă Comitetul Central, Gorbaciov demisionează din funcția de Secretar General al PCUS, iar la 5 septembrie, Congresul Deputaților Poporului se desființează și el. Rând pe rând, republicile sovietice își declară independența, într-o veritabilă reacție în lanț (după ce, anterior, își declaraseră ieșirea din componența URSS, fără a respecta însă parcursul juridic aferent).

Lovitura de grație este dată de Ucraina (devenită alergică la conceptul de „Uniune”), prin Referendumul pentru independență din 1 decembrie 1991. Întâlnirea de pe 8 decembrie, din pădurea Belovejskaia Pușcia, între președinții Rusiei, Ucrainei și Bielorusiei, pune bazele formării CSI (Comunitatea Statelor Independente). Este clar că, practic, URSS nu mai există; trei dintre cele patru părți care îi puseseră bazele îi semnau acum disoluția.                   Acordul de pe 8 decembrie 1991 este ratificat de către Sovietul Suprem al RSFS Ruse la 12 decembrie 1991, ocazie cu care este denunțat Tratatul din 1922 (de constituire a URSS). Apoi, la 21 decembrie este stabilită aderarea la CSI a celorlalte republici, cu excepția Georgiei și se acceptă, formal, demisia lui Gorbaciov, ajuns președintele unui stat care nu mai exista decât în scripte (Protocolul de la Alma-Ata).
25 decembrie 1991 este ziua când Gorbaciov își anunță, oficial, demisia din funcția de președinte al Uniunii Sovietice și când, seara, steagul URSS este coborât de pe Kremlin. În locul său va fi ridicat tricolorul alb-albastru-roșu al Rusiei! În ziua următoare, Sovietul Republicilor (Camera Superioară a Sovietului Suprem) face anunțul că URSS nu mai există ca stat.

URSS, constituită ca stat la data de 30 decembrie 1922, are Soarele în Capricorn și Luna în Taur. Două semne de Pământ, care au asigurat pe termen lung stabilitatea structurii unionale. Poziția Soarelui (conducătorul în astrologia mundană) vorbește despre autoritatea cu care s-a condus, caracterul dârz al celor aflați la cârma statului. Ascendentul în Berbecul curajos, dinamic și combativ (pentru harta ridicată la miezul zilei) arată și faptul că a fost prima structură statală socialistă a lumii, dar și importanța aspectului militar.

Desfășurarea rapidă a evenimentelor din 1991 are suport astral foarte evident. La 25 decembrie 1991, ora 19.32 (când a fost arborat drapelul Rusiei pe Kremlin, în locul celui sovietic), Soarele era în același semn al Capricornului (exact ca pe 30.12.1922), la doar patru grade diferență de Soarele natal al URSS. Putem vorbi despre o identitate de substanță astrală.
Ascendentul acestui tranzit este tot în semn de Foc (de data aceasta în Leu), iar Luna este tot în semn de Pământ (dar în Fecioară). Mercur a schimbat semnul, trecând de la Capricornul conservator (în harta natală a URSS) la Săgetătorul ce promitea o deschidere mai mare către lume (în harta tranzitului). Foarte interesantă suprapunerea Axei Destinului a tranzitului peste opoziția natală Soare-Pluton. Pluton, în semnul Racului, indică transformarea la care va fi supus poporul, dar și tensiunea existentă între unii conducători și mase; conjuncția cu Nodul Sud Lunar (în decembrie 1991) nu a adus nimic bun, dimpotrivă!

Este evident că sfârșitul anului 1991 a reprezentat o turnură în destinul URSS. Capricornul natal era tranzitat de planete grele, de destin – Uranus (responsabil cu revoluția, noutatea, bruschețea și rapiditatea cu care s-au derulat evenimentele) și Neptun. În plus, Lilith (care lezează) și Axa Destinului.

Este foarte interesantă dinamica a doi aștri și anume Saturn și Neptun. Saturn a parcurs Capricornul între februarie 1988 (cu retrogradare în Săgetător) și februarie 1991 (când a trecut în Vărsător). La începutul lui 1988, la intrarea în Capricorn, a făcut un „balet” cu Uranus, care se pregătea și el să intre în conservatorul semn. A fost parcă o confruntare între nou și vechi (pe semnul structurilor de putere), act care pregătea, pentru mulți ani mai târziu, tranzitul lui Pluton (pe care îl trăim acum). Pasajul saturnian prin Capricorn a asigurat stabilitatea și a acționat protectiv pentru URSS timp de încă un an de zile (practic, conjuncția la grad fix cu Soarele URSS a durat până în noiembrie 1989); după ingresul uranian în Capricorn (finele lui 1988, când „tonul” separării de Uniune a fost dat de către baltici), încet-încet, s-a declanșat tăvălugul.

Neptun are și el un pasaj demn de analizat. Planeta face conjuncție la grad fix cu Soarele natal al URSS între mijlocul lui februarie 1987 și mijlocul lui ianuarie 1988. Este perioada in care ia avânt noua filozofie, „duetul glasnost-perestroika”, cu plus/minus câteva luni (planetele grele acționează difuz, este foarte dificil de stabilit un moment anume al intervenției acestora).
Despre Neptun trebuie spuse următoarele lucruri: este astrul care, aspectat benefic, asigură legătura cu Divinitatea, ne spiritualizează și ne ajută să exprimăm și să dezvoltăm virtuțile (mila, compasiunea, credința, umanismul, creativitatea, etc.); este astrul care, aspectat prost, induce haos, amăgire, eroare de cale, evadarea în paradisuri artificiale. Neptun este planeta care a inspirat atât socialismul, cât și comunismul. Ca întotdeauna, Universul pune la dispoziție energii, iar liberul arbitru pământean trebuie să se exprime. Disoluția nu este o cale spre evoluție (întotdeauna).
Să mai spunem și că Neptun este patronul zodiei Pești, semn plasat în casa a XII-a (nefastă, a inamicilor ascunși, nedeclarați) din tema astrală a URSS (pentru harta ridicată la miezul zilei). Oare, întâmplător, Mihail Sergheevici Gorbaciov este nativ Pești, născut la 2 martie 1931..?