„Troia a căzut, Roma a căzut, Leningradul nu a căzut!” Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

„Troia a căzut, Roma a căzut, Leningradul nu a căzut!” – obișnuiesc să spună locuitorii orașului care a suportat cel mai greu și mai nimicitor asediu din istorie – orașul Leningrad. În fiecare an, la 27 ianuarie se aniversează eliberarea Orașului Erou de sub blocada provocată de armata Germaniei naziste. Evenimentul a avut loc în anul 1944.
Repetitio est mater studiorum… Este bine să ne amintim ce s-a întâmplat, pentru a evita repetarea factuală. Deci, din goana unui T-34, tancul cu care Armata Sovietică a câștigat Marele Război pentru Apărarea Patriei, să ne întoarcem în istorie!

Cea de-a doua conflagrație mondială a început la 1 septembrie 1939, când armata germană a invadat Polonia. Au urmat Danemarca și Norvegia, ocupate fără luptă, practic, apoi Franța (care a căzut după 6 săptămâni), Țările de Jos, Grecia și Iugoslavia. „Blitzkrieg” (războiul fulger) își dovedea eficiența și părea a fi formula perfectă pentru ca Hitler și conducătorii naziști să-și vadă idealurile împlinite.
Desigur, Hitler vrea și Anglia, dar schimbă brusc strategia, gândindu-se că o victorie asupra URSS ar determina automat capitularea Perfidului Albion. Astfel, se pune la cale deschiderea celui de-al doilea front, în Est – Operațiunea Barbarossa (de la numele împăratului romano-german al Sfântului Imperiu Roman, Frederic Barbarossa) – adică invadarea și ocuparea URSS.
Hitler și generalii săi au desemnat trei grupuri armate, pentru acțiune pe trei direcții principale: Grupul de Armate Nord (cu traseu prin Țările Baltice, cu țintă finală Leningrad), Grupul de Armate Centru (prin actuala Belarus, spre Moscova) și Grupul de Armate Sud [prin Ucraina (cucerirea zonelor agricole), Kiev, Volga, spre Caucaz (zăcămintele petrolifere)].

Teoretic, ar fi trebuit să existe un cassus belli, un motiv real și întemeiat pentru a ataca un alt stat. Motive? Dacă nu ai, faci! Așa cum artificial a fost creat Incidentul Gleiwitz (pe care nemții l-au regizat pentru a ocupa Polonia), acum s-a argumentat că războiul împotriva URSS are rol… preventiv!!!
Realitatea era cu totul alta – Stalin nu avea de gând să atace Germania nazistă (exista și Pactul Ribbentrop-Molotov, o înțelegere care stipula neagresiunea între Germania și URSS, plus altele). Conducerea URSS aprecia anul 1942 pentru un eventual conflict sovieto-german.
În ceea ce-i privește pe naziști, vehiculau filosofia Spațiului Vital, Lebensraum: Germaniei nu-i mai ajungea ceea ce avea prin Grație Divină și dorea mult mai mult (râvnind la ceea ce este al altuia), adică teritoriu și materie primă cât mai diversificată. Unde găsea așa ceva? În Rusia cea mare, adică URSS, cu condiția să elimine integral populația slavă (rasial inferioară, după odioasele canoane naziste).
În concluzie – generațiile germane viitoare, „pure”, aveau viitorul asigurat, întrucât orașele URSS urmau a fi depopulate prin exterminarea locuitorilor, iar populația rurală avea să funcționeze în regim de sclavie.

Așadar, la 22 iunie 1941, la ora 4.45, armatele germane, române, ungare, italiene, finlandeze, unități armate croate, slovace, cehe și albaneze, atacă Uniunea Sovietică, pe toată granița de Vest, de la Nord la Sud. Inițial, Armata Sovietică suferă înfrângeri (nu se aștepta, totuși, la atac, nu era suficient de bine coagulată și organizată, nu exista un plan de apărare bine pus la punct).

Bătălia Moscovei dă startul ofensivei rusești, în iarna lui 1941; orașul a fost apărat cum nici nu-și imaginau nemții. Mai mult, să nu uităm iarna rusească, un inamic redutabil oricând, care, în 1941-1942 a fost mult mai agresivă decât de obicei (semn că s-a creat o coaliție ezoterică perfectă între Om, Cer și Pământ pe teritoriul sovietic, împotriva cotropitorilor). Invadatorii, care mizaseră pe un război de scurtă durată, nu erau deloc pregătiți pentru ceea ce le era oferit. Dacă studiau istoria, ar fi știut că Napoleon Bonaparte a pățit-o grav în Rusia!
Deci, la 5 decembrie 1941, armata germană a fost respinsă, iar pentru Hitler deja incepuse numărătoarea inversă (dacă nu cucerești Capitala…). Urmează Bătălia de la Stalingrad (actual Volgograd), între 21 august 1942 – 2 februarie 1943, bătălie care a schimbat definitiv soarta războiului, apoi Bătălia de la Kursk (iulie/august 1943), cea mai mare confruntare de blindate din istorie. Armata Roșie câștigă pe toată linia, plătind prețul suprem (milioane de morți) și se îndreaptă, în viteză maximă, spre Berlin; era rândul Wehrmacht-ului să guste din Blitzkrieg! Armata germană a avut pierderi uriașe, aproape 70% din efectivele ei s-au prăpădit pe frontul din Est!

Asediul Leningradului (Operațiunea „Aurora Boreală”) a avut loc între 8 septembrie 1941-27 ianuarie 1944. Este cel mai mare asediu din istorie, atât ca durată cât și ca număr de victime. Orașul lui Petru cel Mare, fondat în 1703, a fost izolat de nemți la 8 septembrie 1941 (prin întreruperea tuturor legăturilor aeriene și terestre), după ce au considerat că o luptă efectivă pentru ocuparea lui era imposibilă; în concluzie, Hitler a hotărât blocada și exterminarea locuitorilor orașului.
Începând cu luna septembrie, rațiile alimentare s-au redus, urmând ca, pe parcursul asediului, să fie iarăși reduse de cinci ori (cel mai mult aveau muncitorii, circa 250 de grame de pâine zilnic; civilii beneficiau de 125 de grame). S-au mâncat câini, pisici, cai, șobolani, piei de oaie și piele de încălțăminte, ulei de motor, celuloză, săpun. Oamenii cădeau morți pe străzi, pur și simplu, fiind epuizați de frig și de foame.
Singura cale de aprovizionare a fost Lacul Ladoga; vara, cu șlepuri, iarna, pe gheață. Drumul Vieții (Daroga jizni) a fost numită această cale peste lac, singura posibilitate prin care au ajuns, cât de cât, provizii pentru cei asediați. Au fost și civili evacuați, pe aceeași cale, în ciuda repetatelor bombardamente germane.
Nu se poate descrie ceea ce au trăit locuitorii orașului de pe Neva în cele 872 de zile ale blocadei; orice cuvânt este sărac, lipsit de consistență. Se cuvine a fi amintit sacrificiul celor care au preferat să înghețe, dar să nu ardă cărțile rare din biblioteci sau mobila veche, prețioasă, aflată în multe case. Sacrificiul unui asistent al biologului Nikolai Vavilov, care a preferat să moară de foame, în condițiile în care putea mânca semințe din cele peste 200.000 de soiuri aflate în banca de semințe a orașului. Și trebuie amintit triumful spiritului leningrădean, exprimat și prin Concertul Orchestrei Radio din Leningrad, la 9 august 1942 – s-a interpretat, în premieră pentru oraș, Simfonia no. 7, numită „Leningrad”, a compozitorului Dmitri Șostakovici. A fost un excelent demers pentru moralul soldaților sovietici și pentru cei ce rezistau eroic în condiții de neimaginat. Aceasta este esența poporului rus, care poate renaște din propria cenușă, condiția sa de Phoenix permanent…

Rezistența armată a fost organizată de către generalul Jukov, cel ce avea să intre triumfător în Berlin, la 2 mai 1945. La 12 ianuarie 1943, s-a declanșat Operațiunea „Iskra” (Scânteia) – a fost spartă încercuirea germană a orașului Leningrad, în sudul Lacului Ladoga, iar în ianuarie 1944, ofensiva puternică a armatei sovietice îi alungă definitiv pe nemți.
Au murit peste un milion de locuitori ai Leningradului în zilele blocadei; majoritatea sunt înhumați la Cimitirul Memorial Piskarevskoe.

Și, tot la 27 ianuarie se comemorează victimele Holocaustului; a fost aleasă această dată întrucât, la 27 ianuarie 1945, Armata Sovietică a eliberat prizonierii lagărului de concentrare și de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.
Nimic nu-i putea pregăti pe soldații Armatei Sovietice și pe comandanții lor pentru ceea ce aveau să găsească la Auschwitz, deși trăiseră toate ororile războiului. La Auschwitz au fost exterminați, cu o cruzime de neimaginat, peste un milion de oameni, dintre care peste 90% au fost evrei. De reținut că, în afara deținuților (care nu aveau altă „culpă” decât faptul că erau evrei, slavi, țigani, etc.), în lagăr au fost aduși și prizonieri de război din rândul Aliaților, dintre care 12.000 de soldați sovietici…

Cel de-al doilea război mondial a început la 1 septembrie 1939, cu Soarele în Fecioară (în speranța unei „recolte” bogate) și Luna în Berbec, semn belicos prin excelență, dar și semnificativ pentru susținerea, de către poporul german, a demersului lui Hitler.
De remarcat că semnele mentalului superior, adică Săgetătorul, Capricornul, Vărsătorul și Peștii nu sunt ocupate de planete grele, de destin. Cu alte cuvinte, nu înțelepciunea și rațiunea domină Cerul și, implicit, demersul inițiatorilor războiului, ci ambiția de a restructura prin forță brută (Marte în Capricorn).
În Taur (la zero grade) apare o conjuncție nefastă, care nu prevestește nimic bun – Saturn /Nodul Sud Lunar. Chiar pe cuspida Berbec-Taur, Saturn retrograd sugerează un început sub auspicii profund kharmice, cu pierderi umane și materiale uriașe, greu de echilibrat.
Axa Destinului (cu Nodul Nord Lunar în Balanță și cu Nodul Sud în Berbec), tot cu traseu retrograd, spre Berbec, face o dublă cuadratură cu Pluton, aflat în Leu – reprezintă cea mai pură expresie a dictaturii fasciste (pe de o parte) și implicarea politicului și existența unui conducător – Adolf Hitler- care dispune de forța plutoniană, în mod profund egoist și distructiv (pe de altă parte). Balanța afectată aruncă în aer toate tratatele și înțelegerile diplomatice. Pluton este vârful unui careu în T, pe semne fixe, indicând situația de criză mondială creată, agresivitatea extremă, violența, distrugerea, moartea…
Uranus în Taur predispunea la retrasarea granițelor, la noi aranjamente teritoriale și administrative și deja făcuse „victime” – anexarea Regiunii Sudete (din Cehia) și a Austriei (Anschluss-ul) de către Germania nazistă.

Astral, la debutul Blocadei Leningradului (8 septembrie 1941), Soarele este în Fecioară și Luna în Berbec. Ascendentul în Scorpion a prevestit moartea și distrucția, dar și rezistența și renașterea, în final, a Veneției Nordului. Aspectul de renaștere și reconstrucție îl găsim și pe harta eliberării orașului din încercuirea germană, la 27 ianuarie 1944 – o frumoasă conjuncție Pluton/ Sensul Vieții.
Fecioara este semn dublu, ambivalent – semnifică atât abundența cât și austeritatea, frugalitatea (în funcție de aspectele pe care le fac planetele care o locuiesc). Soarele este în cuadratură cu Jupiter, semn clar de sărăcire, contracarat, din fericire, de un trigon Jupiter/Venus pe semne de Aer. Iată Drumul Vieții spre Leningrad, căci Aerul reprezintă comunicarea și transporturile!
Pe Nodul Nord Lunar îl găsim pe Neptun, cel care a furnizat leningrădenilor asediați credința, speranța și a ajutat în tot ceea ce a însemnat protejarea valorilor spirituale, cu prețul sacrificiului suprem.

Dar Drumul Vieții nu se rezumă doar la Leningrad… Marșul Armatei Sovietice spre Berlin a fost tot un Drum al Vieții! Altminteri, care ar fi fost soarta popoarelor din teritoriile ocupate de naziști și chiar cea a popoarelor aliate cu ei? Probabil, aceeași cu soarta pregătită de nemți pentru locuitorii URSS!