File de istorie: 1944. Eliberarea regiunilor din vestul și nord-vestul României (XII). La 75 de ani de la eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de sub nazism

Trupele aripii stângi a celui de-al 2-lea Front Ucrainean – alcătuite din Armata a 53-a, Corpul 18 de tancuri și Armata a 46-a – care au sosit în a doua jumătate a lunii septembrie, cu ajutorul Armatei 1 române, printr-o manevră îndrăzneață și decisivă, au zădărnicit încercările Comandamentului hitlerist de a închide ieșirile din Carpații Meridionali, au ieșit la granița româno-ungară și au transferat ostilitățile pe teritoriul Ungariei.

Soldații sovietici, luptând în regiunile de vest ale României, au arătat eroism, din plin. Fapta eroică a lui Aleksandr Matrosov a fost repetată de către sublocotenentul Zinovi Prohorov și de soldatul Mihail Olșanski (în februarie 1943, în timpul atacului asupra unei cazemate germane, soldatul Aleksandr Matrosov, sacrificându-și viața, a blocat focului unei mitraliere grele germane cu propriul corp – n.r.)

Faptele eroice ale soldaților sovietici serveau drept exemplu pentru frații de arme români și i-au inspirat pentru o luptă plină de abnegație și perseverență, împotriva invadatorilor naziști. În aceste lupte grele, trupele sovietice ofereau asistență completă trupelor române și se bucurau de sprijinul lor reciproc. Sunt caracteristice, în acest sens, luptele pentru orașul Beiuș, în care divizia a 3-a română de vânători de munte a fost susținută de toată artileria și de rachetele cu reacție (Katiușe) ale diviziei a 337-a de infanterie și, cel mai important, de operațiunile sale ofensive active, care au decis rezultatul luptei. Prin eforturile comune, orașul a fost eliberat.

Spre sfârșitul lunii septembrie 1944, forțele sovietice și române au alungat formațiunile inamice din regiunile vestice ale țării și au ajuns la granița româno-ungară. Unitățile Corpului 57 de pușcași și ale Corpului 18 de tancuri au fost primele care au intrat pe teritoriul Ungariei, în zona orașului Mako. În cursul luptelor îndârjite, au fost create condiții favorabile pentru eliberarea completă a Transilvaniei de Nord.

Astfel, în decursul lunii septembrie, trupele celui de-al 2-lea Front Ucrainean, după ce au stabilit interacțiuni de luptă cu Armatele Române 1 și a 4-a, au avansat cu 300–500 km în direcțiile vestică și nord-vestică – zădărnicind planurile Comandamentului hitlerist de a stabiliza frontul pe linia Carpaților Meridionali, au respins, în comun, atacurile trupelor invadatoare ale lui Hitler și Horthy, au finalizat eliberarea teritoriului României în granițele anului 1940, precum și eliberarea unei părți din Transilvania de Nord. Trupele sovietice au ajuns la granițele Iugoslaviei și ale Ungariei.

Un fragment din expoziția ”75 de ani de la eliberarea țărilor Europei de Est de sub nazism”, deschisă la București, la sfârșitul lui octombrie/ Foto: Vesti din Rusia

La operațiunea de eliberare a regiunilor din vestul și nord-vestul României au participat forțe importante ale Armatei Sovietice – cinci armate ale celui de-al 2-lea Front Ucrainean (a 7-a – de gardă, a 40-a, a 27-a, a 53-a și a 6-a – de tancuri), un grup mecanizat și unități de întărire. Acțiunile militare ale trupelor Frontului erau susținute de către Armata a 5-a aeriană. Numărul total de trupe ale Frontului, pentru data de 1 septembrie, a depășit 500.000 de oameni. Înaltul Comandament Suprem lua măsuri viguroase pentru consolidarea trupelor Frontului, care rezolvau misiuni dificile, de eliberare a României. Pe parcursul lunii septembrie, Frontul a fost completat prin transferul în subordinea sa a Armatei a 46-a, a diviziei a 7-a, de artilerie, și a Corpului 7 mecanizat, care făceau parte din Frontul al 3-lea Ucrainean; din rezerva Cartierului General au fost transferate – Corpurile 4 și 6, de cavalerie, precum și divizia a 6-a de asalt, de gardă (126 de aeronave). Din lagărele pentru prizonierii de război sovietici din România au fost eliberați 75.000 de oameni, dintre care, o mare parte au fost incluși în componența celui de-al 2-lea Front Ucrainean.

La eliberarea Dobrogei și a sud-estului României, au participat, de asemenea, patru armate și două corpuri mecanizate ale celui de-al 3-lea Front Ucrainean, care numărau 27 de divizii de pușcași și 9 divizii aeriene, precum și trupele Flotei Mării Negre și ale Flotilei Militare Dunărene.

Împreună cu trupele sovietice au luptat două armate românești, ale căror efective, pentru data de 15 septembrie, numărau, conform rapoartelor Statului Major General român, 158 730 de persoane, precum și un corp aerian și o serie de unități.

În timpul luptelor din septembrie, pe teritoriul României, trupele sovietice au anihilat peste 100.000 de militari inamici și au luat prizonieri peste 18.000 de soldați și ofițeri, au distrus și au capturat o cantitate semnificativă de tehnică militară și de arme.

Distrugerea forțelor hitleriste și horthyste, care au invadat teritoriul românesc, s-a făcut cu prețul unor sacrificii uriașe din partea militarilor sovietici și români. Trupele celui de-al 2-lea Front Ucrainean au pierdut aproximativ 60.000 de oameni (uciși și răniți); inclusiv Armatele a 27-a și a 53-a au pierdut mai mult de 16.800 de oameni, iar cea de-a 40-a – mai mult de 11.000 de oameni. Pierderile Armatei Române, de la 1 la 20 septembrie, s-au ridicat la peste 16.000 de oameni uciși și răniți.

Cooperarea sovieto-română se manifesta nu numai pe front, ci și în spatele frontului: unități ale Armatei Sovietice, situate în regiunile din spatele frontului din România, ajutau cetățenii români să-și refacă economia națională, distrusă de naziști. Românii au văzut în acest lucru o manifestare a sentimentelor prietenoase, frățești ale ostașilor sovietici și își exprimau recunoștința. Astfel, prefectul județului Baia îi scria comandantului unității sovietice staționate în județ, colonelul Vinogradov: “Populația civilă a județul Baia nu va uita niciodată că soldații ruși, în ciuda faptului că frontul era aproape, au reparat puțurile din satele Rotopinești și Fântâna Mare, au reparat 6 mori care au fost distruse de germani și le-au predat, gratis, prefecturii județului Baia, pentru uz public. Populația civilă a județului nostru, la fel ca toți oamenii muncii ai țării noastre, știe despre marele ajutor pe care îl acordă Armata Roșie eliberatoare. Doar prietenia sinceră cu marele nostru vecin, Uniunea Sovietică, va putea vindeca rănile României, răni rezultate dintr-un război pe care populația civilă nu l-a dorit niciodată”.

Un fragment din expoziția ”75 de ani de la eliberarea țărilor Europei de Est de sub nazism”, deschisă la București, la sfârșitul lunii octombrie/ Foto: Vesti din Rusia

Notând succesele trupelor sovietice, Consiliul Militar al celui de-al 2-lea Front Ucrainean, în rezoluția sa din 20 septembrie 1944, a cerut organelor politice “să nu slăbească, ci să intensifice munca de educare a impulsului ofensiv în rândul efectivului, să ia toate măsurile pentru a pune capăt neglijenței și relaxării, pentru a spori vigilența; să explice în mod sistematic soldaților și ofițerilor că situația cere, pentru acțiunile trupelor noastre pe teritoriu străin, un comportament deosebit de ordonat, disciplină și ordine”. Aceste instrucțiuni au avut o importanță deosebită pentru pregătirea trupelor noastre în vederea misiunilor extrem de complexe, legate de eliberarea Transilvaniei de Nord.

(După paginile cărții «В боях за свободу Румынии»/ «În luptele pentru libertatea României» de A.Antosiak, Moscova, 1974, alte surse din arhivele Ministerului rus al Apărării și din cele românești, precum și din presa rusă.)
                                                                                                                                                                                (Va urma)