File de istorie: 1944-1945. Dezvoltarea cooperării sovieto-române, în luptele pentru eliberarea Ungariei (XVII)

În luptele îndârjite pentru Debrecen, inamicului i-au fost provocate pagube grave. Numai în perioada 13-18 octombrie, la sud de Debrecen, trupele sovietice au capturat peste 11.000 de prizonieri, 91 de aeronave, 29 de tancuri și arme de asalt, 222 de tunuri și aruncătoare de mine. La 20 octombrie, Debrecenul a fost eliberat.

În timpul operațiunii Debrecen, a fost finalizată eliberarea României și a fost eliberată partea de est a Ungariei, cu o suprafață de peste 27.000 mii de km pătrați. Trupele Frontului au înaintat până la 275 km, au ajuns la Tisa, pe aproape toată lungimea ei, au traversat-o și au cucerit o serie de puncte de atac de pe malul drept.

Trupele celui de-al 2-lea Front Ucrainean s-au unit cu forțele celui de-al 4-lea Front Ucrainean și, la 28 octombrie, au intrat pe linia Baia, Szolnok, Tissafured, Vitka, Chop. Frontul al 4-lea Ucrainean, care acționa pe partea dreaptă, a ieșit pe linia Poroșkov – Svalyava, eliberând, la 26 octombrie, orașul Mukaczevo și, la 27 octombrie, Ujgorod. Trupele celui de al 3-lea Front Ucrainean, acționând în partea stângă, au eliberat, împreună cu Armata Populară de Eliberare a Iugoslaviei, Belgradul și au ieșit pe linia Șabaț – Novi-Sad.

Mulți soldați sovietici și români au arătat curaj și eroism în luptele din zona Debrecenului. Comandantul de tun din Regimentul 152 de artilerie antitanc, M. Prohorov, împreună cu echipa sa, într-o singură luptă, la 16 octombrie, prin foc direct, au distrus 4 tancuri, 4 transportoare blindate, 3 mitraliere și au ucis peste 50 de hitleriști. Mai târziu, în luptele din regiunea Nagy-Nallo, echipa sa a respins două contraatacuri inamice, distrugând, în același timp, 2 baterii de aruncătoare de mine, 3 mitraliere, 5 mașini cu muniție și a anihilat până la 40 de hitleriști. Pentru curajul manifestat și acțiunile iscusite în luptă, M. Prokhorov a fost decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.
Un exemplu de curaj a demonstrat, în împrejurimile Debrecenului, comandantul adjunct al batalionului din cadrul Diviziei “Tudor Vladimirescu”, locotenentul Ion Stan. Inamicul ocupa o secțiune a căii ferate și numeroasele încercări ale batalionului, de a-l scoate de acolo, nu au avut succes. Atunci, locotenentul Ion Stan, strigând “Ura!”, a condus unitatea, la atac; ca urmare, o poziție importantă a fost cucerită. În această luptă, locotenentul a fost rănit mortal; a murit în drum spre batalionul medical. Pentru curaj, acțiuni hotărâte și inițiativă personală, Ion Stan a fost decorat postum cu ordinul sovietic ”Steaua Roșie”.

Reorganizarea Armatei Române

După finalizarea eliberării României, a avut loc reorganizarea Armatei Române. La 26 octombrie 1944, Vicepreședintele Consiliului Comisarilor Poporului – în numele Puterilor Aliate și Șeful Statului Major General al Armatei Române – în numele Guvernului român au semnat un protocol militar, care identifica unitățile și formațiunile concrete pe care România s-a angajat să le prezinte, pentru o participare ulterioară la războiul împotriva Germaniei fasciste. În conformitate cu protocolul semnat, armata română de pe front trebuia să fie formată din două Armate (1 și a 4-a), ca parte a câte două corpuri de armată, fiecare. În total, România s-a angajat să ofere 12 divizii, dintre care 9 divizii de infanterie, de vânători de munte, de cavalerie și una mecanizată, precum și un corp aerian, 2 batalioane de geniști, 2 batalioane de pontoane și 2 batalioane de comunicare, 2 divizioane antiaeriene și un număr de unități de întărire. Unitățile și formațiunile propuse urmau să fie completate la normă întreagă de luptă, fără a înceta luptele împotriva trupelor germano-fasciste și horthyste. Corpurile de cavalerie și alte două – de infanterie și de instruire – au fost supuse desființării, iar personalul, armele și echipamentele acestora trebuiau să fie utilizate pentru a completa unitățile și formațiunile active. Fiecare corp de armată avea câte un regiment de rezervă mixt, unde erau pregătite completările pentru armata de pe front. Protocolul prevedea, de asemenea, păstrarea în țară a unui corp de armată și a unui corp de vânători de munte, precum și a câtorva divizii de infanterie cu personal redus.

Reorganizarea Armatei Române avea în vedere neutralizarea acelor cercuri politice și militare care, în perioada precedentă, sabotau îndeplinirea, de către România, a obligațiilor ei prevăzute de Armistițiul din 12 septembrie 1944, iar, în perioada următoare, încercau să saboteze participarea României la război, precum și asigurarea completării unităților și a formațiunilor românești care operau pe front.

Un fragment din expoziția ”75 de ani de la eliberarea țărilor Europei de Est de sub nazism”, deschisă la București, la Centrul Rus de Știință și Cultură/ Foto: Vesti din Rusia

Operațiunea ofensivă ”Budapesta”

Din 29 octombrie 1944 până la 13 februarie 1945, a fost desfășurată Operațiunea ofensivă ”Budapesta”. Inițial, aceasta a fost realizată de forțele celui de-al 2-lea Front Ucrainean, iar, începând din 24 noiembrie, la Operațiune au luat parte și trupele celui de-al 3-lea Front Ucrainean. Total, la Operațiune au participat 10 armate sovietice, inclusiv una de tancuri și două aeriene. La data de 12 decembrie, acestea includeau peste 70 de divizii și 10 corpuri – de tancuri, mecanizate și de cavalerie. Ca parte integrantă a trupelor sovietice au acționat și două armate române și una bulgară. Înainte de începerea Operațiunii ”Budapesta”, reorganizarea Armatei Române nu era, încă, finalizată. În subordonarea operațională a celui de-al 2-lea Front Ucrainean, se aflau 14 divizii române – 8 divizii ale Armatei a 4-a (a 3-a, a 6-a, a 9-a, a 11-a, a 18-a, a 21-a de infanterie, 1 și a 8-a de cavalerie), 5 divizii ale Armatei 1 ( a 2-a, a 19-a de infanterie, a 9-a de cavalerie, a 2-a și a 3-a de vânători de munte, precum și a 10-a de infanterie, care a ajuns pe front în ianuarie 1945). Divizia ”Tudor Vladimirescu” a continuat să lupte în cadrul Armatei a 53-a. În luptele pentru Budapesta, a participat, direct, al 7-lea Corp al Armatei Române. Celelalte unități ale Armatelor 1 și a 4-a au participat, în cadrul Frontului, la eliberarea regiunilor de nord-est din Ungaria și, la începutul anului 1945, împreună cu trupele sovietice , au intrat în Cehoslovacia.

Înainte de începutul Operațiunii ”Budapesta”, inamicul a reușit să formeze o grupare militară puternică, în Ungaria. Grupul de armate ”Sud” avea 35 de divizii și 3 brigăzi – cu 4 divizii mai mult decât în operațiunea ”Debrecen”. Aceasta a fost întărită datorită includerii în componența ei a primei armate maghiare și a transferului, din alte secțiuni, a 4 divizii germane. Hitler a ordonat ca Budapesta să fie transformată într-o fortăreață inexpugnabilă, ca trupele să se lupte pentru fiecare clădire și să nu părăsească orașul, nici măcar în cazul evoluției nefavorabile a situației de pe aripa sudică a frontului sovieto-german. Comandamentul germano-fascist ținea, în Ungaria, aproximativ 18 la sută din totalul forțelor sale care se aflau pe frontul sovieto-german. Dintre cele 32 de divizii de tancuri și cele motorizate, 9 se aflau pe teritoriul ungar; numărul de formațiuni de tancuri și de motorizate, în timpul operațiunii, nu numai că nu scădea, dar, în mod sistematic, creștea și, în decembrie, a ajuns la 15. La marginea Budapestei, pe partea estică, au fost create trei linii defensive puternice; în plus, aproape fiecare edificiu din oraș a fost adaptat pentru apărare. Forțele principale ale inamicului (23 de formațiuni din 38) se aflau în fața aripii drepte și a centrului celui de-al 2-lea Front Ucrainean; în direcția Niregyaa-Miskolc, în fața aripii stângi, erau 7 divizii, iar în zona capitalei Ungariei – 4 divizii.

Un fragment din expoziția ”75 de ani de la eliberarea țărilor Europei de Est de sub nazism”, deschisă la București, la Centrul Rus de Știință și Cultură/ Foto: Vești din Rusia

(După paginile cărții «В боях за свободу Румынии»/ «În luptele pentru libertatea României» de A.Antosiak, Moscova, 1974, alte surse din arhivele Ministerului rus al Apărării și din cele românești, precum și din presa rusă.)

(Va urma)