Prețul Victoriei plătit de URSS: Câte vieți și câți bani a costat Marele Război pentru Apărarea Patriei

Fiecare război are prețul lui. Marele Război pentru Apărarea Patriei nu face excepție. Însă, ar fi cinic să se reducă totul la banii pe care, în 1418 zile, guvernul URSS i-a scos din visteria țării pentru obținerea Victoriei. Pentru că, pe lângă miliardele de ruble au fost și alte cheltuieli, cu valoare mult mai mare decât banii – viața celor care au luptat pe front, care au murit în perioada ocupației fasciste. Și au mai fost miile de uzine, centrale electrice și colhozuri (C.A.P.-uri – n.r.) distruse, ceea ce a reprezentat altă mare lovitură dată economiei sovietice. Și asta intră în costul războiului. Și a mai fost un volum nemăsurat de tehnică de luptă pierdută în bătălii. Pentru înlocuirea ei s-au pompat munți de bani. Pe lângă toate acestea, când nu reușise încă să renască din ruine, ”inimoasa” URSS a pus la bătaie fonduri colosale pentru a ajuta țările care suferiseră distrugeri poate la fel de mari, scrie Viktor BARANEȚ, într-o amplă analiză pe această temă, publicată în cotidianul ”Komsomolskaia Pravda”.

Deci, cât i-a costat pe sovietici războiul? Încercăm să răspundem cu ajutorul istoricilor, al economiștilor și al documentelor de arhivă.

Peste 26 milioane de vieți

Începem cu esențialul – pierderile de vieți omenești. Militare și civile. Câte au fost în anii de război? Iată ce spune istoricul militar Arkadi Voeikov:

– Datele referitoare la numărul de vieți omenești pierdute de URSS în anii războiului continuă să fie subiect de dispune aprinse între istorici, militari și arhiviști. Nu pot ajunge la o cifră comună. A mai apărut și o întreagă ”pleiadă” de istorici care prezintă în mod tendențios datele referitoare la pierderi, pentru a demonstra, zice-se, ”mediocritatea și lipsa de omenie” a conducerii sovietice. Scuzați, dar acești ”specialiști” pudrează mințile concetățenilor, susținând că pierderile totale de vieți omenești ale URSS, în anii de război, au fost de 41 milioane de oameni! Dar, dovezile lor sunt controversate și fragile.

De 30 de ani, mă ocup de această problemă și, uneori, am impresia că este ca un puț fără fund. În fiecare an, ies la iveală date și documente noi, dar, chiar și așa, suma cifrelor nu că nu se ridică la 41, dar, nici măcar la 30 de milioane de oameni nu ajunge! Cea mai fundamentată statistică a fost elaborată de Statul Major General al Rusiei: în total, pierderile irecuperabile ale Armatei Roșii se ridică la circa 12 milioane de oameni.

                                       PIERDERI OMENEȘTI

                                 URSS                  Germania             SUA              Marea Britanie    

        Militari     12 milioane         9,1 milioane         405 000             317 000
        Civili         14 milioane          1,2 milioane           11 000               67 000                                                                       Total          26 milioane       10,3 milioane         416 000           384 000

Aș mai veni, aici, cu unele precizări: forțele de ocupație au ucis 7,4 milioane de civili, 2,2 milioane de oameni au murit la muncă în Germania, iar 4,1 milioane au pierit de foame, în timpul ocupației.

Potrivit datelor oficiale, pe frontul sovieto-german, trupele Germaniei fasciste au pierdut 9,1 milioane de oameni – dintre care, peste 1,5 milioane i-au pierdut aliații hitleriștilor (italieni, români, unguri, spanioli, croați, finlandezi, slovaci), în luptele cu Armata Roșie.

Adică, raportul dintre pierderile militare ale Germaniei și sateliților săi și soldații sovietici căzuți în anii de război este de aproximativ 1 la 1,3. Aici și-a spus cuvântul și factorul surpriză în agresiunea germană împotriva Uniunii Sovietice, o mare parte din pierderile militare sovietice revenind anilor 1941-1942.

La un număr aproape egal de prizonieri de război (4,5 milioane de sovietici și 4,3 milioane de nemți), acasă s-au întors de două ori mai puțini militari ai Armatei Roșii, în virtutea condițiilor de detenție și a tratamentului la care au fost supuși prizonierii sovietici.

În imagine: AU FOST DISTRUSE ȘI JEFUITE, ÎN URSS, DE CĂTRE HITLERIȘTII: 1710 de orașe, peste 70 000 de sate, 31 850 de uzine și fabrici (nu s-a reușit evacuarea decât a numărului de 1 500 de unități); 65 000 km de căi ferate, 4 100 de stații de cale ferată, 100 000 de kolhozuri și sovhozuri
(C.A.P.-uri și I.A.S.-uri – n.r.) și 2 890 de stații de mașini agricole. 

Dar, cel mai cumplit este faptul că URSS a pierdut de 11 ori mai mulți civili, oameni pașnici. Iar, dacă cineva mai îndrăznește să spună că soldatul sovietic s-a comportat pe teritoriu străin nu mai puțin de violent decât cel german, prezentați, pur și simplu, această cifră. De 11 ori! Mai ales că populația civilă a Germaniei a murit, în general, nu din cauza ofensivei Armatei Roșii, ci în bombardamentele lansate de aliați – Marea Britanie și Statele Unite – asupra orașelor. Numai în orașul Dresda, ras de aviația americană, în februarie 1945, fără nicio necesitate militară, au murit 100.000 de nemți.

Uzine sub bombe

Războiul a afectat serios economia sovietică. Numai pagubele directe, provocate în timpul luptelor și prin acțiunile ocupanților, s-au cifrat la 679 miliarde de ruble sovietice, adică 128 miliarde de dolari americani – în prețurile de dinainte de război. Specialiștii noștri cred că, împreună cu cheltuielile militare (pentru armată, armament, evacuare, etc.), această cifră crește până la 2 trilioane de ruble (377 miliarde de dolari antebelici).

Potrivit șefului-adjunct al Centrului pentru Studii Militare și Economice, Artemi Savostin, URSS a pierdut aproape 30% din patrimoniul național. În condițiile în care cheltuielile pentru armată și producția de armament au crescut de 2,5 ori și au atins circa 60% din totalul cheltuielilor de stat.

În imagine: Întreprinderile industriale distruse. Marea Britanie –
15%, Germania – 70%, URSS – 33%, SUA – 0%.

O zi de război costa bugetul URSS peste 362 milioane de ruble antebelice. S-a calculat că, în numai trei săptămâni, Uniunea Sovietică consuma o sumă egală cu toate cheltuielile de stat pentru sănătate din anul 1940. Iar, pentru toți anii de război, cifra se ridică, pentru URSS, la 485 miliarde de dolari. Ținând cont de faptul că, față de perioada antebelică, dolarul de astăzi s-a ieftinit de 20 de ori, potrivit estimărilor experților, suma daunelor suferite de URSS poate fi înmulțită cu această cifră. Reiese că, la prețurile actuale, pagubele directe generate de acțiunile Germaniei se ridică la aproape 10 trilioane de dolari! Ceea ce reprezintă două bugete anuale ale SUA. Sau peste 30 de bugete anuale ale Rusiei de astăzi.

”Tunuri în loc de unt”

Marele Război pentru Apărarea Patriei a impus o creștere considerabilă a livrărilor de tehnică de luptă și arme pentru front. Totul, cu prețul unor cheltuieli colosale. Cum s-a rezolvat acea problemă? Relatează economistul militar, colaborator științific al Institutului pentru Economie Mondială, Andrei Golovatîi:

– Creșterea drastică a deficitului bugetului de stat a fost rezolvată, în special, prin reducerea cheltuielilor nemilitare. Este de la sine înțeles că acest lucru a antrenat o scădere a nivelului de trai. În 1942, spre exemplu, consumul de pâine la nivelul țării a scăzut cu 25%, de carne – cu 50%. Dar, oamenii înțelegeau că tunurile sunt mai importante decât untul. Iar tunurile nu erau ieftine. Un tun ZIS-3 de calibru 76 mm, spre exemplu, considerat cea mai bună armă antitanc din perioada Marelui Război pentru Apărarea Patriei, costa 15.000 de ruble. Producția de masă a ieftinit, însă, produsele. Astfel, dacă în 1941, un obuzier M-30 de calibru 122 mm costa 94.000 de ruble, în 1945, prețul lui s-a redus la 35.000 de ruble. Alt exemplu: în 1941 valoarea unui avion de atac Il-2 era de 236.000 de ruble, în 1943, a fost de 165.000 de ruble.

În imagine: CANTITĂȚILE DE ARMAMENT
PRODUSE ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI
(în mii de bucăți)

Țări               Avioane  Tancuri  Tunuri  Aruncătoare de mine

1. SUA             296            86          253                  110
2. Marea
Britanie          102             25          113                     48
3. Germania  104             65          174                     82
4. URSS          120            90          360                  300

Totul pentru front! Inscripție în dreapta imaginii: ”Cadouri pentru fasciști”/ Foto de arhivă

Declanșat și pierdut de Germania, războiul a provocat acestei țări o înfrângere distrugătoare – nu doar militară, ci și economică. În 1945, peste 2/3 dintre uzinele și fabricile germane erau în ruine.

A fost puternic lovită și economia Marii Britanii. Între anii 1940-1941, bombardierele germane au fost pentru această țară un adevărat coșmar.

În schimb, economia americană a crescut în anii războiului. Pe teritoriul SUA nu s-au desfășurat operațiuni militare. Iar, pentru producția de tehnică militară (livrată inclusiv în URSS, prin programul Lend-Lease) au fost construite, între anii 1941-1945, peste 2.500 de uzine, în Statele Unite.

Vicleanul sistem Lend-Lease

Nu este secret faptul că enormele cheltuieli economice ale URSS pentru război au fost ajutate de livrările de tehnică de luptă și alte produse pentru front (de la carne conservată, la nasturi pentru uniforme) în sistem Lend-Lease din SUA, Marea Britanie și Canada.
În medie, volumul de arme furnizate de aliați a reprezentat 12,3% din cele produse în URSS. Dar, cele mai importante livrări au fost, spre exemplu, cele de camioane – 430.000. Adică, 64% din tot parcul auto sovietic achiziționat în anii de război.

Dar, Lend-Lease nu a fost gratuit. Potrivit condițiilor impuse, URSS nu plătea ceea ce era distrus pe front. Dar, restul trebuia achitat.
Însumat, volumul livrărilor americane s-a ridicat la circa 11 miliarde de dolari.

Americanii au pretins o sumă de datorie în valoare de 2,7 miliarde de dolari. În 1951, guvernul Statelor Unite a redus de două ori această sumă, până la 800 milioane de dolari, dar URSS a fost de acord să plătească numai 300 de milioane.

Abia în 1972, SUA și URSS au ajuns la un acord: până în 2001, Moscova s-a angajat să achite 722 milioane de dolari, inclusiv dobânzi.
După destrămarea URSS, datoria la Lend-Lease a fost reformulată pentru Rusia. Firește că guvernul Elțîn nu putea plăti acești bani. Numai sub Putin, în 2006, datoria Uniunii Sovietice pentru ajutorul acordat de America în cel de-al Doilea Război Mondial a fost plătită în totalitate și închisă.

Învingătorul primește… dar nu tot

După Marele Război pentru Apărarea Patriei, conducerea sovietică a încercat, prin reparații, să acopere o parte din daunele provocate economiei naționale. La Conferința de la Yalta, din 1945, Uniunea Sovietică a venit cu o propunere: 50% din suma totală de reparații trebuia plătită în favoarea URSS. Dar, ideea nu a fost susținută. În plus, Moscova spera să primească din zonele Germaniei ocupate de SUA, Marea Britanie și Franța, circa 25% din utilajele demontate. Dar, nici asta nu s-a întâmplat. URSS nu a reușit decât să recupereze, din zona ei de ocupație din Germania, un patrimoniu în valoare de aproximativ 16 miliarde de dolari.

Rezultatul total al pierderilor de tehnică de luptă înregistrate de Armata Roșie, în anii de război, arată în felul următor – în expresie procentuală: tancuri și arme autopropulsate – 25%-30%. Tunuri și aruncătoare de mine – 20%-25%. Avioane – 23%. Pierderile Germaniei la aceleași categorii de tehnică de luptă s-au situat, spre 1945, între 50% și 75%.

Pentru că veni vorba…

Sare imediat în ochi faptul că SUA au produs în anii de război mai multe avioane decât URSS și Germania luate la un loc. Tancuri și tunuri au realizat mai puține decât Uniunea Sovietică, dar mai multe decât nemții. De ce? Răspunsul este simplu. Americanii trebuiau să lupte ei înșiși împotriva Japoniei – aliata Germaniei. Iar, o parte din armamentul SUA era livrat în Lend-Lease în URSS. O foarte mică parte, trebuie precizat. Și nu pe degeaba. Spre exemplu, americanii au livrat Uniunii Sovietice doar 6% din avioanele de luptă fabricate de ei.

Mulțumim, desigur, dar trebuie să recunoaștem, totodată, că un asemenea ajutor nu putea juca un rol determinant în obținerea Victoriei.
Încă fumegau tranșeele…

În pofida situației dificile în care se afla, URSS a început – când Armata Roșie nu finalizase, încă, eliberarea țărilor ocupate de hitleriști – să ajute la refacerea lor. Merită amintit cum au ajutat sovieticii Europa aflată în ruine.

Polonia

În ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varșoviei, URSS a trimis în acest oraș 60.000 de tone de pâine, 1500 chintale de ulei de floarea soarelui, 1000 de chintale de zahăr. În februarie, au fost expediate 45.000 de tone de cărbune, 3000 tone de kerosen, 280.000 tone de petrol, 6000 tone de sare, 60 de tone de ceai. În aprilie, s-au mai trimis 150.000 de capete de vite și oi, 8000 tone de carne.

Iugoslavia

Pentru nevoile țării, URSS a acordat populației aproximativ 54 milioane tone de grâu.

Germania

Imediat după capitularea Germaniei, URSS a pus la punct aprovizionarea populației cu produse, inclusiv zeci de milioane de tone de făină și alte alimente.

Bulgaria

Încă din perioada războiului, URSS a început livrările în această țară. Au fost trimise 102.000 tone de produse petroliere, 46.000 tone de metal, 9600 tone de țesături, precum și mașini agricole, automobile și semințe.

Ungaria

Din rezervele Armatei Roșii, au fost trimise 11.000 tone de carburant, 500 autovehicule și mai multe mii de cai.
În plus – 200.000 tone de cocs și minereu, 30.000 tone de bumbac, 700 de camioane, 15.000 tone de zahăr și sare.

România

URSS a livrat în această țară 33.000 tone de metal, 120.000 tone de cărbune, 20.000 tone de bumbac, 300.000 tone de cereale, 2000 de camioane, 23 de nave comerciale și 18 nave militare, 115 locomotive și 15.000 de vagoane.