Aprilie-mai 1945, Operațiunea ”Berlin”: La apărarea ultimului bastion al lui Hitler a luat parte ”Internaționala nazistă” din întreaga Europă

Articolul pe care îl oferim atenției cititorilor noștri a fost publicat în revista ”Russkaia Mîsl” (Gândul Rus), în numărul din luna mai 2020, dedicat celei de-a 75 aniversări a Marii Victorii asupra nazismului.

Operațiunea ofensivă ”Berlin”, una dintre cele mai mari bătălii din istoria omenirii, s-a încheiat la 8 mai 1945. A durat mai mult de trei săptămâni și a fost fără precedent în intensitate, în tensiune și în masarea forțelor și mijloacelor. Această bătălie a avut o adevărată importanță istorică și datorită importanței sale politice: trupele sovietice i-au distrus definitiv pe naziști, au cucerit Berlinul și au arborat steagul roșu deasupra Reichstagului, forțând trupele germane să se predea necondiționat. Bătălia poporului sovietic cu inamicul s-a încheiat, ciuma maronie a încetat să mai existe.

Spre aprilie 1945, rezultatul trist al aventurii fasciste cu invadarea URSS și încercarea de a extermina popoarele sale era inevitabil: trupele sovietice s-au apropiat de partea centrală a Germaniei și se aflau la doar 60–70 km de Berlin.

Conducerea nazistă și comandamentul Wehrmacht-ului nu au putut să nu conștientizeze că Armata Roșie are ca misiune să pună capăt războiului în capitala celui de-al III-lea Reich, în viitorul apropiat. Prin urmare, naziștii au desfășurat forțe imense pentru apărarea zonei Berlinului: armata a 9-a și a 3-a armată de tancuri a grupului de armate ”Wisla”, armata a 17-a și a 4-a armată de tancuri a grupului de armate ”Centru”, precum și aviația a celei de-a 6-a flote aeriene și a flotei aeriene “Reich”. În total, această grupare includea 48 de divizii de infanterie, 10 divizii motorizate și 4 divizii de tancuri, 37 de regimente separate, 98 de batalioane separate și două regimente de tancuri separate. Gruparea număra aproximativ un milion de oameni și avea în dotare 8000 de piese de artilerie și aruncătoare de mine, 1200 de tancuri și arme de asalt autopropulsate, precum și peste 3300 de avioane.

Cu toate acestea, au trecut vremurile când Wehrmacht-ul putea concentra, în zonele importante de ofensivă, forțele care depășeau semnificativ forțele disponibile ale trupelor sovietice în apărare. Acum, situația nu era clar în favoarea naziștilor. La operațiunea ofensivă, care prevedea ruperea apărării de la Berlin, au participat aproximativ 2,5 milioane de ostași pentru a obține victoria în luptă cât mai curând posibil.

Urmărind scopul operațiunii, Armata Roșie trebuia să distrugă trupele germane în direcția Berlinului, să cucerească capitalei Germaniei și, ieșind la fluviul Elba, să se întâlnească cu armatele aliate. Conform planului, se preconiza efectuarea mai multor lovituri, într-o fâșie largă de front, înconjurarea și, concomitent, tăierea în bucăți a grupării inamice și distrugerea lor separată.

Sarcina de a cuceri Berlinul și zona lui adiacentă a fost stabilită în fața celor trei Fronturi: Primul și al 2-lea Front Belorus, precum și Primul Front Ucrainean.

Primul Front Belorus a fost comandat de mareșalul Gheorghi Jukov, iar comandamentul Wehrmacht-ului, dându-și seamă că mareșalul visează să intre primul în Berlin, a plasat în fața ofensivei lui mai multe trupe și unitățile cel mai bine pregătite de luptă. Sub comanda lui Jukov se aflau șapte armate, inclusiv două de tancuri. Inamicul rezista disperat: nouă divizii germane au pierdut până la 80 la sută din personalul lor și aproape toate echipamentele militare. Dar, și trupele sovietice sufereau pierderi grave: doar tancurile și piesele de artilerie autopropulsate pierdute în lupte numărau 727 de unități.

Înaintarea Primului Front Ucrainean, comandat de mareșalul Ivan Konev, a avut mai mult succes. După ce au nimicit rezervele operaționale ale inamicului, armatele sovietice de tancuri a 3-a și a 4-a și-au croit calea spre Berlin. Intrând în periferia sudică a orașului, acestea au tăiat Armatei a 9-a germane căile de retragere spre Vest. În cursul acțiunilor ulterioare, trupele ambelor Fronturi s-au unit, izolând complet gruparea berlineză Berlin de restul Germaniei.

Aprilie 1945. Berlin. Luptele de stradă/ Foto de arhivă

La 20 aprilie, a început să-și îndeplinească misiunea cel de-al 2-lea Front Belorus, sub comanda mareșalului Konstantin Rokossovski. Spre sfârșitul zilei de 25 aprilie, trupele sale au finalizat ruperea fâșiei principale de apărare a celei de-a 3-a Armate germane de tancuri.
Situația devenea, cu fiecare minut, din ce în ce mai lipsită de speranță pentru toate unitățile germane. În pădurile din sud-estul Berlinului, au fost blocate până la 15 divizii ale armatelor germane care făceau parte din Armatele a 9-a și a 4-a de tancuri și totalizau 200 000 de soldați și ofițeri, peste 2000 de piese de artilerie și aruncătoare de mine, peste 300 de tancuri și arme de asalt autopropulsate. Pentru distrugerea inamicului, au fost alocate șase Armate din componența celor două Fronturi sovietice, o parte din forțele Armatelor a 3-a și a 4-a de tancuri, precum și principalele forțe ale Armatei a 2-a Aeriene. În cursul luptelor grele, spre începutul lunii mai, au fost lichidați până la 60 000 de militari germani, 120 000 de soldați și ofițeri au fost luați prizonieri, iar sute de tancuri și arme de asalt și peste 17 000 de vehicule au fost capturate.

Operațiunea de lichidare a grupării de la Berlin a fost începută de trupele sovietice la 26 aprilie și s-a încheiat abia la 2 mai. Luptele pentru oraș au devenit, probabil, cele mai grele pentru toată perioada operațiunii. Berlinul a fost apărat de peste 200 000 de soldați inamici, gruparea lor incluzând peste 3 000 de arme de artilerie și de aruncătoare de mine și mai mult de 250 de tancuri. În plus, lupta în oraș este întotdeauna foarte dificilă, în special pentru forțele blindate. Prin urmare, la Berlin au acționat, în principal, detașamente de asalt sovietice, întărite cu artilerie, geniști și unități de tancuri.

Aprilie 1945. Berlin. Luptele de stradă/ Foto de arhivă

Asaltul asupra Berlinului a fost, de asemenea, extrem de dificil, deoarece staff-ul de apărare al orașului a chemat populația să se pregătească pentru luptele de stradă pe și sub pământ, cu ajutorul liniilor de metrou, al rețelei de canalizare și al utilităților subterane. 400 000 de berlinezi au fost mobilizați pentru construcția fortificațiilor.

Riechsminister-ul, Goebbels, a început formarea a 200 de batalioane de Volkssturm și a brigăzilor de femei; 900 de kilometri pătrați de cartiere orășenești s-au transformat într-o “fortăreață de necucerit a Berlinului”. Unitățile Waffen-SS se luptau cu disperarea celor condamnați.

”Internaționala nazistă” din întreaga Europă

Le-au venit în ajutor naziștii de tot felul din diferite țări ocupate, formând un fel de “internațională nazistă”. Cea mai mare divizie a trupelor SS pe care forțele sovietice trebuiau s-o combată a fost divizia SS ”Nordland”, care se completa, în principal, cu voluntarii din Danemarca, Olanda și Norvegia. De partea fasciștilor, au luptat la Berlin diviziile SS belgiene ”Langemark” și ”Valonia”. Din efectivul celei de-a 54-a escadrile de vânătoare germane făceau parte piloți letoni, iar unitățile de infanterie ale voluntarilor letoni nu își depuneau armele nici chiar atunci când se predau naziștii germani. În plus, mai multe grupuri de apărare aeriană ucrainene (2500 de persoane) operau în zona Berlinului.

O jumătate dintr-o companie din cadrul Regimentului al 87-lea de grenadier al SS, „Kurmark”, o alcătuiau ucrainenii, care aparțineau diviziei trupelor SS „Galicina”.

Un loc special în apărarea Berlinului a fost ocupat de naziști din Franța. Aici a luptat divizia franceză a SS, ”Charlemagne”. În ziua luptei din 28 aprilie, au fost distruse 108 de tancuri sovietice, dintre care 62 au fost doborâte de pehlivanii din divizia ”Charlemagne”. La 29 aprilie 1945, pentru distrugerea mai multor tancuri sovietice, tânărul originar din Paris, Eugen Valot, din această divizie, a primit ordinul Crucii Cavalerului, devenind unul dintre ultimii săi cavaleri. Trei zile mai târziu, cu o lună înainte de a 22-a aniversare a sa, Valot a completat numărul morților din SS.

SS-iști francezi din divizia ”Charlemagne” au devenit ultimii apărători ai Reichstagului și ai Cancelariei Reich-ului. Au fost cei cu care au avut ultima luptă ostașii sovietici din gardă. Alături de francezi, Reichstagul a fost apărat de SS-iștii estonieni. În plus, la apărarea Berlinului au participat lituanieni, spanioli și unguri.

La 29 aprilie, corpurile de pușcași ale celei de a 3-a Armate au ajuns în zona Reichstagului. La ora 13.30, la 30 aprilie, a început pregătirea de artilerie a asaltului, în care, pe lângă artileria care acționa din poziții închise, au fost folosite, în calitate de arme de foc direct, obuzierele de 152 mm și 203 mm. După finalizarea acesteia, unitățile Corpului 79 de pușcași au atacat inamicul și au dat buzna în Reichstag.

La 30 aprilie, ca urmare a luptelor, situația grupării fasciste din Berlin a devenit fără speranță. Aceasta a fost tăiată în grupuri izolate, iar comanda și controlul la toate nivelurile au fost perturbate. În ciuda acestui fapt, formațiunile și unitățile separate ale inamicului au continuat, timp de câteva zile, o rezistență fără sens, care a fost în cele din urmă înfrântă doar la sfârșitul zilei de 5 mai. 134 000 de soldați și ofițeri germani s-au predat.

Mai 1945. Soldații sovietici, în fața Reihstagului/ Foto de arhivă

În cursul Operațiunii ”Berlin”, Fronturile al 2-lea și 1 Beloruse, precum și Primul Front Ucrainean au distrus 70 de divizii de infanterie, 12 de tancuri și 11 motorizate, 3 grupuri de luptă, 10 brigăzi separate, 31 de regimente separate, 12 batalioane separate și 2 școli militare. Au luat prizonieri aproximativ 480 000 de soldați și ofițeri inamici, au capturat 1.550 de tancuri, 8.600 de tunuri și 4.150 de avioane. Însă, victoria în cea mai importantă bătălie a celui de-al Doilea Război Mondial a costat trupelor sovietice foarte scump. Pierderile lor irecuperabile s-au ridicat la 78.291 de persoane, iar cele sanitare – 274.184 de persoane. Inamicul a distrus 2108 de tunuri și aruncătoare de mine, 1997 de tancuri și piese de artilerie autopropulsată, precum și 917 avioane de luptă.

Pentru curaj, eroism și îndemânare militară manifestate în timpul Operațiunii ”Berlin”, 187 de formațiuni și unități sovietice au primit numele onorific „Berlin”. Printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 9 iunie 1945, a fost instituită medalia “Pentru cucerirea Berlinului”, cu care au fost decorați peste un milion de ostași sovietici.