Nikolai Patrușev: Nazismul și fascismul n-au plecat în neant

Ideile ”cămășilor negre” și ale celor ”brune” sunt intens preluate de creatorii ”revoluțiilor colorate”.

În septembrie, o lume întreagă va marca sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai îngrozitoare catastrofă a secolului al XX-lea. Cu 75 de ani în urmă, la 6 august, cu trei zile înainte de declanșarea ofensivei din Manciuria a Armatei Sovietice, pentru prima dată în istorie, Statele Unite au folosit arma nucleară împotriva populației pașnice a Japoniei. Într-un interviu pentru ”Rossiiskaia Gazeta”, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai PATRUȘEV, explică de ce acțiunile americanilor diferă prea puțin de infracțiunile Japoniei militariste și de ce, după 100 de ani de când fasciștii și naziștii au ridicat capul în Europa, lozincile și ideologia lor au redevenit populare, astăzi, într-o serie de țări.

– Numeroși politicieni și istorici occidentali încearcă, astăzi, să analizeze cel de-al Doilea Război Mondial prin prisma ”politicii reale”, reducându-l la ”un joc geopolitic” și uitând pericolul reprezentat de ideologia fascistă pentru omenire. Ce amenințare ascunde, după părerea dumneavoastră, o astfel de abordare?

Nikolai Patrușev: – Istoria trebuie studiată, nu trebuie să existe tentative de corectare a acesteia. Nu poți schimba trecutul. Experiența pozitivă acumulată de generațiile anterioare trebuie folosită, iar , într-un moment sau altul al istoriei, trebuie făcut astfel încât greșelile comise să nu se mai repete. În același timp, devenim martori ai încercărilor de denaturare a istoriei și de trecere cu vederea a sângeroaselor atrocități comise de regimurile fasciste. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care, la 100 de ani de când fasciștii și naziștii au ridicat capul în Europa, lozincile lor răsună astăzi, din nou, pe străzile anumitor țări.

– Care dintre lozinci și idei pot fi catalogate drept fasciste? Cele folosite în anii ’20 de Mussolini și de Hitler sau aceste noțiuni sunt mult mai largi?

Nikolai Patrușev: – Ambii dictatori au folosit idei elaborate anterior de teoreticienii francezi și britanici ai ”rasismului științific”, de ideologi ai conservatorismului extrem, ai monarhismului, de mistici și de filosofi. Printre aceste idei – dominația unor rase și popoare asupra altora, cultul războiului și al forței brute, ignorarea valorilor morale și etice, totalitarism în toate sferele de activitate, reprimarea personalității de către stat.

– Iar această ideologie a găsit un teren fertil, apărut în Europa distrusă după sfârșitul Primului Război Mondial?

Nikolai Patrușev: -Este un subiect dezbătut de noi cu membrii Consiliului științific al Consiliului de Securitate al Rusiei, cu reprezentanți ai mai multor institute de cercetare științifică. Mulți istorici cred, pe deplin justificat, că, după Primul Război Mondial, un număr considerabil de oameni care au trecut prin grozăviile luptelor sângeroase, au înțeles că valorile liberale impuse comunității europene nu au prevenit războiul din 1914-1918 și nu au asigurat revenirea la o viață normală a soldaților învingători și, cu atât mai mult, a soldaților învinși. Problemele relansării postbelice a economiilor, împărțirea prin granițe artificiale a unor popoare care, până mai ieri, formau un tot unitar, au provocat disperare printre milioane de oameni. Mii de mici negustori, fabricanți, meșteri și familiile lor au dat faliment, neputând face față greutăților vremurilor de război. Ei, ca și soldații întorși de pe front, se simțeau inutili, alungați din societate. Au considerat că au fost trădați de puterea în numele căreia au îndurat lipsuri, s-au luptat, au murit. Comenzile militare aduceau mult mai mulți bani decât comerțul pașnic, iar doctrina geopolitică agresivă a naziștilor promitea o avalanșă de astfel de comenzi. În sfârșit, pentru nazism s-a creat și o conjunctură internațională favorabilă. Manipularea legată de ”amenințarea dinspre est” – folosită, și nu de o singură generație, de rusofobii Europei pentru a-și înspăimânta concetățenii – a primit un impuls nou odată cu apariția Rusiei Sovietice.

– Dar, în anii ’30, fascismul nu s-a limitat doar la Europa. El a lăsat o amprentă vizibilă și asupra structurii statale a aliatului credincios al Germaniei – Japonia militaristă.

Nikolai Patrușev: – În opinia multor istorici, prin agresivitatea ei, prin duritatea și ambițiile ei, Japonia nu era, în acei ani, mai prejos de al III-lea Reich. Însuflețită de ideea supremației sale asupra multor popoare, în anii 1937-1945, armata japoneză a anihilat cu brutalitate milioane de locuitori pașnici ai Chinei, Coreei, Indochinei, Filipinelor, Indoneziei. Fidelă până în ultima clipă principiilor ideologiei militariste, Japonia nu s-a grăbit să capituleze, în pofida înfrângerii Germaniei.

– Ceea ce a și devenit una dintre cauzele bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, în urmă cu 75 de ani?

Nikolai Patrușev: – Americanii au lansat arma atomică peste populația pașnică, iar asta înseamnă că acțiunile lor nu diferă mult de crimele comise de însăși Japonia militaristă. Jertfa japonezilor, care au murit în urma acelor bombardamente atroce, nu poate fi justificată prin acțiuni militare. În plus, după cum se știe, folosind atomul în scop militar, singura dată în istoria omenirii, SUA au urmărit principalul lor obiectiv – acela de a speria Uniunea Sovietică și alte țări cu existența unei arme de distrugere în masă, nouă și foarte puternică.
Lecțiile acestei tragedii nu trebuie uitate nici o clipă, pentru a nu permite repetarea ei în nici un colț al lumii. Dovada unei abordări responsabile a viitorului omenirii ar fi, de asemenea, conștientizarea erorii în care sunt politicienii americani care, astăzi, împing Tokio spre creșterea potențialului militar și extinderea granițelor eventualei utilizări a forțelor armatei nipone.

– Revenind la istorie. A trecut în uitare fascismul după victoria triumfătoare a URSS și a aliaților occidentali, în
1945?

Nikolai Patrușev: – În 1945, nu s-au prăbușit toate regimurile fasciste. Au supraviețuit, spre exemplu, dictaturile lui Franco, în Spania, și a lui Salazar, în Portugalia, unde și-au găsit adăpost numeroși infractori naziști și care, ulterior, cu bună știință, ba chiar cu sprijinul serviciilor speciale occidentale, au fost trimiși în alte regiuni pentru a transmite din experiența lor. Chiar și în țările unde fascismul a fost înfrânt, nu toți infractorii și-au găsit binemeritata pedeapsă. La Nürnberg, pe banca acuzaților au ajuns doar cei mai odioși naziști. Un caracter similar a avut și procesul de la Tokio. Urmărirea celorlalți infractori s-a lovit de dificultăți. Multe spune și faptul că, în timp ce, la Habarovsk, autoritățile sovietice judecau ofițeri ai Armatei Kwantung, care au făcut experimente înfricoșătoare, cu arme biologice, pe prizonieri și pe populația pașnică, colegii lor, care reușiseră să se predea americanilor, își continuau activitatea criminală chiar în SUA.

– Ca, de altfel, și mulți foști călăi germani și ”ajutoarele” lor voluntare din teritoriile ocupate.

Nikolai Patrușev: – Iar rezultatele nu au întârziat să apară, chiar în anii ’60-’70: în lume au apărut zeci de regimuri politice cu trăsături mai mult sau mai puțin fasciste (așa- numitul parafascism). Marea lor majoritate intrau în lagărul aliaților SUA. Astfel, în 1967, în Grecia au venit la putere ”coloneii negri”, iar în 1973, în Chile, a început dictatura de 17 ani a lui A. Pinochet. Merită amintit faptul că, până și în această țară îndepărtată de noi, organizatorii loviturii de stat au folosit lozinci rusofobe: ”Alarmă, chilianule, rușii stau la porțile noastre!”.

– Cultivarea isteriei anti-ruse este o metodă chiar atât de eficientă?

Nikolai Patrușev: – Istoria ne arată că a funcționat, aducându-i pe mulți până la epuizare nervoasă. Să ne amintim cum, în 1949, ministrul american al apărării, James Foresstal, s-a ocupat cu atâta sârguință de pregătirea unui nou război cu Uniunea Sovietică, susținând propaganda anti-sovietică, pentru creșterea subvențiilor destinate apărării, încât, după cum scrie chiar presa americană, a ajuns el însuși la un spital de psihiatrie, de unde s-a și aruncat de la fereastră, strigând: ”Vin rușii, sunt chiar aici!”.

– Îmi amintește teribil de situația actuală, când, în secolul al XXI-lea, sub lozinca ”Vin rușii”, în țările vecine urcă la putere adevărați naționaliști. Lucrează după vechile metode anti-sovietice?

Nikolai Patrușev: – Acest lucru este foarte evident în Ucraina, unde, după evenimentele din 2014, primele roluri în politică au fost acaparate de organizații neonaziste precum ”Svoboda”, ”UNA-UNSO”, ”Pravîi sector” (”Sectorul de dreapta”), ”Corpul național”, ”Ruh OUN Voluntar” (interzise în Rusia). Liderii lor se pronunță pentru edificarea, în Ucraina, a unui stat ”corporatist-sindicalist” – de fapt, a unui stat nazist. Rusofobia, pe care aceste organizații au moștenit-o de la complicii ucraineni ai fasciștilor din anii ’30-’40, este impusă poporului frate. Inspirându-se din exemplele Germaniei naziste, neonaziștii ucraineni jefuiesc magazine cu inscripții în limba rusă, ard cărți în limba rusă, iar, uneori, chiar și oameni – precum activiștii ”Antimaidanului” din Casa Sindicatelor din Odessa, la 2 mai 2014. ”Radicalii” ucraineni își înfricoșează concetățenii, împiedică evoluția normală a proceselor sociale și politice.

– În plus, metodele prin care Kievul, începând din 2014, duce un război cu proprii cetățeni, catalogându-i teroriști și neintrând în negocieri cu ei, diferă prea puțin de acele cruzimi practicate, la timpul respectiv, de naziști, pe teritoriile ocupate.

Nikolai Patrușev: – Împotriva populației pașnice s-au folosit aviația și bombe cu fosfor, artileria grea și sisteme cu reacție de foc continuu, iar în lagărele de ”filtrare”, create, zice-se, pentru identificarea separatiștilor, tortura și bătaia de joc au devenit la ordinea zilei.

– Se știe că reîncarnarea nazismului are loc și în Țările Baltice, unde foștii veterani ai SS, încă în viață, și succesorii lor se simt deosebit de confortabil.

Nikolai Patrușev: – Un fenomen susținut pe față de autoritățile Estoniei, Letoniei și Lituaniei. Suprimarea disidenței, propaganda nerușinată, lozincile cu conținut agresiv naționalist creează un mediu propice pentru funcționarea fără probleme a mișcărilor neonaziste. Nu există restricții pentru organizarea sistematică de marșuri ale legionarilor SS, se impune intens ideea că aceste grupări se pot ridica în calea ”unei potențiale invazii rusești”.

– Ucraina și Țările Baltice sunt cele mai odioase exemple ale modului în care sentimentele neonaziste și neofasciste devin populare nu doar în societate, dar și pentru elita politică. În ce măsură aceste tendințe sunt prezente și în alte țări?

Nikolai Patrușev: – Spre deosebire de Ucraina și Țările Baltice, în alte țări ale Europei și în lume, neofascismul este interpretat, în general, ca un fenomen marginal al vieții politice. Dar în cazul politicii iresponsabile, nici un stat nu se poate asigura împotriva renașterii fascismului. Astfel, în țările Europei, pe fondul contradicțiilor sociale și rasiale tot mai ample, își fac din nou simțită prezența mișcările neonaziste și neofasciste, cu lozinci antisemite și anti emigrație. Cenzura internetului și tehnologiile propagandei occidentale moderne, inclusiv anti-rusă, repetă, oarecum, tehnicile lui Goebbels. Apelurile la unitate împotriva ”dușmanilor comuni” – printre care, fără nici o justificare, Occidentul include și Rusia – asigură condiții pentru apariția ideilor de supremație național-statală. Ideile ”cămășilor negre” și ale celor ”brune” sunt preluate de făuritorii ”revoluțiilor colorate”, care impun mituri xenofobe și de altă natură pentru înlăturarea forțată a unor guverne legitime.

Politica ”haosului controlat”, promovată de SUA și de aliații lor în Orientul Mijlociu, a condus la umilirea demnității naționale și religioase a unor mari grupuri de populație, la confruntare interconfesională. Prin urmare, după invazia americană în Irak a apărut organizația teroristă Statul Islamic (ISIS, interzisă în Rusia). Adepții ei se conduc după principiile intoleranței religioase și a fanaticului ”război împotriva tuturor”, ceea ce, de fapt, este foarte aproape de ideologia fascistă.

– Adică, precum URSS în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Rusia se află din nou, astăzi, în prima linie a luptei împotriva răspândirii ”ciumei brune?”

Nikolai Patrușev: – La baza abordării propuse de Rusia se află formarea intoleranței față de mișcările fasciste și aliații lor benevoli, inadmisibilitatea justificării și reabilitării naziștilor și a atrocităților naziste și fasciste. În principiu, asemenea infracțiuni nu pot avea termen de limitare. Comunitatea mondială democratică trebuie să conștientizeze faptul că la astfel de consecințe sângeroase conduce ideologia urii față de om – aceasta este cunoașterea ce reprezintă cea mai sigură garanție împotriva repetării unor astfel de evenimente pe viitor.

Politicile culturale și educaționale promovate de state trebuie să fie îndreptate spre dezvoltarea unei gândiri critice, ce respinge orice tentative de răspândire a opiniilor totalitare și orice manipulări cu mituri etnice.

– Și, la fel de importantă este lupta împotriva falsificării istoriei?

Nikolai Patrușev: – Desigur. Acest lucru presupune organizarea unor serioase studii științifice, menite să formeze un tablou obiectiv al trecutului. În plus, trebuie adâncit dialogul științific în cadrul comunității internaționale academice, dialog chemat să formeze o rezistență comună la ficțiunile istorice. Așa cum, în anii războiului, zeci de țări și popoare, în pofida divergențelor de natură ideologică, s-au unit împotriva unui inamic comun, urmașii lor trebuie, astăzi, să formeze un front comun, pentru a nu permite renașterea fascismului și a nazismului în lumea modernă.