Ucraina încearcă să discrediteze Acordurile de la Minsk și sabotează transpunerea lor în viață

Discursul reprezentantului permanent al Federației Ruse la OSCE, Aleksandr Lukașevici, la o ședință a Consiliului permanent al OSCE privind situația din Ucraina și necesitatea punerii în aplicare a Acordurilor de la Minsk, Viena, 01 octombrie 2020

Stimate domnule președinte,

Conflictul armat din estul Ucrainei, care, în fiecare zi, continuă să aducă suferință oamenilor din Donbass de pe ambele părți ale liniei de contact, este încă departe de a se finaliza. În loc să ia măsuri eficiente pentru realizarea păcii, pe baza Acordurilor de la Minsk, Kievul vorbește despre “reintegrarea Donbassului, pe parcursul a 25 de ani”, așa cum, de exemplu, a sugerat vicepremierul A. Reznikov, în discursul său din Rada Supremă, din 17 septembrie. Ce mesaj încearcă el să transmită următoarelor generații de ucraineni – că autoritățile de la Kiev nu intenționează să se apuce cu seriozitate de soluționarea acestei probleme timp de câteva decenii?

Rămâne fragil calmul relativ din Donbass, care se păstrează pentru a zecea săptămână de la intrarea în vigoare a măsurilor de consolidare a regimului de încetare a focului din 27 iulie. Sâmbăta trecută, 26 septembrie, mass-media a relatat despre un incendiu care a izbucnit  ca urmare a unui atac cu aruncătoare de mine și care a cuprins 15 clădiri din așezarea Dolomitnoi din regiunea Donetsk. Informațiile cu privire la deteriorarea caselor nu au fost încă reflectate în rapoartele Misiunii speciale de monitorizare a OSCE din Ucraina (SMM). Îndemnăm Misiunea să studieze cu atenție aceste date și să prezinte rezultatele observațiilor sale.

Unii susținători ai “partidului de război” de la Kiev, care acționează, evident, în mare măsură în contextul viitoarelor alegeri locale din 25 octombrie, continuă să pompeze retorica belicoasă. Nu fac niciun secret că, de fapt, ei caută să submineze eforturile îndreptate către stabilirea păcii. Este suficient să ne reamintim declarația recentă a unuia dintre coautorii acordurilor de la Minsk, al cincilea președinte al Ucrainei, P. Poroshenko: la 23 septembrie, pe postul de televiziune ”34” din Dnepropetrovsk, el și-a anunțat disponibilitatea de a compensa personal penalitățile financiare disciplinare și punitive aplicate militarilor ucraineni care ar deschide focul, pe linia de contact, fără a primi ordinul respectiv al comandanților, încălcând, prin aceasta, măsurile de întărire a regimului de încetare a focului. Nu este surprinzător faptul că tocmai în acea zi, SMM a înregistrat una dintre maximele numărului de astfel de încălcări din ultimele săptămâni. În aceeași zi, a fost primit un mesaj potrivit căruia un membru al miliției a fost rănit de un lunetist, în apropierea satului Dzerjinskoie din regiunea Donețk. Mă întreb, câte atacuri armate a reușit deja, de atunci, să sponsorizeze fostul președinte?

În acest context, curatorii străini ai Ucrainei continuă să suscite aspirațiile militariste ale susținătorilor unei soluții militare a așa-numitei “probleme a Donbassului”. Astfel, la jumătatea lunii septembrie, sub supravegherea Corpului de Marină al SUA și cu participarea personalului militar din alte țări ale NATO, au avut loc exerciții de comandamente și de state majore, ”Rapid Trident-2020”, în regiunea Lvov. Este de remarcat faptul că scenariul lor includea “eliberarea zonei ocupate” și “stabilizarea” acesteia, iar printre sarcinile prioritare au fost luptele din zona urbană. Au fost urmate de alte exerciții – “Joint Endeavor – 2020”, în timpul cărora bombardierele strategice americane B-52H au pătruns în spațiul aerian ucrainean. Nu au întărit sentimentul unui cer liniștit pe deasupra Ucrainei nici zborurile demonstrative ale avioanelor militare americane multirol, CV-22B Osprey, care au fost efectuate la altitudini ultra-mici deasupra Kievului și a unei serii de alte orașe și care frizau batjocura asupra statalității Ucrainei. Ele au exersat, în special, sarcini de debarcare.

În aceste condiții, vedem încercări de a perturba soluționarea politică și diplomatică, inclusiv prin presiuni fără precedent asupra unor membri ai delegației ucrainene la negocieri în cadrul Grupului de contact de la Minsk.

La 29 septembrie, primul șef-adjunct al delegației ucrainene, V. Fokin, luând cuvântul în fața deputaților din Rada Supremă, s-a pronunțat în favoarea necesității de a respecta cu strictețe “Pachetul de măsuri” din 12 februarie 2015. Această “foaie de parcurs” pentru rezolvarea crizei interne ucrainene, aprobată prin Rezoluția 2202 a Consiliului de Securitate al ONU, după cum se știe, prevede implementarea unor transformări politice cuprinzătoare, inclusiv descentralizarea și acordarea statutului special anumitor regiuni din Donbass pe bază permanentă, realizarea unei amnistii generale și organizarea alegerilor locale pe baza dialogului direct cu reprezentanții Donețkului și Luganskului, etc.

În mod separat, V. Fokin, răspunzând atacurilor de propagandă, a subliniat absența oricăror fapte de încredere care să confirme teza conform căreia, în Donbass, s-ar desfășura un fel de “război între Rusia și Ucraina”. Puțin mai devreme, într-un interviu acordat Radioului ucrainean, el a menționat că conflictul din Donbass a început cu încercările noilor autorități din 2014, de a realiza ucrainizarea forțată a populației – a fost printre primii lor pași. În opinia sa, actuala conducere a țării continuă această practică vicioasă, în condițiile în care impunerea limbii ucrainene nu numai că contrazice Constituția, dar nici “nu coincide cu opinia copleșitoarei majorități rusofone” a locuitorilor țării.

Cea mai radicală parte a corpului deputaților a reacționat imediat la toate acestea, cerând deschiderea unui caz penal de înaltă trădare împotriva lui V. Fokin. Evident, sub presiunea lor s-a pronunțat A. Ermak, șef al biroului președintelui Ucrainei, sugerându-i lui V. Fokin să-și prezinte demisia din Grupul de contact. A doua zi, la 30 septembrie, președintele Ucrainei, V. Zelenski, l-a demis pe V. Fokin din funcția sa – se pare, pentru că declarațiile publice ale acestuia din urmă s-au dovedit a fi mai apropiate de realitate decât de discursul fals despre așa-numita “agresiune rusească” impusă astăzi ucrainenilor.

Ne putem aminti și alte exemple când, la Kiev, sub presiunea naționaliștilor, au împiedicat construirea unui dialog cu reprezentanții Donbassului, pe baza unei percepții obiective a realității. Exemplele din acest an includ lansarea ”Platformei naționale pentru reconciliere și unitate”, care nu a avut loc, în martie. Aceasta a fost propusă de consilierul secretarului Consiliului de securitate națională și de apărare din Ucraina, S. Sivoho, care, de altfel, a fost, de asemenea, demis din funcție, la scurt timp după încercarea de a prezenta platforma.

Eforturile unor reprezentanți ucraineni de a discredita platforma de negocieri de la Minsk sunt alarmante. Zilele trecute, șeful adjunct al delegației ucrainene la Grupul de contact, A. Reznikov, a declarat că, de acum înainte exclude – atât pentru el, cât și pentru ceilalți negociatori ucraineni – posibilitatea de a lucra și de a fi prezenți la Minsk, chiar și după încheierea pandemiei de coronavirus. În acest context, nu este surprinzător faptul că videoconferința din 30 septembrie a Grupului de contact, din nou, nu a dus la niciun progres tangibil în soluționare. În timpul acesteia, reprezentanții Kievului au refuzat să ia în considerare o listă detaliată a măsurilor suplimentare de consolidare a regimului de încetare a focului, care prevede procedura pentru efectuarea inspecțiilor, cu scopul de a se informa cu privire la potențialele încălcări.

Discuțiile asupra altor chestiuni au fost, de fapt, blocate, în virtutea deciziei Radei Supreme nr. 795-XI “Cu privire la organizarea următoarelor alegeri locale din 2020” care își păstrează forța juridică. Permiteți-mi să vă reamintesc că aceasta exclude Donbassul din procesele electorale și contrazice prevederile paragrafelor 4, 9, 11 și 12 din “Pachetul de măsuri” de la Minsk. Negociatorii ucraineni continuă să debiteze povești, precum că  problema revizuirii acestei decizii ar fi în curs de examinare, de către un comitet specializat al Radei Supreme, în timp ce președintele Parlamentului ucrainean, D. Razumkov, declară că o astfel de chestiune nu există pe ordinea de zi. În același timp, reprezentanții Kievului, în declarațiile lor publice, denaturează în mod sistematic cursul și rezultatele discuțiilor din Grupul de contact, ascunzând, practic, societății ucrainene adevărul despre ceea ce se întâmplă. În această privință, problema asigurării transparenței informațiilor asupra negocierilor, care se desfășoară în cadrul Grupului, capătă o importanță deosebită.

Apropo, în condițiile actuale, reprezentanții ruși nu vor fi prezenți ca observatori la alegerile locale din restul Ucrainei, la 25 octombrie. Acest lucru este dictat nu doar de abordarea absurdă a Kievului, care a exclus posibilitatea monitorizării electorale pentru ruși pe teritoriul său, dar și de dublele standarde ale ODIHR, care ignoră, încă o dată, o astfel de discriminare.

Stimate domnule președinte,

În aceste zile, este comemorată cea de-a 79-a aniversare a tragediei de la Babi Iar, unde, în 1941, au fost împușcați zeci de mii de locuitori ai Ucrainei – evrei și reprezentanți ai altor naționalități. După cum se știe, această crimă abominabilă a fost comisă de invadatorii naziști și de acoliții lor locali, recrutați din rândurile celor care au promovat ideile excepționalismului național ucrainean.

Din păcate, lecțiile îngrozitoare ale istoriei nu sunt învățate în Ucraina de astăzi. După lovitura de stat din februarie 2014, se înmulțesc organizațiile naționaliste care primesc finanțare guvernamentală. La începutul acestui an, Ministerul Culturii, Tineretului și Sportului din Ucraina a alocat fonduri bugetare pentru 165 de proiecte publice. În urma unui concurs, banii au fost distribuiți, printre altele, și asociațiilor cu așa-numita orientare “național-patriotică”, inclusiv radicalilor de extremă dreapta. Acestea au primit 8 milioane de grivne – aproape jumătate din totalul sumei.

“Roadele” unei asemenea educații patriotice îndoielnice nu întârzie să apară. În luna august, deja, SMM a raportat cele mai vizibile manifestări de intoleranță, însoțite de violență – tirurile asupra unui autobuz și snopirea în bătaie a activiștilor de opoziție din Liubotin, regiunea Harkov (raportul din 28 august); atacul asupra sinagogii din Mariupol (raportul din 1 septembrie); ciocniri cu țigani în satul Andreevka, regiunea Harkov (raportul din 8 septembrie). În această privință, reamintim nevoia mai mult decât urgentă ca SMM să sistematizeze date despre manifestările naționalismului agresiv, neonazismului și xenofobiei, într-un raport tematic separat.

Încă o dată, avem a constata că criza din Ucraina este rezultatul unei lovituri de stat organizate, finanțate și regizate din străinătate, în februarie 2014 și că aceasta a dus la o confruntare armată la Donbass și la numeroase suferințe ale milioanelor de civili.

Solicităm OSCE și curatorilor externi ai Ucrainei să exercite o influență maximă asupra conducerii acesteia, pentru a o determina să acționeze în interesul păcii și al concilierii civile, pentru a pune în aplicare “Pachetul de măsuri” de la Minsk cât mai curând posibil, pe baza unui dialog direct și eficient dintre Kiev și Donetsk și Lugansk.

Vă mulțumesc pentru atenție.