Corneliu Vlad: Reevaluări în triunghiul geostrategic mondial

Corneliu VLAD

Deteriorarea bruscă  a relațiilor dintre America și China reprezintă poate cea mai importantă dezvoltare geopolitică produsă sub impactul a ceea ce se numește, justificat sau nu, “pandemia Covid-19”, după cum consideră Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie din Moscova. Declanșat ca un război comercial, conflictul chino-american s-a transformat într-un antagonism care a angrenat, în diferite modalități, politica internă a Chinei (HongKong, Xinjiang, Tibet), ideologia și geopolitica (Marea de Sud a Chinei, Inițiativa O Centură, Un Drum), pentru a depăși cu mult cadrul bilateral prin impactul și extensiile sale în sistemul global.

Protagonist de prim rang al vieții internaționale, îndeosebi în sfera politico-diplomatică și militară, dar într-o măsură semnificativă și în plan economic (spațiu, resurse etc.), Rusia nu poate rămâne indiferentă la noile mutații, în plină desfășurare. Cum trebuie să reacționeze și să acționeze Moscova într-un asemenea moment hotărâtor? Directorul de Programe al Centrului de Dezbateri ”Valdai”, Ivan Timofeev pornește în analiza sa de la premisa că divergențele SUA-China s-au angajat într-o rivalitate pe termen lung, indiferent cine va fi la Casă Albă.

Paradigma eșichierului planetar se va configura pe bipolaritatea  chino-americană și ceilalți actori ai vieții internaționale vor trebui să opteze cumva, într-un fel sau altul, pentru unul dintre protagoniști. Un al treilea centru de putere comparabil  nu este de prevăzut să apară, apreciază politologul rus. Dar statele și alianțele momentului vor trebui, într-un fel sau altul, să se apropie fie de Washington, fie de Beijing. State precum India, Indonezia, Vietnam s-ar putea apropia de SUA, dar nu prin alianțe necondiționate, ci doar sectorial  sau conjunctural.  Iar China nu-și propune o politică a alianțelor și parteneriatelor multilaterale, privilegiind relațiile bilaterale. Uniunea Europeană este într-un moment de cumpăna, iar faptul că nu are o politică externă și de apărare consistentă și credibilă, ca și tendințele centrifuge ale statelor membre o depuncteaza. În plus, presiunile exercitate de aliatul și partenerul american, ca și interesele sale economice în China îngustează marja de manevră a Bruxellesului.  Dar Rusia?

Poziția Moscovei între Washington și Bejing este nuanțată: urmărește atent și cât mai puțin implicată confruntarea chino-americană, evită o confruntare directă cu SUA și menține un echilibru (asimetric) cu partenerul său strategic China. Mai ales că, după aprecierea unor politologi ruși,  bipolaritatea chino-americană nu ar trebui absolutizată ca factor decisiv al globalizării în noua sa formulă. “Globalizarea – afirmă Aleksei Gromiko, directorul Institutului Europei al Academiei de Științe a Rusiei –  este un proces  pe care nu poate să-l dirijeze nici Washingtonul, nici Beijingul, ci mai degrabă un fenomen care amplifică dificultățile Chinei și SUA în atingerea  scopurilor lor”. În relațiile cu ceilalți “doi mari”, Moscova pune un accent specific  pe relația lor trilaterală, care îi poate asigura libertate de acțiune în raporturile cu fiecare dintre ceilalți doi membri ai triunghiului. Este adevărat că presiunea Washingtonului pe Moscova și Beijing acționează ca un factor care a dus la întărirea parteneriatului ruso-chinez, dar, remarcă politologul rus Dmitri Efremenko, “încercările precipitate ale Washingtonului de distanțare retorică de Moscova și Bejing nu va aduce nimic nou în beneficiul relațiilor Rusiei cu China”. Pentru Rusia, spune el, este important să nu-și piardă autonomia strategica și să-și mențină toate avantajele din relațiile speciale cu China. Și acest lucru va fi cu atât mai dificil, cu cât  va fi mai accentuată nouă bipolaritate.

În turbulența globală generată de Covid 19, contururile lumii de mâine se întrezăresc deocamdată vag, ca “umbre pe pânză vremii”, cum  ar spune Eminescu, și din ipostazele imaginate de politologi și viitorologi nu se detașează pregnant o variantă mai demnă de crezare. Orizontul viitorului este deschis celor mai diverse  proiecții, iar teoreticienii se simt stimulați să pună în circulație proiecții pe întreagă gama dintre fantezie și argumentație riguroasă. Oamenii politici au însă un răgaz de reflecție binevenit pentru a-și fixa demersurile necesare relansării globalizării într-o nouă formulă. Iar un cadru oportun în această privința îl poate avea proiectata întâlnire la nivel înalt a “celor cinci mari” din Consiliul de Securitate al ONU, inițiativă a Rusiei  acceptată de toți ceilalți prin consens, dar pe care carantina planetară a Covidului o amână mereu.