Trump i-a arătat Americii adevărul pe care ea nu-l poate suporta

Nu contează dacă președintele în exercițiu va păstra controlul asupra Casei Albe pentru un al doilea mandat, pentru că Donald Trump și cei patru ani ai săi de guvernare au schimbat America într-o măsură suficientă încât să nu mai fie niciodată cum a fost. Ceea ce înseamnă că se poate face un bilanț și, de asemenea, pot fi identificate unele dintre consecințele conducerii lui Trump, pe care viitorul câștigător al cursei electorale, indiferent de numele acestuia, va trebui să le ia ca atare, scrie, într-un amplu comentariu, agenția RIA Novosti.

Principala victimă a epocii Trump a devenit iluzia democrației americane – iar aici, chiar nu se mai poate repara nimic. Nu întâmplător, pe rețelele occidentale de socializare a ”explodat” ca o supernovă, dar cu întârziere de câțiva ani, interviul lui Vladimir Putin, unde el arăta cum funcționează, de fapt, sistemul puterii în Statele Unite.

”Am stat de vorbă și cu un președinte, și cu altul, și cu al treilea – președinții vin și pleacă, dar politica nu se schimbă. Știți de ce? Pentru că puterea birocrației este foarte puternică. Omul a fost ales, are niște idei, la el  vin oameni cu serviete, bine îmbrăcați și în costume negre, cum am eu, numai că fără cravată roșie, ci cu una neagră sau albastru-închis și încep să-i explice cum trebuie acționat – și, imediat, totul se modifică. Așa se întâmplă, de la o administrație la alta”, spunea, în 2017, liderul rus.

Atunci, în Occident, mulți au văzut în aceste cuvinte o conspirație ”cekistă” și o dezinformare. Dar pentru suficienți americani a devenit evident, după exemplul lui Trump și al acelei rezistențe acerbe la care a fost el supus  din interiorul mașinăriei administrative a ”statului profund”, total incontrolabile de către persoane oficial alese, că Putin a descris sec (politicos și blând) cum merg lucrurile în realitate. Psihoza la care asistăm acum în societatea americană, precum și polarizarea politică severă sunt rezultatul inclusiv al acestei conștientizări. Alegătorii lui Trump (adică aproape jumătate din populația care votează în SUA) sunt cei cărora le este foarte greu să trăiască în atmosfera de totală minciună în care au fost îngropați de propria mașină de propagandă americană, care i-a mințit în legătură cu structura societății și a statului lor, începând cu orele de educație civică din școală.

Președintele-marginal, care ajuns la putere ocolind ”statul profund”, a devenit, de asemenea, un catalizator (nu cauză, ci exact catalizator),  care a accelerat moartea iluziei că în SUA există libertatea cuvântului. S-a constatat că nu există libertatea cuvântului. Dacă în Europa Evului Mediu adevărul suprem al ultimei instanțe era întruchipat de Papa sau de structurile bisericii, în SUA acest rol îl joacă redacția cotidianului The New York Times, precum și clubul select al centrelor de reflecție din Washington (susținute cu banii unor ”Soros-iști” și ”MacArthur-iști” absolut concreți), mascate în ”ONGuri neutre din punct de vedere politic”.

În 2015, cu greu și-ar fi putut cineva imagina că rețelele sociale vor putea cenzura pe față nu mass-media rusești sau chineze, ci pe cele americane, chiar pe președintele SUA, la postările căruia compania Twitter a atașat o etichetă strălucitoare cu precizarea că, de fapt, președintele minte.

Blocarea pe Facebook și Twitter a unuia dintre cele mai vechi ziare americane, The New York Post, care a îndrăznit să publice materiale compromițătoare despre Joe Biden și fiul acestuia constituie, la rândul ei, demontarea iluziei că rețelele americane de socializare ar reprezenta o platformă independentă pentru exprimarea liberă a opiniilor. Acum, toți giganții IT din State și-au scos măștile în public și au demonstrat că există o singură părere corectă, un singur adevăr și o singură ideologie permisă – este părerea, adevărul și ideologia Partidului Democrat din SUA. Americanii nu sunt obișnuiți să trăiască în condiții când formula ”democrație înseamnă puterea democraților” este aplicată atât de direct și clar.

O altă schimbare importantă care a învăluit societatea americană a devenit atmosfera de teamă și de denunț. SUA, ai căror cetățeni adoră să-și descrie statul ca ”țara celor liberi, glia celor curajoși”, vorbe desprinse chiar din imnul național, au devenit patria temerii colective. Justificare pentru pierderea locului de muncă, pentru ”moarte socială” de mâna insurgenților twitter-iști al Partidului Democrat, ba chiar moarte în sensul direct al cuvântului, pot fi o insuficient de vehementă critică la adresa lui Trump, un entuziasm insuficient pentru promovarea dictaturii culturale și politice a minorităților și, în general, aderarea la poziții politice conservatoare. Epoca lui Trump este epoca în care susținătorii președintelui în exercițiu pot fi bătuți și chiar uciși pe străzile unui oraș american, pentru că poartă o șapcă roșie cu sloganul ”Make America Great Again” (Să facem America din nou măreață, n.r.).

Frica totală se manifestă inclusiv prin faptul că susținătorii președintelui sau cei cărora nu le prea convine că adepți înarmați ai ”idealurilor adevărului rasial și social” jefuiesc magazine și ucid oameni, cu aprobarea deplină a principalelor mijloace de informare în masă, se tem să-și exprime poziția chiar în fața rudelor, ca să nu mai vorbim de colegi sau rețele de socializare. Conform sondajului Pew Research Center, peste 60% dintre americani consideră că au opinii politice pe care este periculos să le expună în spațiul public și, prin urmare, le este frică să facă asta.

Și nu este vorba despre un comportament laș, ci perfect logic ținând cont că susținătorii președintelui sau chiar conservatorii moderați sunt pur și simplu vânați pe rețelele de socializare. O vânătoare însoțită de presiuni asupra clienților și angajatorilor lor, cu scopul de a-i priva pe trump-iști de mijloace de supraviețuire, și, ideal, de a-i determina să se pocăiască public și să implore, prin rețelele sociale, să fie lăsați în pace, ba chiar să jure că se vor îndrepta și nu se vor mai abate nici cu un milimetru de la cerințele dictaturii ”mulțimii democrate”.

Cei patru ani de mandat ai lui Donald Trump au mai arătat că a inversa tendința de dezindustrializare a SUA și de diminuare a Pax Americana este mai complicat decât s-a crezut în 2016. Conflictul cu China a ieșit unul strălucitor și acut, dar nu a reușit să readucă în America capacitățile de producție. Confruntarea cu Europa s-a făcut remarcată în special prin amenințările reciproce de a impune tarife și prin acuzațiile de trădare a parteneriatului transatlantic. A eșuat inclusiv încercarea de a obliga Uniunea Europeană să plătească mai mult pentru serviciile NATO și să cumpere mai multe mărfuri americane. Iar coronavirusul, al cărui simbol american a devenit folosirea camioanelor frigorifice ca morgă improvizată în piețele din New York, nu a făcut decât să evidențieze vulnerabilitatea instituțională și cea a infrastructurii Statelor Unite.

Indiferent de cine va câștiga alegerile (și posibilele procese în instanță și lupte de stradă), el va primi o țară care detestă din tot sufletul jumătate dintre cetățenii ei, o țară speriată, o țară dezamăgită și o țară care, pentru prima dată, s-a privit în oglinda realității, iar acum visează doar să spargă această oglindă cât mai repede.