Noul președinte al Moldovei, Maia Sandu, întrunchiparea scenariului lui Soros

Anul 2020 va intra în istorie ca un an trist al căderii ultimelor bastioane rusești și nu din zări îndepărtate, ci din vecinătatea apropiată, chiar imediată. Acum, acest lucru s-a întâmplat în Republica Moldova, scrie cotidianul ”Moskovski Komsomoleț”, făcând o prezentare a noului președinte al acestei țări, Maia Sandu.

Protejată a Occidentului și a României, Maia Sandu nu numai că l-a învins pe preferatul unora dintre politicienii ruși, Igor Dodon, dar a făcut-o cu un scor zdrobitor: Sandu – 57,74%, Dodon – 42,26%. O diferență de peste 15%, la care, până de curând, forțele de dreapta din Moldova nici nu îndrăzneau să viseze.  Moldova este o țară foarte săracă, iar populația săracă simpatizează, de regulă, cu stânga. Mai ales populația în vârstă, care, potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale a Moldovei, a predominat la secțiile de votare.

Maia Sandu, liderul partidului ”Acțiune și Solidaritate”, deține, fără îndoială, pachetul de trăsături necesare pentru succesul unei tinere dintr-un mic stat post sovietic, care se îndreaptă spre un viitor luminos sub privirea părintească a ambasadorului american.

Necăsătorită, fără copii

”Komsomolistă, sportivă, într-un cuvânt, o frumusețe!” – așa era caracterizată eroina unui cunoscut film de comedie sovietic, îndrăgită de milioane de oameni. ”Liberală, unionistă, lesbiană!” – așa, probabil, ar fi putut exclama, plin de admirație, un oficial al Departamentului de Stat, prezentând-o pe Maia Sandu superiorilor săi.

Al treilea punct este sub semnul întrebării, Sandu negând categoric zvonurile privind orientarea ei homosexuală. Se știe doar că Maia nu este căsătorită și nu are copii. Până de curând, în orice țară a democrației occidentale tradiționale, asemenea circumstanțe ar fi împiedicat-o să acceadă pe culmile Olimpului politic. Se presupune că o persoană care nu a fost în stare să-și construiască o familie și să crească copii nu poate conduce și un stat. Astăzi însă, politicieni fără copii, politicieni divorțați, singuri sau cu altfel de relații nu mai surprind pe nimeni.

Copilul Maia a văzut lumina zilei în îndepărtatul 1972, în satul Risipeni, raionul Fălești al RSS Moldovenească, într-o perioadă de glorie a ”stagnării brejneviste”.  A mai avut timp să primească o educație de calitate, într-o școală sovietică. A intrat din prima la Academia de Studii Economice din Chișinău. Se întâmpla încă în perioada URSS, când lifturile sociale funcționau. Cum a reușit timida săteancă să se angajeze, la 22 de ani, la Ministerul Economiei și să fie promovată rapid în funcția de specialist principal al Departamentului pentru Relații Economice Externe, istoria nu spune. Firește că a reușit, grație abilităților ei remarcabile și puterii de muncă. Mama – învățătoare la sat, tata – directorului unei ferme de porci. O figură destul de influentă în condițiile deficitului de carne din perioada sovietică.

Evoluția ulterioară a tinerei a urmat ”linia internațională”. Printre competențe a figurat colaborarea cu Uniunea Europeană, cu organizațiile economice internaționale, contactele cu parteneri occidentali. Cariera sa se dezvoltă într-un ritm fantastic. Între 1999 și 2005, Maia Sandu a lucrat la reprezentanța Băncii Mondiale din Chișinău.

Fina lui Soros

Dar adevăratul ”naș” al noului președinte al Moldovei a devenit renumitul finanțist George Soros. Dovezi incomode ale legăturilor lui Sandu cu ”părintele democrației post sovietice” au ieșit la iveală pe parcursul acestei campanii electorale. Publicația moldovenească correspondent.md susține că, în 2009-2010, Sanda făcea parte din Consiliul național al Fundației Soros din Moldova și că, pe banii organizației, a studiat la Harvard. Și-a luat diploma în 2010, după care, cu sprijinul lui Soros, a obținut funcția de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale la Washington.

În 2012, Maia Sandu o ocupat funcția de ministrul al Educației în Guvernul lui Iurie Leancă. De acest Guvern se leagă încă un scandal răsunător referitor la banii lui Soros. S-a aflat că Leancă i-ar fi cerut miliardarului american în jur de 140.000 de dolari pentru salariile a patru dintre consilierii lui, deși aceștia beneficiau și de salarii de la stat. Fiecare dintre respectivii consilieri încasa de la Soros 4200 de dolari pe lună. Salarii grase chiar și pentru Statele Unite.

Sandu așteaptă cu nerăbdare preluarea mandatului

În ceea ce o privește pe Sandu, însuși Leancă a recunoscut că i-a predat un milion de dolari primiți de la Soros și destinați reformei în educație. Proiectul de reformă elaborat de Sandu presupunea excluderea limbii ruse din programa școlară obligatorie și înlocuirea cu limba engleză. Limba rusă devenea limbă străină, predată în mod facultativ. Esența activității ei în funcția de ministru s-a rezumat la ”optimizare”, atât de cunoscută cetățenilor Federației Ruse: sub Sandu au fost închise în masă școli, licee profesionale și alte unități de învățământ, iar sute de dascăli și-au pierdut locul de muncă. Practic, doamna s-a ocupat de distrugerea sistemului de educație din Moldova, ceea ce răspundea intereselor lui Soros, care o finanța. Totuși, Maia Sandu evită cu grijă subiectul colaborării ei cu Soros.

Maia, distrugătoarea corupției

După retragerea în opoziție, Sandu a creat și preluat conducerea partidului pro-european ”Acțiune și Solidaritate” și s-a concentrat pe alungarea din Moldova a oligarhului Igor Plahotniuk. Ca și alți omologi ai ei din spațiul post-sovietic, Sandu a avansat  sub lozinca luptei împotriva corupției. O lozincă ce acționează ireproșabil asupra populației post-sovietice, epuizată să tot dea mită. Dar e cu totul altceva modul în care această lozincă este transpusă în viață.

Sandu are cetățenie română și nu face un secret din faptul că susține ideea unirii Moldovei cu România.  Și nu este deloc întâmplător că primul care a felicitat-o pentru victoria repurtată a fost președintele României, Klaus Iohannis. De altfel, el și-a planificat deja o vizită în Moldova, după ce Sandu își va intra în atribuții. Deocamdată, împotriva unirii cu România se pronunță circa 70% din populația Moldovei. Uitați-vă, însă, la Ucraina, unde educația și mass-media au intrat pe mâna naționaliștilor radicali…

Cu Rusia, Sandu va face același joc pe care l-a încercat, dar fără succes, și Saakașvili (Mihail Saakașvili, fost președinte al Georgiei, n.r.), la începutul mandatului său. Adică va încerca să stoarcă de la Moscova tot ce se poate, fără a da nimic în schimb. Moldova săracă are nevoie de Rusia, cu piețele ei de desfacere, ca de o vacă de muls. Unde își va trimite merele și strugurii? Sandu va încerca să discute cu Putin despre deschiderea piețelor. În același timp, însă, va cere și retragerea militarilor ruși din Transnistria. A tuturor, inclusiv a forțelor de menținere a păcii. De altfel, Sandu a declarat deja acest lucru.

În ceea ce privește Transnistria, aici totul este posibil, chiar și un conflict armat. Dacă, firește, se va primi aprobare din partea partenerilor occidentali. În orice caz, este aproape inevitabilă înăsprirea blocadei nerecunoscutei republici, împreună cu Ucraina. Sandu a abordat subiectul încă din primăvară, într-un interviu acordat lui Dmitri Gordon, unde a definit Transnistria drept principala sursă de contrabandă din regiune.

Una dintre cele mai scandaloase afirmații ale lui Sandu a fost dedicată personalității criminalului de război român din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Ion Antonescu. În urmă cu vreo doi ani, ea a declarat că mareșalul Antonescu, care are pe conștiință viețile a sute de mii de cetățeni pașnici ai Moldovei, ”este un personaj istoric despre care se pot spune și bune și rele”.

Furtuna care a urmat a speriat-o serios. Comunitatea evreiască a fost deosebit de furioasă. Viitorul președinte s-a văzut nevoit să bălmăjească ceva despre o exprimare nefericită. Dar dacă în Ucraina infractorii și călăii naziști au devenit eroi, de ce nu s-ar putea întâmpla la fel și în Moldova?

Știți, probabil, cu toții, povestea despre cum se fierbe o broască. Dacă o arunci în apă fiartă, va sări imediat. Dacă o pui în apă rece și o încălzești, broasca nu va simți amenințarea până când apa va începe să fiarbă. Abia atunci va încerca să sară, dar va fi prea târziu.

Broasca post-sovietică este de mult pusă pe foc. Într-o primă etapă, în toate fostele republici ale URSS puterea a încăput pe mâna partocraților separatiști. Misiunea lor a fost să deschidă porțile țării pentru organizații și fundații din afară, pentru spionajul occidental. În schimbul acestui serviciu, li s-a permis să pozeze în lideri fermi pe arena internațională. În paralel, însă, erau pregătiți înlocuitorii. Noii lideri, cu educație occidentală, cu experiență de lucru în ONG-uri, fără legături cu Moscova. Saakașvili, Pașinian (Nikol Pașinian, premierul Armeniei, n.r.), Navalnîi (Aleksei Navalnîi, blogger rus, n.r.), Sandu – toți seamănă, ca doi gemeni identici. Mai departe, va fi respectat planul știut: ruperea relațiilor cu Rusia, reformarea învățământului, mass-media ”democratice”, propaganda ”valorilor europene”, eroi noi, orientări noi, dușmani noi în persoana rușilor. Când poporul se va trezi, broasca nu va mai putea sări din apa clocotită. Broasca se va opări.

Cam acestea sunt obiectivele care stau în fața noului președinte al Republicii Moldova. Cred că se va descurca, încheie Marina Perevozkina, în ”Moskovski Komsomoleț”, articolul dedicat Maiei Sandu.