Istoria Rusiei, cu pasiune: Cuvânt despre marele Suvorov

La Centrul Rus de Știință și Cultură din București a avut loc o conferință  cu titlul ”Suvorov. Conducătorul militar de neînvins”, din ciclul ”Despre istoria Rusiei, cu pasiune”, dedicată celei de-a 290-a aniversări de la nașterea remarcabilului comandant de oști, Aleksandr Suvorov. Comunicarea a fost susținută de consilierul Ambasadei ruse, Aleksandr Vasiliev.

 Vă prezentăm niște spicuiri din această comunicare:

Aleksandr Vasilievici Suvorov (născut la 24 noiembrie 1730 la Moscova, într-o familie nobilă) este un mare comandant de oști rus, prinț al Italiei, conte de Râmnic, generalisim, general-feldmareșal al trupelor austriece și din Sardinia, care a participat la 7 mari războaie, a câștigat peste 60 de bătălii și nu a pierdut nici una. Este Cavalerul majorității ordinelor Rusiei din timpul său, precum și al multor decorații străine și autorul operei fundamentale ”Știința de a învinge”, în care sunt prezentate conceptele marelui comandat și strateg cu privire la bazele artei războiului.

El a căutat întotdeauna să-i învețe pe ostași, să-i pregătească pentru acțiuni îndrăznețe și eficiente și a crescut o întreagă pleiadă de comandanți militari ruși, printre care M. Kutuzov, P. Bagration, M. Platov, A. Ermolov, M. Miloradovici.

Generalissimul, conte de la Râmnic, Aleksandr Suvorov. Portret de pictorul J.H.Schmidt. 1800/ Foto: Wikipedia

Suvorov a fost autorul celor mai cunoscute maxime pe teme militare, rămase în memoria urmașilor: “Luptă prin iscusință, nu cu numărul (de ostași)”, ”Chiar dacă mori – salvează-ți tovarășul”, ”Trage rar, dar cu precizie”, ”Cu baioneta țintești precis”, ”Glonțul este un prost, baioneta este un voinic”, ”Învățarea e lumină, iar ignoranța e întuneric”, ”Instruiește-te din greu – (va fi) ușor la luptă!”, ” Teoria fără practică este moartă, practica fără teorie este oarbă” și altele.

Printre numeroasele victorii ale lui Suvorov, se pot evidenția câteva bătălii considerate cele mai strălucite din cariera sa: o serie de asalturi ale cetății turcești Ismail (11.12.1790), asaltul de la Praga, suburbia Varșoviei (24.10.1794), bătăliile de la Trebbia, Italia (6 – 8.06 .1799), Novi, Italia (4.08.1799), trecerea peste Alpi (10 – 27.09.1799).

Au fost ridicate monumente în cinstea lui Suvorov atât în Rusia, cât și în Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Elveția. Există un astfel de monument și în România (ridicat în 1949, în comuna Dumbrăveni, sculptor Marius Butunoiu), pentru că două dintre cele mai strălucite victorii ale sale asupra armatei turcești – cea de la Focșani (01.07.1789) și cea de la Râmnic (09.11.1789) – au fost câștigate pe teritoriul României. Pentru această victorie, comandantului militar rus i s-a acordat titlul onorific ”Contele Suvorov de Râmnic”.

Geniul de comandant de oști al lui A. Suvorov și curajul său militar au adus o contribuție semnificativă la știința și arta militară mondială, iar numele lui Suvorov a devenit, pentru totdeauna, un simbol al vitejiei, al bărbăției și al gloriei armelor rusești.

În final, conferențiarul a răspuns la întrebările ascultătorilor, care se refereau la istoria regimentelor Semionovski și Preobrajenski, la relațiile dintre Suvorov și împărăteasa Ecaterina a II-a, la istoria constituirii Ordinului ”Suvorov” din 1942 cu care au fost decorați și comandanți militari români.

Trecerea lui Suvorov peste Alpi, în 1799. Tablou de Vasili Surikov. 1899/ Foto: Wikipedia

La întrebarea portalului Vești din Rusia privind unitățile românești care făceau parte din armata rusă, de a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, printre care și voluntarii care s-au remarcat în timpul bătăliilor de la Râmnic și de la Focșani, A. Vasiliev a răspuns că frăția de arme ruso-română are rădăcini adânci în istorie, primele unități de husari, în cadrul armatei ruse, alcătuite din moldoveni și munteni, apărând încă în perioada lui Petru Cel Mare și Dimitrie Cantemir. Mulți comandanți, ofițeri și generali de origine română, participanți la războaiele cu turcii și în cele împotriva lui Napoleon, au fost decorați cu cele mai înalte distincții militare rusești. Această frăție de arme a continuat și în secolul al XX-lea, în cele două războaie mondiale, în luptele pentru eliberarea României și a altor țări de sub ocupația hitleristă, în 1944-1945.