Hot News
Medvedev: Nu este în interesul Rusiei să intre în război
30/04
Vladimir Putin le-a vorbit oamenilor de afaceri francezi despre munca în Rusia
01/05

Serghei Lavrov: Rusia le-a oferit Statelor Unite posibilitatea ”anulării” conflictului diplomatic, dar americanii au refuzat

Moscova. Sediul Ministerului Rus de Externe. Ministrul de Externe, Serghei Lavrov (dreapta), acordă un interviu directorului general al Agenției ”Rossiya Segodnya”, Dmitri Kiselev/ Foto: RIA Novosti

Lavrov a vorbit despre viziunea strategică a relațiilor dintre Rusia și Statele Unite, într-un interviu acordat RIA Novosti

În ultima vreme, relațiile dintre Rusia și Statele Unite se află într-o criză evidentă: sancțiunile americane curg una după alta, diplomații sunt expulzați, Rusia este forțată să riposteze, iar Washingtonul promite să ”pedepsească” Moscova, iar şi iar. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a arătat, într-un interviu acordat RIA Novosti, realizat de directorul general al Agenției ”Rossiya Segodnya” , Dmitri Kiselev, cum partea rusă vede o ieșire din această situație și dacă politicienii americani sunt pregătiți pentru acest lucru. El a explicat, de asemenea, prin ce situația actuală a relațiilor bilaterale este chiar mai proastă decât în timpul Războiului Rece, cum va reacționa Rusia dacă America va încerca să treacă liniile roșii și și-a exprimat opinia cu privire la motivul pentru care este imposibil să ”alegem între un televizor și un frigider.” Lista țărilor neprietenoase Rusiei, situația din Donbass, ralațiile cu China și vaccinul rusesc ”Sputink V” sunt alte subiecte abordate de șeful diplimației ruse. Vă prezentîm textul integral al interviului.

Relațiile cu America sunt la pământ. Eu personal nu-mi amintesc relații atât de proaste. Chiar mai rău decât Războiul Rece. Ambasadorii stau în țările lor. Ce urmează? Care este opțiunea de evoluţie?

– Dacă depindea doar de noi, probabil că ne-am întoarce la relații normale. Iar, ca un prim pas – și, în opinia mea, evident, deloc dificil – am anula toate măsurile care au fost luate pentru a restricționa activitatea diplomaților ruși în Statele Unite; ca răspuns, am restricționat activitatea diplomaților SUA în Rusia. Am oferit acest lucru administrației Biden imediat ce a depus jurământul și a preluat funcția. I-am menționat acest lucru lui Blinken. Fără a insista prea mult. Pur și simplu, i-am spus doar că un pas evident pentru ca noi să putem lucra în mod normal ar fi reducerea la zero a tot ceea ce a început Barack Obama când, cu câteva săptămâni înainte de a părăsi președinția, trântind ușa și plin de iritare, a arestat proprietatea rusă, încălcând toate Convențiile de la Viena și a dat afară diplomați ruși.  A urmat o reacție în lanț. Apropo, noi am răbdat mult timp – am așteptat până în vara anului 2017, înainte de a reacționa, deoarece administrația Trump ne-a cerut să nu reacționăm la excesele administrației lui Obama, care fusese pe picior de plecare de la Casa Albă. Dar nici administrația lui Trump nu a reușit să readucă această situație la normal; prin urmare, a trebuit să răspundem mai mult sau mai puțin prin măsuri în oglindă. Însă, americanii nu s-au liniștit și nu s-au oprit.

Vedem că și administrația Biden continuă să alunece de-a lungul acestui plan înclinat. Deși, într-o convorbire între Putin și Biden, care a avut loc la scurt timp după inaugurare, precum și în discuția mea cu secretarul de stat Blinken, omologii noștri americani ne-au spus că fac o revizuire serioasă a relațiilor cu Rusia și speră că multe vor deveni clare, ca urmare a acestor dezbateri. Dar rezultatul acestor discuții au devenit noi sancțiuni, la care am fost nevoiți să răspundem, deja, nu doar în oglindă, ci, după cum am avertizat în repetate rânduri şi anume că, în cele din urmă, vom acționa asimetric. Aceasta se referă, printre altele, și la o diferență semnificativă în numărul de diplomați și alți angajați care lucrează în misiuni diplomatice americane în Rusia, depășind numărul diplomaților noștri din Statele Unite. Am mai vorbit despre asta, nu voi intra în detalii.

Dar dacă este să vorbim despre viziunea strategică a relațiilor noastre, atunci sper foarte mult că Washingtonul, ca și noi, își conștiențizează responsabilitatea pentru stabilitatea strategică în lume. Este vorba de problemele care prezintă riscuri serioase pentru securitatea internațională, în sensul cel mai larg al cuvantul. Prin urmare, știți cum am reacționat la excesele care au răsunat în faimosul interviu al lui Joe Biden acordat postului ABC. Știți cum a reacționat președintele Putin la propunerea președintelui SUA de a organiza o întâlnire – am perceput-o pozitiv. Vrem să înțelegem toate aspectele acestei inițiative, pe care o studiem în prezent. O voi spune încă o dată:  dacă Statele Unite încetează să acționeze dintr-o poziție de suzeran, așa cum a spus președintele Putin în mesajul său către Adunarea Federală, dacă își vor da seama de zădărnicia oricărei încercări de a reînvia o lume unipolară, de a creea  un fel de structură unde toată lumea va fi subordonată țărilor occidentale și întreaga tabără occidentală va recruta sub stindardele sale toate celelalte țări, de pe diferite continente, împotriva Chinei și a Federației Ruse; dacă Statele Unite vor înțelege că nu degeaba sunt scrise în Carta ONU principii precum respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială, neamestecul în afacerile interne și egalitatea suverană a statelor – atunci, Statele Unite își vor îndeplini, pur și simplu, obligațiile legale și vor purta un dialog cu noi, ca și cu orice altă țară, pe bază de respect reciproc, pe bază echilibrului de interese, care ar trebui să fie găsit… Altfel, nu vom reuși nimic. Președintele a spus clar acest lucru în mesajul său, subliniind că suntem pregătiți pentru cele mai largi înțelegeri dacă acestea corespund intereselor noastre. Și, desigur, vom reacționa dur la orice încercări de a trece liniile roșii, pe care, după cum ați auzit, le determinăm noi înșine.

Cât de realist este să ne așteptăm că partenerii noștri vor realiza acest lucru și vor renunța la poziția de suzeran? La urma urmei, speranța este un lucru bun, dar realitatea arată cu totul altfel.

– Nu mi-am exprimat speranța. Am spus în ce condiții vom fi gata să discutăm.

Și dacă nu, atunci?..

– Ei bine, dacă nu, este alegerea lor. Aceasta înseamnă că vom trăi în condițiile, așa cum ați spus, fie ale Războiului Rece, fie chiar și mai rău. Cred că în timpul Războiului Rece tensiunea a fost, desigur, foarte gravă; nu o dată, apăreau situații de risc, situații de criză. Dar a existat respect reciproc, care acum este deficitar. Și, undeva, în declarațiile unor oficiali din Washington, se strecoară chiar și note schizofrenice. Recent, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a declarat că sancțiunile împotriva Rusiei vor fi continuate, că sancțiunile au un efect aproape scontat și că scopul sancțiunilor este de a reduce tensiunile dintre Statele Unite și Rusia. Nici nu pot să comentez asemenea lucruri. Sper că toată lumea înțelege că astfel de declarații nu le fac onoare celor care promovează o astfel de politică la Casa Albă.

Am auzit părerea că diplomații lucrează prost, că nu știu să construiască relații – că  suntem tot încăpăținați, că poziția noastră nu este destul de flexibilă, elastică și, prin urmare, relațiile sunt proaste.

– Da, citesc și eu despre asemenea evaluări; e bine că libertatea de exprimare de la noi, cred, este protejată într-o măsură mult mai mare, decât în ​​multe țări occidentale, inclusiv în Statele Unite. Citesc și resurse pe Internet, și ziare de opoziție și cred că, probabil, acești oameni au dreptul să-și exprime punctul de vedere, și anume că, dacă nu ne-am certa cu Occidentul, acum am avea parmezan și multe altele, de care, într-adevăr, ducem lipsă. Dar când, dintr-un anumit motiv, achiziția de alimente din Occident a fost închisă și, fără a explica faptul că este o măsură de răspuns, am încetat pur și simplu să cumpărăm alimente, ne-am angajat în substituirea importurilor, iar alimentele s-au scumpit. Să știți, acesta este un punct de vedere îngust și unilateral, exclusiv de pe pozițiile bunăstării – cel de a alege între un televizor și un frigider. Aceasta este limba lor, cea în care vorbesc. Dacă ei consideră că este un lucru fundamental să ții la valorile Statelor Unite, permiteți-mi să vă reamintesc afirmația, în opinia mea, a celui mai mare președinte american John F. Kennedy: ”Nu te gândi la ceea ce țara ar putea face pentru tine. Gândește-te la ceea ce poți face tu pentru țara ta.” Aceasta este o diferență radicală față de opiniile liberale de astăzi, când numai bunăstarea personală, starea de spirit personală au o importanță decisivă. Cei care promovează astfel de abordări filozofice, după părerea mea, nu numai că nu înțeleg codul nostru genetic, ci încearcă să-l submineze în orice mod posibil. Pentru că, pe lângă dorința de a trăi bine, de a fi sătul, de a avea siguranță pentru copiii, prietenii tăi și rudele tale, un rol nu mai puţin important a jucat, în țara noastră, în tot ce s-a făcut în întreaga ei istorie de o mie de ani, sentimentul mândriei naționale. Dacă cineva crede că pentru el (sau ea) aceste valori nu mai contează, aceasta este alegerea lor. Dar sunt convins că majoritatea covârșitoare a poporului nostru gândește altfel.

– Vă așteptați să vă întâlniți cu Blinken? Când ar putea avea loc această întâlnire și dacă va avea loc în viitorul previzibil?

– Când am vorbit la telefon, în conformitate cu eticheta diplomatică, l-am felicitat. Am schimbat câteva evaluări ale situației existente. Conversația a fost, cred, prietenoasă, calmă și pragmatică. Am remarcat că, atunci când colegii noștri americani finalizează formarea întregului personal, inclusiv în Departamentul de Stat, vom fi gata să reluăm contactele, înțelegând că vom căuta înțelegeri reciproc acceptabile pe diferite probleme, începând cu funcționarea misiunilor diplomatice și încheind cu stabilitatea strategică și multe alte lucruri. Lumea de afaceri americană și cea rusă sunt interesate să își extindă cooperarea, așa cum ne-a informat recent Camera de comerț americano-rusă. Avem în vedere că vor avea loc un fel de evenimente comune multilaterale, la marginea cărora ar putea fi organizate negocieri bilaterale ocazionale. Până în prezent, nu s-au primit semnale din partea Statelelor Unite. Dacă este să vorbim despre calendarul evenimentelor, în trei săptămâni, Rusia va prelua președinția Consiliului Arctic de la Islanda. În Reykjavik este planificată o reuniune ministerială, în perioada 20-21 mai. Dacă delegația americană va fi condusă de secretarul de stat, eu, desigur, voi fi gata, dacă este interesat, să discut cu el. Având în vedere că preluăm funcția de președinte al Consiliului Arctic pentru o perioadă de doi ani, i-am anunțat, deja, pe colegii noștri islandezi că voi participa la această reuniune ministerială.

– Serghei Viktorovici, despre lista statelor neprietenoase… Știți cine va intra, cu siguranță, în ea?

– Acum, de acest lucru se ocupă Guvernul Rus, după ce a primit această însărcinare de la președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Participăm și noi la această lucrare. Sunt implicate și alte departamente corespunzătoare. Eu nu aș vrea s-o iau înainte. Noi nu vrem să înscriem în această listă, fără discernământ, orice țară care va spune ceva greșit la adresa Rusiei. Desigur, noi ne vom baza deciziile pe o analiză aprofundată a situației și pe identificarea oportunităților de a relaţiona cu această țară într-un mod diferit. Dacă vom ajunge la concluzia că nu funcționează acest mod diferit, ei bine, cred că această listă va fi, desigur, actualizată periodic. Dar aceasta nu este o hârtie ʺmoartăʺ; ea va fi revizuită, în mod firesc, pe măsură ce relațiile noastre cu statul respectiv se vor dezvolta, în viitor.

– Mulțumesc! Un alt subiect este Donbasul. Tensiunea a crescut de la începutul anului. După apelul lui Biden, adresat lui Putin, se pare că s-a risipit. Evaluarea mea, pe care am exprimat-o în cadrul emisiunii ʺVesti Nedeliʺ, este că garanțiile militare ale SUA pentru Ucraina s-au dovedit a fi bluf-uri. Totuși, împușcăturile continuă, se folosesc arme cu calibru mare, interzise și există o senzație că această pace nu se deosebește foarte mult de un război; echilibrul este foarte instabil. În Donbas există, deja, mai mult de jumătate de milion de pașapoarte rusești; sunt cetățeni ai Federației Ruse. Va fi război?

– Dacă depinde de noi și de miliția populară, în măsura în care putem înțelege abordările lor principiale, atunci războiul poate fi și trebuie evitat. Dacă vorbim pentru partea ucraineană, pentru partea lui Zelenski, nu încerc să ghicesc, pentru că, potrivit semnelor externe, principalul lucru pentru el este să rămână la putere, iar el este gata să plătească orice preț, inclusiv să susțină neo-naziștii și ultra-radicalii, care continuă să numească Miliția populară din Donbas teroriști. Deși, ar fi bine ca ai noștri colegi occidentali să citească, pur și simplu, să privească cursul evenimentelor din februarie 2014. Niciuna dintre aceste regiuni nu a atacat restul Ucrainei. Ele au fost declarate teroriste; au fost vizate mai întâi de o operațiune antiteroristă, apoi de un fel de operațiune a forțelor combinate. Dar ele nu au nicio dorință, știm asta cu siguranță, să poate război cu reprezentanții regimului de la Kiev. Le-am spus în mod repetat colegilor noștri occidentali, care sunt absolut părtinitori în evaluarea a ceea ce se întâmplă, protejând cu nesăbuință acțiunile Kievului, le-am spus că există o imagine obiectivă care este prezentată, în mod regulat, pe partea dreaptă a liniei de contact, de către jurnaliștii noștri, corespondenții noștri militari care lucrează aproape continuu acolo.

(…) Dar subiectul a ceea ce se întâmplă cu reglementarea ucraineană a fost discutat de Putin și Merkel, iar zilele trecute, președintele Putin a vorbit despre acest lucru și cu președintele Macron și a fost abordat și în cursul unei recente conversații cu Biden. Situația, după părerea mea, este foarte simplă. Cei care îi patronează pe Zelenski și pe echipa sa, categoric, nu vor să-l oblige să respecte Acordurile de la Minsk. Ei înțeleg inutilitatea completă de a miza pe utilizarea forței, au auzit semnalele de la Donețk și Lugansk despre disponibilitatea lor de a-și apăra pământul, vetrele, populația, care nu vrea să trăiască conform legilor impuse de neo-naziști. Și președintele Putin a spus foarte clar că noi nu îi vom lăsa niciodată, la nevoie, pe cei care trăiesc în Donbas, pe cei care luptă deschis împotriva regimului radical neo-nazist.

Și ceea ce spune președintele Zelenski în diferitele sale interviuri, precum că nu există niciun fel de probleme nici cu limba rusă, nici cu Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina și că el este gata să discute toate acestea cu președintele Putin; știți, este o rușine, probabil, pentru o persoană – cum am crezut, inteligentă – să declare că limba rusă nu are probleme și că Biserica Ortodoxă Ucraineană, la fel, nu are nicio dificultate în procesul de funcționare în Ucraina. Sunt sigur că el știe totul, perfect. Poate că nu i se raportează, în general, nimic şi atunci, în acest caz, el trăiește într-o lume închisă. Dar Occidentul, desigur, i-a trimis semnale lui Zelenski. Dvs. ați spus că este inutil să mizezi pe asistența militară a Statelor Unite. Acest lucru s-a știut întotdeauna, de către toți. Dacă cineva ar fi avut iluzii că un astfel de ajutor va veni, ei bine, acești consilieri nu au nici o valoare în nici un guvern, inclusiv în guvernul domnului Zelenski.

Și, din păcate, încercările din partea Occidentului continuă. El încearcă să ne convingă, în toate modurile posibile, că trebuie relaxate, cumva,  Acordurile de la Minsk, trebuie  schimbată, cumva, succesiunea lor. Zelenski spune că mie nu-mi place. Doar dacă nu va fi totul invers: mai întâi, noi vom lua sub control deplin acest teritoriu, inclusiv granița cu Rusia, iar apoi vom vedea ce vom face și cu alegerile, și cu amnistia, și, în general, cu tot ce trebuie, cu statutul special al acestor teritorii… Este clar că, dacă ar fi făcut așa, dacă cineva le-ar fi permis să facă așa, atunci ar fi existat un masacru în esență. Iar Occidentul nu poate sau nu vrea să-l oblige să respecte Acordurile de la Minsk strict în secvența care nu este supusă unei interpretări ambigue, care este fixată, scrisă de la primul pas până la ultimul. Iar controlul asupra graniței reprezintă ultimul pas, când aceste teritorii vor avea, deja, un statut special consacrat în Constituția Ucrainei, când se vor organiza alegeri libere în aceste teritorii, care trebuie recunoscute ca atare de OSCE și așa mai departe.

Și, desigur, va exista o amnistie completă, nu așa cum a fost concepută sub Poroșenko și sub regimul actual – cei care nu au comis nicio infracțiune specială vor fi amnistiați individual. Aceasta este o altă distorsiune. Acordurile de la Minsk prevăd o amnistie completă pentru toți cei care au participat la ostilități, din ambele părți, fără vreo justiție tranzitorie, despre care colegii noștri occidentali încep să vorbească, deja, acum. De aceea, cred că, acum, principalul lucru, responsabilitatea principală îi revine Occidentului, deoarece numai Occidentul îl poate obliga pe Zelenski să facă ceea ce a semnat predecesorul său și însuși Zelenski, când, în decembrie 2019, la Paris, a confirmat, împreună cu președintele Rusiei, președintele Franței și cancelarul Germaniei că nu există nicio alternativă la Acordurile de la Minsk și s-a angajat să încorporeze problemele statutului special al Donbasului în legislație și în legea principală.

 Mulți nu înțeleg de ce Rusia nu recunoaște Donbasul, în timp ce a recunoscut Abhazia și Osetia de Sud. Și chiar și printre jurnaliști, colegii mei, există o cerere de recunoaștere a Donbasului în cele din urmă, a Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Luhansk. De ce nu facem asta?

– Aveți dreptate că există, probabil, o analogie cu Abhazia și Osetia de Sud, cu o singură excepție – în Abhazia și Osetia de Sud, când a avut loc agresiunea lui Saakașvili asupra orașului Țhinvali, asupra pozițiilor trupelor de menținere a păcii, inclusiv a celor rusești, acolo, nu au fost încheiate astfel de înțelegeri, care ar fi fost similare cu complexul de măsuri de la Minsk.

Acolo nu a fost nici măcar semnat, ci, pur și simplu, a fost discutat documentul Medvedev-Sarkozy, care presupunea o serie de pași, dar care nu a fost semnat de Georgia. Iar Sarkozy, după ce a ajuns la un acord cu noi aici, la Moscova, a zburat la Tbilisi pentru a asigura sprijinul lui Saakașvili pentru acest document. Saakașvili a semnat acest document numai prin ștergerea dispozițiilor cheie din acesta. Sarkozy a încercat să prezinte acest lucru ca pe un compromis, dar a fost destul de clar pentru toată lumea. Acolo, întreaga lucrare a început cu fraza, cu preambulul – Federația Rusă și Republica Franceză, în încercarea de a normaliza situația din Transcaucazia, propun Georgiei, Osetiei de Sud și Abhaziei următoarele: încetarea focului… Saakașvili a tăiat acest lucru și s-a primit, simplu, primul punct – încetarea focului și aşa mai departe. Și, de atunci, Occidentul ne cere să îndeplinim aceste acorduri. E doar un exemplu.

În cazul Donbasului, situația a fost diferită, iar negocierile de 17 ore, de la Minsk, cu participarea liderilor în formatul normand – președintele Hollande, cancelarul Merkel, președintele Poroșenko, președintele Putin – au dat un rezultat care, două zile mai târziu, a fost aprobat de către Consiliul de Securitate al ONU fără nicio completare, fără nicio îndoială că trebuie respectat. De aceea, acum, în general, adevărul moral și juridic internațional este de partea noastră și de partea miliției populare. Și cred că noi trebuie să-l ținem sub control pe domnul Zelenski și pe întreaga sa echipă, care se zbate cum poate. Cât costă numai declarația lui Zelenski, când el încerca din toate puterile să inverseze Acordurile de la Minsk, vorbind despre faptul că ele nu mai sunt valabile, că ele nu ne mai trebuie, pentru că, în păstrarea Acordurilor de la Minsk, se păstrează și garanția că vor fi și sancțiuni împotriva Rusiei. Noi întrebăm Occidentul, cum apreciați acest lucru? El se uită timid în altă parte și nu poate spune nimic. Dar cred că este o rușine; este rușinos când se întâmplă o astfel de batjocură față de un document juridic internațional, iar Occidentul, care este coautor al acestui document și care l-a susținut în Consiliul de Securitate al ONU, demonstrează o neputință completă.

– Zelenski nu poate să-l găsească pe Putin – pur și simplu, nu răspunde la telefon. Kuleba nu vă poate găsi pe dvs. Ce înseamna acest lucru? De ce este așa?

– Acest lucru înseamnă doar că ei, și în această direcție a activității lor, încearcă să ʺpăcăleascăʺ Acordurile de la Minsk și să prezinte Rusia drept partea conflictuală.

Pentru că cererile, care până de curând veneau atât din partea colegului meu Dmitrii Kuleba, cât și din partea președintelui Zelenski, erau legate de subiectul reglementării din Donbass. La care, noi spuneam: ʺDragi prieteni, acest lucru trebuie discutat nu cu noi, ci, așa cum ați căzut de acord în cadrul Acordurilor de la Minsk, cu Donețkul și Luganskulʺ. Acolo este scris în mod clar că etapele cheie ale reglementării trebuie să devină obiectul consultațiilor și al acordurilor cu Donețkul și Luganskul. Iar când spun că noi avem acolo o situație neplăcută, la linia de contact, noi vrem să discutăm cu ministrul Lavrov sau cu președintele Putin – cu astfel de întrebări, nu la noi! Iar președintele, la o întâlnire cu Aleksandr Grigorievici Lukașenko, zilele trecute, la Kremlin, a spus foarte clar că, dacă ei vor să vorbească despre asta, atunci interlocutorul trebuie să fie altul. Dacă colegii noștri, inclusiv președintele Zelenski, vor să discute despre normalizarea relațiilor bilaterale, atunci sunt bineveniți; suntem mereu, mereu pregătiți pentru o astfel de conversație.

– Dar, deocamdată, nu există nici un răspuns? Un consimțământ…

– Am auzit că Zelenski a spus că i-a poruncit lui Ermak, șeful biroului său, să negocieze termenii, locul și orașul și că locul nu contează, deoarece fiecare zi de întârziere înseamnă că oamenii mor. Apropo, despre faptul că oamenii mor și că asta se întâmplă la linia de contact, Kievul, în ultimele două săptămâni, a început cumva, cu înverșunare, să promoveze necesitatea de a reafirma încă o dată încetarea focului. Toți patronii săi occidentali au început să apeleze la noi – influențați Donbass-ul, astfel încât încetarea focului să aibă loc cu adevărat.

Președintele Putin, vorbind la telefon cu președintele Macron și cu cancelarul Merkel, în ultimele două săptămâni, le-a reamintit faptele. Și faptele sunt că, în iulie 2020, cel mai serios și mai eficient acord de încetare a focului a fost încheiat în cadrul grupului de contact. Eficient, deoarece au convenit asupra unui mecanism de monitorizare a respectării acestuia. Acest mecanism presupunea o întreagă succesiune de acțiuni; în primul rând – obligația fiecăreia dintre părți să nu răspundă la foc imediat, la fața locului, ci, mai întâi, să raporteze Înaltului Comandament că a avut loc o încălcare. Și numai atunci, de la Înaltul Comandament va veni un ordin despre cum să se acționeze mai departe: să răspundă sau să se înțeleagă conform mecanismelor create pentru comunicarea dintre comandanții de la sol. Așa că Acordul, așa cum şi presupunea, a fost încorporat în ordinele emise de Republica Populară Donețk și de Republica Populară Lugansk. Aceste ordine au fost publicate, sunt ordine militare. Și Kievul s-a angajat să facă același lucru, dar nu l-a făcut. În schimb, a început să se joace, din nou, cu cuvintele și, în loc să-și îndeplinească obligația de a raporta ierarhic despre orice împușcătură și de a primi ordine de la superiori, Kievul a început să înlocuiască această schemă foarte clară cu niște formulări vagi, în ciuda faptului că, la toate întâlnirile ulterioare, Donețkul și Luganskul i-au reproșat acest lucru; şi reprezentanții noștri din grupul de contact au vorbit despre aceasta, de mai multe ori. În formatul normand – Dmitrii Kozak a derulat, în acest mod, în toate aceste luni, contactele cu colegii săi francezi și germani. Din partea Ucrainei, a participat și Andrei Ermak.

Am citit înregistrările acestor conversații. Este inutil să încerci să le explici ceva – tu le spui una, ei îți spun cu totul alta. Și iată, brusc, se pare că, acum câteva săptămâni, conducerea ucraineană a decis că trebuie reînviat subiectul încetării focului. Este rușinos și nedemn.

Știți, eu am urmărit cu cea mai mare plăcere serialul ʺSlujitorul poporuluiʺ, când nimeni încă nici nu bănuia că eroul său va urma această cale și în viața reală. Dar el nu a urmat, totuși, această cale, pentru că, dacă acum, Vladimir Aleksandrovici Zelenski ar privi din nou acel serial și ar încerca să înțeleagă convingerile persoanei pe care a portretizat-o foarte bine pe ecran și ar compara apoi aceste convingeri cu ceea ce el face în prezent, cred că, cel mai probabil, lui i-a reușit una dintre cele mai eficiente transformări. Nu știu când a fost el însuși și când s-a transformat în personajul său, dar contrastul este izbitor.

– Serghei Viktorovici, iată cele mai recente informații. Americanii au confirmat faptul că depun toate eforturile în ceea ce privește Brazilia, pentru ca aceasta din urmă să renunțe la vaccinul rusesc ʺSputnik Vʺ. Și iată, Brazilia este forțată să refuze, în ciuda faptului că situația infecţiei cu coronavirus în Brazilia este, pur și simplu, dezastruoasă. Cum poate fi apreciat, în general, acest lucru? 

– Nu mă miră acest lucru. Americanii nu se sfiesc să facă această treabă. Ei nici nu ascund asta. Și administrația trecută, în care Mike Pompeo călătorea în Africa și îi îndemna cu voce tare, public, în cadrul conferințelor de presă, pe colegii săi să nu coopereze și să nu facă comerț cu Rusia și cu China, pentru că Rusia și China urmăresc obiective egoiste, iar noi, americanii, facem comerț cu voi exclusiv în folosul popoarelor voastre.

În Brazilia, acum a început o mișcare de protest împotriva unei astfel de privări. Și dacă americanii au recunoscut că ei sunt cei care se află în spatele unui astfel de rezultat, înseamnă că sunt fideli logicii lor, că totul le este permis. Și nu îi mai incomodează să dicteze în mod public.

Dar să ne amintim – nu cu mult timp în urmă, președintele Macron spunea că un nou război este în curs; un război în care China și Rusia utilizează vaccinul ca armă și ca instrument de propagandă. Acum, toate acestea dispar, se retrag în fundal. Deja și Germania spune serios, inclusiv cancelarul Merkel, că vaccinul rusesc poate fi folosit. Nu vom forța pe nimeni să îl folosească. Cred că viața însăși la va pune toate la locul lor. Știți, cum spunea Vladimir Vîsoțski, Dumnezeul să-l ierte: ʺÎncerc mereu să văd binele în oameni. Răul îl vor arăta ei înșiși”.

– Ultima întrebare. Acum un an, într-un interviu acordat agenției noastre, în mijlocul pandemiei, ați spus că vă este dor de fotbal. V-ați reîntors la sport?

– M-am reîntors, da. Mi-a lipsit doar câteva săptămâni; am făcut o pauză. La început ne-am ascuns, dar apoi, când am înțeles deja ce măsuri de precauție pot fi luate, l-am reluat,  în fiecare duminică.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 2898992