Ambasadorul rus Valeri Kuzmin: ”De fapt, întreaga omenire se află de mult ”în aceeași barcă”! Interviu în exclusivitate

Interviu cu Ambasadorul Federației Ruse în România, Valeri Kuzmin, cu prilejul Zilei Victoriei – 9 mai

Ambasadorul Federației Ruse în România, Valeri Kuzmin/ Foto: Vești din Rusia

– Experiența amară a Marelui Război pentru Apărarea Patriei și Victoria asupra Germaniei fasciste au devenit una dintre cele mai importante componente ale identității naționale a rușilor. Nu așa se explică, oare, acea însemnătate majoră acordată, în Rusia modernă, păstrării memoriei și a adevărului istoric despre acest război, prețuirii eroilor lui, care au salvat lumea de sclavia fascistă?

– Marele Război pentru Apărarea Patriei și-a pus tragica amprentă nu doar pe soarta  participanților lui direcți și a unei întregi generații de război, dar și asupra întregii istorii a locuitorilor Rusiei și a altor popoare din fosta URSS, din a doua jumătate a secolului al XX-lea. 27 de milioane de cetățeni sovietici – dintre care, mai mult de jumătate au fost civili – nu au dispărut, pur și simplu, din viață. Moartea lor, de mâna ocupanților nemiloși, a lăsat sute de mii de familii fără întreținători; sute de mii de femei au rămas văduve, tinerele și-au pierdut logodnicii, iar milioane de oameni au fost privați de părinți și de rude apropiate.

Astăzi, în Occident, a devenit o modă ca Rusia să fie acuzată, nefondat, de nu știu ce ”comportament agresiv”. Ca să nu mai vorbim de substituirea vulgară a noțiunilor (spre exemplu, manevrele militare pe propriul tău teritoriu nu pot fi definite drept agresiune!). Strategii occidentali, dar, în primul rând, cei ai NATO, nu pot accepta faptul că, după prăbușirea URSS-ului, Rusia a reușit să supraviețuiască, să se ridice din genunchi și să creeze un potențial defensiv, suficient pentru apărarea propriilor interese legitime pe arena internațională.

De fapt, strategii occidentali și, în primul rând, cei ai NATO, comit aceeași greșeală pe care, la timpul respectiv, au fost obligați să o recunoască atât împăratul francez Napoleon, venit în Rusia cu o ”armată măreață”, dar și mulți generali ai Germaniei naziste, după invadarea Uniunii Sovietice. Nici unul dintre ei nu a putut înțelege de ce iobagii ruși nu se ridică împotriva stăpânilor lor și nu îi întâmpină cu urale pe cotropitori, de ce soldații sovietici și cetățenii simpli nu capitulează în fața puterii evident superioare a ”armelor germane”, în ciuda faptului că mulți nu erau mulțumiți de regimul sovietic.

Victoria din Marele Război pentru Apărarea Patriei a fost rezultatul direct al uneia dintre etapele istoriei milenare a statului rus, ce a întruchipat ridicarea fără de egal a spiritului național și patriotic. Apărută în mod spontan, în urmă cu câțiva ani, mișcarea națională ”Regimentul Nemuritor” a devenit cea mai bună dovadă a faptului că acest spirit trăiește și nu intenționează să se supună aspirațiilor geostrategice ale unor imaginari parteneri de pe alte meleaguri, animați nu doar de dorința de a jefui nestingheriți, dar și de cea de a distruge complet Rusia.

– Anul trecut a fost amplu sărbătorită împlinirea a 75 de ani de la Victorie. Există și anul acesta date rotunde legate de Marele Război pentru Apărarea Patriei: 80 de ani de la izbucnirea lui și 80 de ani de la bătălia de la Moscova. Ce pregătiri se fac, în acest sens, în Rusia?

– Din păcate, pandemia care și-a făcut de cap în anul jubiliar 2020 nu a permis organizarea în mod corespunzător a multor evenimente dedicate împlinirii a 75 de ani de la Marea Victorie. Cu toate acestea, ea a fost marcată în viața Rusiei prin activități importante, ce îi fac pe cetățenii țării urmași demni ai eroicilor învingători ai fascismului și nazismului. Mă refer, în primul rând, la adoptarea, de către majoritatea covârșitoare a rușilor, a modificărilor vitale la textul Constituției Rusiei, amendamente care, la cel mai înalt nivel legislativ, au consolidat bazele suveranității țării cu respectarea cuvenită a normelor de drept internațional, au contribuit la completarea cu conținut concret a noțiunii de ”stat social”, noțiune existentă și în Constituția rusă precedentă, cea din 1993.

22 iunie 2020. Inaugurarea Memorialului dedicat Soldatului sovietic de lângă Rjev, Regiunea Tver/ Foto: RIA Novosti

Anul acesta, la 22 iunie, în întreaga Rusie se va sărbători Ziua Memoriei și a Durerii, care va coincide cu împlinirea a 80 de ani de la perfidul atac asupra Uniunii Sovietice, de către Germania nazistă, în spatele căreia se afla, practic, toată Europa ocupată de hitleriști. Pe parcursul pregătirilor pentru această dată, în țara noastră au fost renovate și ridicate noi monumente în memoria eroilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Deosebit de remarcabil a devenit complexul memorial dedicat celor care au luat parte la luptele de la Rjev (Regiunea Tver – n.r.), care au durat aproape un an și jumătate. După părerea mea, el întruchipează într-un mod vizual plin de originalitate chipul soldatului născut dintr-un stol de cocori, ce simbolizează sufletul soldaților căzuți. O tot mai largă răspândire au dobândit-o ceremoniile speciale de cinstire a veteranilor de război, când fiecare dintre ei este, practic, salutat de reprezentanți ai forțelor armate și pentru care se organizează scurte programe artistice. Nu poți vorbi în câteva cuvinte despre toate.

Fără îndoială, un loc important îl va ocupa, anul acesta, problematica istorico-militară. Arhivele Centrale ale Rusiei dezvăluie, unul după altul, pachete de documente ce conțin dovezi incontestabile ale crimelor naziștilor și ale complicilor lor, care povestesc despre eroismul și sacrificiul de sine fără egal al soldaților eliberatori. Un loc însemnat în programul evenimentelor din 2021 îl vor ocupa conferințele științifice și practice, dedicate demascării falsificatorilor istoriei și a protectorilor lor politici, ce nu lasă nici o speranță de a-și lua revanșa.

La rândul meu, îi pot informa pe cititorii site-ului ”Vești din Rusia” că, împreună cu Centrul Rus pentru Știință și Cultură din București, intenționăm să organizăm o conferință internațională științifică și istorică pe o temă convențională: ”22 iunie 1941 în istoria celui de-al Doilea Război Mondial și 23 august 1944 în istoria relațiilor ruso-române”.

– Se vehiculează ideea că încercările de a denatura istoria, de a așeza pe aceeași tavă Uniunea Sovietică și agresorul – Germania hitleristă, sunt menite să priveze Rusia, succesoarea URSS, de statutul de țară-învingătoare, pentru ca, ulterior, să fie contestată calitatea ei de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Sunteți de acord cu acest punct de vedere?

– Într-o mare măsură, am răspuns, deja, la această întrebare, care vizează o parte semnificativă din planurile ”răuvoitorilor geopolitici” ai Rusiei. În același timp, fără o revizuire din temelii a rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial este imposibil să privezi Rusia, ca succesoare a URSS, de statutul ei de stat-învingător și de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. În mințile nebune ale mai multor strategi occidentali, dar și ale unor politicieni de rang înalt, au reînviat iluzii revanșarde.

În acest sens, este oportun să amintim declarațiile președintelui Rusiei, Vladimir Putin, din recentul său mesaj adresat Adunării Federale. Conducătorul rus a subliniat că țara noastră, ”ca lider în dezvoltarea unor sisteme de luptă de generație nouă, a unor forțe nucleare moderne… propune încă o dată, în mod insistent, partenerilor să supună dezbaterii problemele legate de armele strategice, de asigurarea stabilității globale. Subiectul, scopul acestor negocieri ar putea deveni crearea unui mediu de coexistență fără conflicte, pe baza unei echilibrări de securitate care să cuprindă nu doar armamentul strategic tradițional: rachete balistice intercontinentale, bombardiere grele și submarine… ci și toate sistemele ofensive și defensive, capabile să rezolve misiuni strategice, indiferent de echipamentul din dotare”.

Pe masa ”virtuală” a negocierilor rămâne inițiativa Rusiei privind desfășurarea unui summit al celor cinci mari puteri nucleare, adică aceiași membri permanenți ai Consiliului de Securitate, care poartă o responsabilitate deosebită pentru menținerea păcii generale. În privința celor incapabili să evalueze în mod limpede situația, să pună păstrarea stabilității strategice în lume mai presus de interesele de refacere a propriilor poziții dominante zdruncinate – ei trebuie să conștientizeze în mod clar că Rusia, potrivit președintelui, dorește ”relații bune cu toți participanții la dialogul internațional… nu vrea să ardă punți.., dar, dacă cineva îi interpretează bunele intenții ca indiferență sau slăbiciune… și el însuși intenționează să ardă definitiv sau chiar să arunce în aer aceste punți… trebuie să știe că răspunsul Rusiei va fi asimetric, rapid și dur”.

– Pentru ca Uniunea Sovietică și Occidentul democratic să se unească într-o singură coaliție, a fost nevoie de o asemenea catastrofă înfiorătoare ca agresiunea Germaniei fasciste împotriva Europei și, după aceea, împotriva Uniunii Sovietice. Ce groaznic eveniment ar trebui să se întâmple pentru ca Rusia și SUA să nimerească în aceeași barcă?

– Reglementarea politică de după rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial apare ca precedent istoric destul de rar, dar nu și unic (este suficient de menționat, spre exemplu, Congresul de la Viena, convocat la sfârșitul războaielor napoleoniene și pe care o serie de istorici îl califică, nu fără motiv, ca fiind Primul Război Mondial al secolului al XIX-lea). A trebuit ca lumea să privească în abisul catastrofei pentru a-și uni forțele în lupta împotriva Germaniei naziste și a complicilor ei. Sper tare mult că, pentru normalizarea treptată a actualelor relații internaționale extrem de tensionate, nu va fi nevoie de nici un fel de ”evenimente înfiorătoare”. Toți politicienii și liderii militari cu mintea la cap trebuie să conștientizeze faptul că, așa cum a spus, la timpul său, Einstein, ”într-un al patrulea război mondial, oamenii vor lupta din nou cu pietre și bâte”. Adaug, de la sine: asta în cel mai bun caz… Nici chiar renumitul fizician nu a fost în stare să prevadă în totalitate evoluția progresului în realizarea mijloacelor de distrugere a omenirii.

Cetățenii și liderii Rusiei se pronunță constant pentru elaborarea unor soluții colective pe bază de consens, pentru a găsi răspuns la provocările existențiale la adresa omenirii, fie că este vorba despre încălzirea globală sau terorismul internațional, despre pericolul unui conflict nuclear fatal, chiar dacă neintenționat, dar și despre impactul distructiv asupra personalității umane a amenințării reprezentate de traficul de stupefiante, bolile pandemice incontrolabile și comerțul cu carne vie.

Pandemia de COVID-19 a devenit un serios avertisment pentru omenire. Din păcate, nu toți sunt, în Occident, pregătiți să evalueze cu luciditate lecțiile acestei serioase încercări ce demonstrează, în primul rând, propria lor incapacitate de a pune în fruntea priorităților valoarea vieții și a sănătății omului. În aceste circumstanțe dificile, Rusia face tot posibilul pentru ca realizările inovatoare ale oamenilor de știință ruși, care au dezvoltat cel puțin trei vaccinuri sigure și de înaltă eficacitate, să devină un bun pentru un cerc larg de state. Numai țara noastră le propune partenerilor străini să folosească în industria lor farmaceutică tehnologia de fabricare a vaccinului rusesc ”Sputnik V”.

De fapt, întreaga omenire se află de mult ”în aceeași barcă”. Recent, jubileul de 60 de ani de la zborul cosmic al lui Iuri Gagarin, care a deschis epoca spațială, a amintit din nou omenirii că planeta Pământ este nu doar leagănul civilizației omenirii, dar și platforma destul de fragilă a existenței ei în Univers.

– Vedem cum, în unele țări din Europa de Est, sunt demontate monumentele comandanților și soldaților sovietici, cum sunt profanate mormintele militarilor sovietici. Cum se poziționează, în acest sens, România, care, în etapa finală a războiului, a aderat la coaliția antihitleristă și a contribuit la înfrângerea Germaniei naziste?

Actele de vandalism și de distrugere a memorialelor militare dedicate comandanților sovietici și soldaților-învingători, în țările Europei de Est, provoacă o revoltă justificată nu doar printre puținii veterani de război rămași în viață, dar și printre urmașii Marii Victorii – popoarele URSS, a tuturor oamenilor sănătoși la minte de pe Pământ. În practica relațiilor ruso-române a fost semnat, în 2005, un Acord interguvernamental privind statutul mormintelor de război. Deși au apărut ”probleme și complicații de lucru”, acest document reprezintă, în ansamblul lui, o bază bună pentru întreținerea mormintelor de război ale soldaților sovietici, care au murit în luptele pentru eliberare sau care au decedat pe teritoriul României. În mod corespunzător, sunt întreținute și mormintele militarilor români de pe teritoriul Rusiei.