Rescrierea istoriei ca o modalitate de a anula rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial. Pe marginile Conferinței Științifice Internaționale din București

La 22 iunie, la Hotelul Marshal Garden din București, s-au desfășurat lucrările Conferinței Științifice Internaționale cu tema ”22 iunie 1941 în istoria Celui de-al Doilea Război Mondial și 23 august 1944 în istoria relațiilor ruso-române”. Comunicările au fost prezentate de oameni de știință – istorici, politologi și diplomați ruși și români.

Ambasadorul Federației Ruse din București, Valeri Kuzmin (în centru), inaugurează lucrările Conferinței. În imagine mai sunt Mihail Deliaghin, directorul Institutului pentru Problemele Globalizării din Moscova (stânga) și Vasile Buga, reprezentând Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice ”Gh.I.Brătianu” / Foto: Vești din Rusia

Ambasadorul Federației Ruse în România, Valeri Kuzmin s-a adresat participanților la conferință cu un cuvânt de salutat și a subliniat că această conferință se desfășoară în ziua împlinirii a 80 de ani de la începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, care este marcată în Rusia ca Ziua Memoriei și Durerii. Diplomatul a menționat că războiul în timpul căruia au murit 27 de milioane de cetățeni ai URSS a lăsat urme grele, de neșters, în istoria aproape fiecărei familii ruse (textul integral al discursului Ambasadorului poate fi citit aici).

Deliaghin: Realitatea artificială provoacă pierderea identității de către popoarele

Unul dintre invitații speciali, Mihail Deliaghin, directorul Institutului pentru Problemele Globalizării din Moscova, a vorbit despre depășirea fobiilor istorice și a stereotipurilor anti-științifice ca despre o cale spre însănătoșirea relațiilor internaționale contemporane , inclusiv a relațiilor ruso-române.

”Conferința este dedicată evenimentului tragic al împlinirii a 80 de ani de la atacul perfid al Germaniei hitleriste asupra țării noastre – începutului Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a spus vorbitorul. În acest sens, asistăm la rescrierea și falsificarea monstruoasă a istoriei, care duce nu numai la o creștere a tensiunii internaționale, la distrugerea înțelegerii reciproce, ci și la o scădere a viabilității unui număr de societăți care le permit politicienilor lor să rescrie istoria”.

Potrivit lui Deliaghin, astăzi, rescrierea istoriei este o modalitate de a anula rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial. Realitatea artificială creată în acest caz duce la două consecințe: în primul rând, oamenii își pierd capacitatea de a-și înțelege și de a-și realiza interesele. Și în al doilea rând, oamenii, popoarele acționează contrar codurilor lor și își pierd identitatea.

Ce a cauzat rescrierea istoriei, s-a întrebat politologul, la ce consecințe negative duce și, în cele din  urmă, ce ar trebui să facem și cum să rezolvăm această problemă, având în vedere că rescrierea istoriei nu este o diversiune rău intenționată a cuiva, ci o reflectare, în oglinda propagandei, a concurenței globaliste de astăzi și a multor tendințe globale, a spus oaspetele de la Moscova.

”Se depun eforturi pentru a diminua rolul Uniunii Sovietice în Victoria asupra nazismului și, prin urmare, pentru a umili importanța Rusiei de astăzi ca moștenitor al URSS, dar acest lucru nu se va reuși, a continuat Mihail Deliaghin. Dar când oamenii sunt orbiți de propriile minciuni, ei nu evaluează în mod adecvat situația. De aceea, rescrierea istoriei câștigă amploare și este stimulată de multe forțe din afara continentului european, care se străduiesc ca țările europene să-și piardă capacitatea de a se înțelege, să piardă posibilitatea de a interacționa și, prin urmare, să se transforme din subiecții procesului istoric în obiectul lui”, a conchis politologul.

De ce România s-a alăturat Germaniei naziste

Istoricul dr.Constantin Corneanu, din partea Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice ”Gh.I.Brătianu”, a subliniat în comunicarea sa întitulată ”România între Acordul de la München și declanșarea Operațiunii ”Barbarossa” că elitele Marii Britanii și ale Franței sunt de vină pentru încheierea Acordului de la München care a însemnat sacrificarea Cehoslovaciei, menționând că există documente care atestă că România a fost implicată în eforturile pentru apărarea Cehoslovaciei și că ducea negocieri secrete cu URSS în această privință, inclusiv pentru organizarea unui pod aerian URSS-Cehoslovacia. După München, a spus istoricul, România a fost sub presiune permanentă din partea Germaniei, iar servicicile secrete române dispuneau de informații privind planurile de ”împărțire a Poloniei și crearea Ucrainei Mari”.

«Interesele geopolitice ale Marii Britanii, a concluzionat istoricul român,  referitoare la împiedicarea existenței unei hegemonii germane asupra continentului european, precum și dorința ca un posibil război să se petreacă în Est, cu implicarea URSS, au favorizat atacul din 22 iunie 1941. Opțiunea României de-a participa la operațiunea ”Barbarossa” s-a aflat în legătură cu evenimentele din 26 – 28 iunie 1940, respectiv pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, precum și a percepției unei amenințări strategice permanente din partea Uniunii Sovietice. Elitele politice românești nu au reusit să înțeleagă că, totuși, interesele permanente ale românismului nu se satisfac prin unilateralitate în politica externă, iar prețul plătit a fost extrem de scump, din perspectiva istorică”.

Dr. prof. Nicolae Iuga, de la Institutul de Filozofie al Academiei Române, a vorbit, în comunicarea sa ”Argumentele naziste pentru invadarea URSS în actualitate”, despre asemănarea modului în care Hitler a motivate acțiunile sale antisovietice cu retorica rusofobă de astăzi. Concentrând trupele sale de-a lungul graniței URSS, deschizându-și   misiunea militară în România și crescându-și prezența militară în această țară, precum și în Bulgaria, propaganda germană a vorbit despre apărarea Europei. La fel, atunci când și-a deschis bază anti-rachetă la Deveselu, SUA vorbește despre apărarea Europei. Mai mult, această bază a fost deschisă cu patru ani înainte de evenimentele din Donbass și Crimeea, când Occidentul a început să vorbească despre ”agresivitatea” Rusiei, a arătat dr.Nicolae Iuga.

El reamintit că, în urmă cu 80 de ani, conform celor  adresate ambasadorului URSS, Dekanozov, de către Ribbentrop, motivul declanșării războiului antisovietic fost așa-numita ”agresivitate” a URSS, care și-ar fi concentrat trupele la granițele sale vestice. La fel, Occidentul acuză, acum, Rusia pentru manevrele organizate pe propriul ei teritoriu.. Dar în același timp, NATO se apropie din ce în ce mai mult de granițele Rusiei, unde își desfășoară manevrele.

Caracterul de actualitate al deciziilor Trinunalului de la Nürnberg 

Despre rolul Procesului de la Nürnberg în contracararea încercărilor de a rescrie istoria a vorbit, în mesajul său video, de la Moscova, Alla Yastrebova, șefa Catedrei de teorie și istorie a statului și dreptului a Academiei Diplomatice a Ministerului de Externe Rus, de asemenea, invitat special. Potrivit acesteia, scopul falsificării istoriei este de a denatura ordinea juridică internațională postbelică.

Datorită procesului de la Nürnberg, s-a format justiția penală internațională, care este utilizată astăzi în practica Națiunilor Unite, au fost stabilite corpul delict și lista crimelor de război și inevitabilitatea responsabilității pentru persoanele care comit astfel de infracțiuni. Procesul a indicat care persoane și organizații din cel de-al Treilea Reich au fost recunoscute ca fiind criminale (SS, conducerea NSDAP, guvernul nazist, etc.) și a formulat, de asemenea, principiul răspunderii penale individuale. Pe baza logicii deciziilor Tribunalului, reabilitarea foștilor membri ai SS și recunoașterea lor ca veterani de război – adică ceea ce are loc, astăzi, într-o serie de țări din UE – înseamnă solidarizarea cu crimele naziste, a subliniat Alla Yastrebova.

Un grup de participanți la Conferință, împreună cu Ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin/ Foto: Ambasada Rusă din București

Importanța reflectării obiective a istoriei

Istoricul și diplomatul dr.Vasile Buga, de la Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Geostrategice ”Gh.I.Brătianu”, a subliniat importanța reflectării obiective a evenimentelor istorice, considerată a fi, în opina sa, o cale spre întărirea încrederii reciproce în relațiile româno-ruse. Solidarizându-se cu academicianul rus Aleksandr Ciubarian, el a afirmat că este necesară o depolitizare a științei istorice, care nu trebuie pusă în slujba politicii și a chemat la continuarea dialogului științific româno-rus.

Cercetătorul român a vorbit despre relațiile sovieto-române în ajunul celui de-a Doilea Război Mondial,circumstanțele apropierii României de Germania nazistă, în contextul semnării Pactului Ribbentrop-Molotov, al protocoaleleor secrete la acesta, precum și al ultimatumului și acțiunilor sovietice cu privire la Basarabia și Bucovina de Nord  care au urmat în iunie 1940. A menționat, totodată, că nici relațiile dintre România și Germania nu au fost idilice după izbucnirea războiului antisovietic.

Acesta a subliniat că actul din 23 august 1944 a fost determinat într-o măsură decisivă de ofensiva armatelor sovietice în zona Iași-Chișinău, când nu au existat condiții pentru a rezista acestei operațiuni militare – nici pe linia de apărare Focșani-Nămoloasa-Brăila/ Galați.

Vorbitorul s-a referit, de asemenea, la negocierile sovieto-române privind încheierea armistițiului, precum și la luptele comune ale Armatei Române și Armatei Sovietice pentru eliberarea Transilvaniei, a Ungariei și a Cehoslovaciei. A menționat, totodată, pierderile Armatei Sovietice pe teritoriul României, apreciind în mod deosebit grija pentru păstrarea memoriei ostașilor sovietici și români căzuți pe teritoriul României și pe cel al Rusiei, care se desfășoară în cele două țări pe baza Acordului comun româno-rus semnat în anul 2005.

Teatrul de război din Marea Neagră și din Crimeea

Un alt invitat special, dr. Miroslav Morozov de la Institutul Academic de Istorie a Rusiei, și-a dedicat intervenția teatrului de operațiuni militare de la Marea Neagră, în perioada 1941-1944, și factorului român în acesta. Sarcina principală a flotei române, dar care a intrat sub comanda misiunii navale germane la Constanța, a fost asigurarea transportului petrolului românesc către țările axei, care a fost îngreunată de slăbiciunea flotei române și de gradul insuficient de pregătire a personalului român, încercându-se reazolvarea ambelor probleme prin creșterea ponderii navelor germane pentru paza convoaielor petroliere și a personalului militar german. În ciuda acestui fapt, Flota sovietică a Mării Negre – submarinele și aviația sale au provocat mari daune părții germano-române, făcând transportul petrolului pe mare în general ineficient. Vorbitorul a remarcat reticența conducerii militare române de a-și folosi flota în afara intereselor României, subliniind că „această experiență nu este luată în considerare de conducerea actuală a României”, ceea ce înseamnă participarea activă a României la manevrele în Marea Neagră, unde Statele Unite urmăresc, în principal, interesele proprii. După eliberarea Sevastopolului și Crimeii, Germania și România au suferit pierderi mari, iar la 10 septembrie 1944 războiul de pe teatrul Mării Negre s-a încheiat.

În comunicarea sa pe tema „Efectele economice ale Celui de-al Doilea Război mondial. România postbelică” analist economic Petrișor Peiu a arătat, în special, cu cifre în mână, că așa-numita prosperitatea economică a României în perioda interbelică este un mit și a explicat cauzele greutăților economice din acea epoca.

Despre atrocitățile comise în Crimeea de către ocupanții germani și români și despre mișcarea de partizani din anii 1943-1944 a relatat, în regim online, istoricul dr.Tatiana Malyutina, profesor al Universității de Științele Pedagogice din Voronej.

Cele două mesaje ale Bisericii Ortodoxe Ruse către credincioși români

Din celelalte comunicări am vrea să mai menționăm intervenția președintelui Centrului Issachar, dr.Bogdan Alexandru Duca, care a vorbit despre atitudinea patriotică a Bisericii Ortodoxe Ruse, din prima zi a agresiunii, în toți anii de război (Biserică foarte mult obidită și oprimată de puterea sovietică), condamnând agresiunea Germaniei naziste și incluzând-o în contextul istoriei ruse. O atenție deosebită a fost acordată celor două mesaje ale Bisericii Ortodoxe Ruse către credincioși români, ideea principală a acestora fiind formulată astfel: ”frații creștin-ortodocși nu trebuie să se lupte între ei!”.

Președintele ”Evo România”, Sergiu Mihalcea, a vorbit despre războiul psihologic purtat în lumea de astăzi, despre natura paradoxală a relațiilor dintre Germania și Rusia de-a lungul istoriei, despre reconcilierea istorică a popoarelor pe exemplul Germaniei și al Franței, despre rolul diplomației pentru a asigura securitatea în Europa și pentru a face relațiile viitoare dintre țări pragmatice.

De ce Putin pune accent la înțelegerile postbelice între marile puteri aliate învingătoare

”Lecțiile de actualitate ale Victoriei și păcii care a urmat” – așa și-a întitulat comunicarea Corneliu Vlad, publicist și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Menționând faptul că în acest an se împlinesc, la 22 iunie, 80 de ani de la începutul războiului, el a subliniat că momentul este celebrat în Rusia cu aceeași reînnoită vigoare. ”În marea dezbatere planetară despre chipul lumii de mâine, a spus vorbitorul, președintele Putin nu se raportează, ca multe din analizele ce se fac în Occident, la destructurarea geopolitică planetară din 1989-1991, ci tocmai la momentul încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, adică la conlucrarea și la înțelegerile la care s-a ajuns atunci între marile puteri aliate învingătoare”.

Potrivit analistului politic roman, președintele Putin pornește de la ideea că acest sistem al relațiilor internaționale trebuie păstrat și îmbunătățit, căci datorita lui, în cele peste trei sferturi de veac ale perioadei postbelice, omenirea a putut evita “mari conflicte armate, confruntări de forță pentru construirea unor noi ierarhii globale”.

”Oamenii politici și politologii ruși extrag mereu învățăminte din cel mai devastator război din istorie și din pacea instaurată dupa victorie prin care s-a structurat echilibrul planetar de securitate care se perpetuează și în zilele noastre. Lecțiile istoriei, se apreciază la Moscova, se dovedesc de o actualitate și de o utilitate evidentă și astăzi”, a conchis C.Vlad.

Greșelile Germaniei și importanța actului din 23 august 1944

Participant permanent la discuțiile cu privire la relațiile ruso-române și un cercetător pasionat de istorie, Radu Ștefan Vergatti, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, director onorific al Centrului de Cercetări Științifice și Internaționale ”D.Stăniloaie”, a vorbit despre erorile conducerii Germaniei în politica internațională între anii 1918-1941, iar Ștefan Rădulescu, doctorand al Facultății de Istorie al Universității din București, despre importanța actului din 23 august 1944 în desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial.

”Cartea Memoriei. Europa”

Oaspetele din Lituania, Jurijus Trakšelis, de la Instututul de Patrimoniu Militar (Vilnius), a povestit despre eroii Frontului de Nord-Vest în monumentele și memorialele din Statele Baltice și despre laborioasa activitate pentru perpetuarea memoriei celor căzuți în timpul apărării Patriei și al eliberării țărilor europene de sub nazism – în cadrul proiectului ”Cartea memoriei. Europa” (în imagine), care este realizat de Fundația Veteranilor Serviciului Diplomatic, cu participarea Institutului Patrimoniului Militar din Lituania – ca răspuns la inițiativa Consiliului Federației Adunării Federale a Federației Ruse din 20 mai 2020, adresată parlamentelor statelor și popoarelor străine din lume pentru a recunoaște Victoria asupra nazismului ca patrimoniu mondial al umanității și monumentele luptătorilor împotriva fascismului din toate țările – memorial comun.

Jurijus Trakšelis a prezentat, de asemenea, cel de-al șaptelea volum, publicat în mai 2021 și dedicat înmormântărilor militare sovietice din România.

La eveniment au participat membri ai corpului diplomatic acreditat la București, reprezentanți ai compatrioților ruși, ai asociațiilor publice, ai mass-media, studenții Universității din București, profesori și elevi ai școlii de pe lângă Ambasada Rusă.

Potrivit organizatorilor, materialele Conferinței vor fi publicate sub forma unui volum, în limbile rusă și română.