Deputatul Piskariov, despre ”platformele” propagandistice bazate pe fake-uri
24/08
Serghei Lavrov: Politica Kievului în privința minorităților naționale amintește teoria și practica Germaniei naziste
24/08Corneliu Vlad: Germania se reafirmă ca principal partener european al Rusiei
Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală
Corneliu VLAD
“Cea mai puternică femeie a lumii”, cancelarul Angela Merkel, se pregătește să părăsească peste câteva săptămâni scena politică internă, europeană și internațională, după 16 ani de șefie a guvernului german și un moment important al finalului misiuniii sale a fost vizita la Moscova, care încheie o suită de 20 de întâlniri oficiale cu președintele Rusiei, Vladimir Putin.
Finalul carierei de cancelar a Angelei Merkel nu se rezumă însă doar la acte protocolare de rămas bun, căci agenda sa politica rămâne încărcată până în ultimul moment, iar succesorul ei va prelua un patrimoniu de dosare complexe și solicitante.
După ce a repus oarecum în normalitate relațiile Germaniei cu Statele Unite, prin vizita sa recentă la Washington, ea s-a întâlnit cu liderul de la Kremlin într-o vizită cu caracter bilanțier al relațiilor ruso-germane. Relații complexe, care excelează prin iminenta punere în funcțiune a gazoductului Nord Stream 2, dar care sunt marcate și de pierderea locului de principal partener economic al Rusiei (în favoarea Chinei), și de câteva dosare dificile începând cu criza ucraineană.
Oricum, un mare merit al prestației sale de cancelar este faptul că a ținut “cu orice preț” (expresia îi aparține) să mențină contacte și dialog neîntrerupt cu Rusia, în ciuda tuturor turbulențelor care au agitat în ultimele două decenii viața politică internațională.
Comentatorii politici ruși, dar și cei occidentali, apreciază diferit rezultatele ultimei sale vizite oficiale la Moscova, chiar dacă în ansamblu o apreciază constructivă.
Daca n-ar fi readus în discuție cazul Navalnai, care a parazitat convorbirile de trei ore și jumătate cu președintele Putin, cei doi interlocutori ar fi avut timp și cadrul prielnic pentru a aprofunda ansamblul problematicii relațiilor bilaterale (relații care, se apreciază, nu au fost la nivelul atins în timpul cancelariatului Gerhard Schroeder).
Este evident că, înainte de a părăsi funcția executivă supremă de la Berlin, Angela Merkel s-a preocupat de aplanarea unor divergențe și asperități în relațiile cu parteneri importanți ai Germaniei. Cu SUA, pe Nord Stream 2, prin înțelegerile cu președintele Biden, cu Ucraina, prin asigurările date la Kiev că Occidentul va compensa într-un fel cei 1,5 miliarde de dolari cât aducea tranzitul gazului rusesc prin Ucraina.
Cât de liniștit este acum președintele Biden în ce privește noua relație substanțială germano-rusă e greu de spus, cât de nemulțumit este, pe subiect, președintele Zelenski i-a spus-o chiar el doamnei Merkel.
Fapt este că Nord Stream 2 reprezintă o certă reușită, atât economică dar mai ales geostrategica a Rusiei, iar dacă la ultima întâlnire oficială Merkel-Putin nu a fost cap de afiș, discreția se explică prin preocuparea Berlinului de a menaja suceptibilitatea aliaților și partenerilor Germaniei de la Washington, Bruxelles și Kiev.
Prin ultima sa vizită oficială la Moscova, Angela Merkel a confirmat că Germania continuă să fie cel mai apropiat partener al Rusiei în Europa.
1 Comment
Din nefericire, sunt luați în calcul doar ultimii ani de „domnie” ai stimabilei! Nu pot să nu mă întreb, de ce-o fi considerată „cea mai puternică femeie din lume”, sau „regina Europei” când nu a fost la fel de isteață ca Gerhard Schroder și nici la fel de puternică precum Helmut Kohl, când a fost pe punctul să îngroape Grecia neavând curajul să înfrunte consecințele propriilor ei politici – disciplina monetară, privatizarea și reformarea pieței muncii – când ar fi putut evita radicalizarea scenei politice elene, când a ales să se ascundă în spatele tehnocraților accelerând ascensiunea partidului Syriza precum și dementele politici de austeritate, când a ridicat la rang de artă fidelitatea ei față de SUA, neștirbind această loialitate nici măcar în cazul uriașului scandal al interceptărilor NSA care au vizat chiar telefonul ei personal, când a susținut cu trup și suflet, plus sume consistente de bani și armament, guvernele Netanyahu care n-au mișcat un deget pentru pacea cu palestinienii, continuând uciderea sutelor de copii prin atacuri cu rachete, când dacă ar fi spus un NU hotărât sancțiunilor americane și europene (acestea din urmă fiind sprijinite chiar de d-na cancelar însăși) împotriva Rusiei, acest gest ar fi reprezentat sfârșitul crizei pe care Washington a provocat-o în dorința de-a-i pedepsi pe ruși pentru ceva ce NU se făceau vinovați, în fond nu Vladimir Putin s-a aflat în piața Maidan din Kiev alături de Victoria Nuland și covrigii ei, oferind protestatarilor preceptele „democrației” ca pe bomboane și…să mai continui??? Cred că m-aș întinde cu expunerea până mâine dimineață!
Își mai amintește cineva de mama crizei refugiaților, sau luăm în considerare doar sprijinul Angelicăi la continuarea construirii gazoductului Nord Stream 2 și faptul că vorbește limba rusă și-i zâmbește frumos liderului de la Kremlin??? Dacă procedează astfel, este pentru că instinctul ei de conservare nazist îi dă clar de înțeles cine-i mai puternic și-ncotro se îndreaptă lumea în momentul de față. În fond, a mai fluturat cândva (în mai 1944) un steag victorios deasupra Reichstagului, operațiunea poate fi repetată chiar dacă s-a schimbat denumirea parlamentului în timpurile actuale, dar chiar și așa sunt convinsă că rușii găsesc fără coordonatele GPS drumul.