Explozia prețurilor la gaze. Locuitorii Germaniei, revoltați de încercările Occidentului de a-l învinui pe Putin
29/09
Ambasadorul Rusiei în România, pentru ”Financial Intelligence”: Gazprom a crescut livrările de gaze către România cu 347,6%, în prima jumătate din septembrie
29/09Kremlinul a explicat alegerea unei ”traducătoare frumoase” pentru întâlnirea dintre Putin și Trump
Foto: politexpert.ru
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu participă la selectarea translatorilor pentru negocieri, de această chestiune ocupându-se Ministerul de Externe al Rusiei, a declarat secretarul de presă al șefului statului, Dmitri Peskov, relatează publicația Vzgliad.
Acesta a fost comentariul oferit de reprezentantul Kremlinului la afirmația că, în 2019, Putin ar fi ales în mod special o translatoare frumoasă pentru negocierile cu președintele de atunci al Statelor Unite, Donald Trump (în imagine).
”Traducătorii sunt asigurați de MAE, la solicitarea administrației președintelui. Putin însuși nu participă la acest proces”, a precizat Peskov, citat de agenția RIA Novosti.
O sursă din cadrul MAE Rus a declarat că, acum, instituția știe ce gândesc membrii delegației americane participanți la discuții dacă sunt atenți la cum arată translatoarea președintelui rus.
”Acum știm ce gândesc înalții membri ai delegațiilor americane la discuțiile cu colegii din Rusia. Și sunt de înțeles, având în vedere deceniile de experiemente cu feminismul și problemele legate de gen în SUA”, a spus el.
Despre translatoarea de la negocierile dintre Trump și Putin a scris, în cartea sa, fostul secretar de presă al fostului lider american, Stephanie Grisham. Ea susține că fostul consilier al lui Trump, Fiona Hill, era de părere că președintele Rusiei a ales special pentru negocierile cu președintele SUA, din Japonia, o ”brunetă atrăgătoare”, pentru a abate atenția colegului american.
5 Comments
🙂 Invidia bat-o vina!!!
Asemenea raționamente de grotă ale lui Grisham și Hill demonstrează nu numai că sunt ignorante în privința Rusiei, dar și extrem de geloase, pentru că deși Boiarskaia nu este nici pe departe o persoană urâtă, ea totuși reprezintă femeia slavă aproape arhetipală care proiectează atât intelectul, cât și feminitatea, pe care multe femei din politica occidentală NU le au.
Desigur, contează nu doar modul în care arăți, ci și metodele prin care-ți joci rolul. Ca un exemplu, cred că toată lumea o cunoaște pe Maria Zaharova care, în ciuda faptului că nu este cea mai frumoasă femeie, eclipsează printr-o inteligență și dezinvoltură aparte, printr-o nonșalanță și-o simplitate care o fac cu adevărat atrăgătoare.
Mai amintesc aici pe Natalia Poklonskaia, la fel pe Alina Kabaeva, femei din politica rusă care sunt superbe de-a dreptul și care au intrat în domeniu nicidecum pentru a impresiona și pentru a distrage, ci pentru a-și face treaba, rămânând în același timp foarte atrăgătoare și feminine.
Trebuie să înțelegem că occidentalii NU mai au capacitatea să producă impresii puternice prin acțiuni politice de amploare, ori prin activități diplomatice de înaltă conduită, ci se rezumă strict la cancanuri de budoar. Prin urmare, nu le putem cere nici profesionalism și nici capacitate de-a sesiza esențialul, deoarece nu-s în stare de mai mult fiind atât de limitați!
Bineînțeles că traducătoarea este și profesionistă în afara aspectului fizic. La nivelele „rarefiate” nici nu se poate altfel.
Pe de altă parte sunt convins că astfel de întâlniri sunt pregătite în cel mai mic detaliu. Personalitatea interlocutorului, traiectoria profesională, obișnuințele sale, altele asemeni sunt foarte importante. Cred că totul este pregătit temeinic: ambianța, gestica, postura, îmbrăcăminte, etc. ținând seama de cele expuse anterior. Scopul: succesul!
Iar succesul, în afară de negocierea propriu-zisă a agendei convenite, este dat și de astfel de elemente „imponderabile” precum înfățișarea traducătoarei și nu este nimic de dezavuat aici. În negociere intră și astfel de chestiuni.
Orice relație între oameni este o relație de manipulare reciprocă: între două persoane în cele din urmă se alege manipulatorul și manipulatul. Asta e!
Sigur că președintele Putin nu se ocupă de alegerea traducătorului. Sunt convins că există o echipă întreagă în afara experților pe chestiunile supuse negocierii. Psihologi, psihiatri, designeri de interioare și alții în același sens. Aș fi dezamăgit să aflu – dar nu am cum – să nu fie așa.
Dar cel mai important este Negociatorul și presupun că Putin este expert. După atâția ani petrecuți printre mai marii lumii probabil deja îi simte, posibil le intuiește modul de a gândi, le prezumă cu un grad mare de certitudine reacțiile. Și datorită acestor posibile calități este cea mai înjurată – de către media mainstream – personalitate politică a lumii.
Notă: în presa românească sunt câțiva „specialiști” în chestiunea rusească care vorbesc despre Putin de parcă joacă table cu el în parcul din fața blocului; „experți” care se referă la Putin cu Vova de parcă au jucat leapșa împreună în copilărie; mangafale care colportează temele corecte politic stabilite undeva, bașbuzuci care vorbesc despre Putin de parca își beau ceaiul dimineața cu președintele rus.
În concluzie doamna Eftimia-Teodora
părerea americancei a izvorât din invidie profesională referitoare la cât de bine își fac rușii temele în politica externă gândind ca șahiștii, gândind și, cum spun americanii, multi-task. Fiona Hill, pe românește spus, a fost ofticată de acribia rușilor, care știu să folosească și elemente aparent ne-importante.
Iar faptul că fosta secretar de presă a dat tentă de cancan de budoar spuselor lui Hill intra în obișnuința americănească către ficționalul senzațional.
Lucru care se vede din plin și în Romania (tabloidele) dar și în Russia, am citit câteva titluri „breaking-news”: de ce s-a despărțit actorul X de amanta Y și de ce s-au păruit în stradă! Până și Аргументы и факты nu duce lipsa de știri ușurele. Deși se vrea un cotidian serios o mai dă în glossy.
Aveți perfectă dreptate în raționamentele dumneavoastră!
Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb pentru ce Grisham și Hill au căutat cu tot dinadinsul să-l portretizeze pe Trump drept un individ instabil emoțional, ba mai mult, un muieratic cu slăbiciuni nestăpânite nici măcar la întâlniri oficiale de mare importanță?! În mod sigur, cele două protagoniste nu realizează că-și pun propriul conațional într-o lumină defavorabilă, exact ca și atunci când politicienii și jurnaliștii americani, cu madame Clinton în frunte, depuneau eforturi să convingă planisfera de ingerința Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016… Cu alte cuvinte, Kremlinul și Vladimir Putin au devenit atât de puternici, încât își permit și dispun de capacitatea de-a numi șefi de stat oricând în lumea asta și oriunde le dictează interesele!!! Bun, așa! Fiindcă dacă Trump nu rezistă la vederea unei traducătoare atrăgătoare, atunci nici nu vreau să mă gândesc la ce fel de informații „colecționează” ofițerii agențiilor de intelligence rusești și care le sunt sursele!!! 🙂
Ține de minima eleganță în a Vă mulțumi pentru aprecierea pozitivă a insignifiantului meu comentariu.
Din câte îmi dau seama în US există două mari grupuri de putere politică: democrați și republicani.
În situația preelectorală polul democrat era interesat în
(1) a-l denigra pe Trump și
(2) a crea stare de confuzie în țară (mișcările BLM, ANTIFA, care or mai fi fost).
În privința (1) un adagiu de „consultanţă” electorală zice că trebuie să-ți împroști adversarul cu cât mai multă mizerie, pentru că oricât s-ar șterge ceva-ceva urât mirositor rămâne pe haine . Aplicarea aserțiunii o vedem cu asupra de măsură în România.
Așadar cele două femei sunt uneltele democraților, unelte al căror scop a fost tocmai de a-l desena pe Trump ca “individ instabil emoțional, …. un muieratic cu slăbiciuni nestăpânite nici măcar la întâlniri oficiale de mare importanță”. Trebuia să se inducă subliminal votanţilor ideea că Trump nu poate fi de încredere pentru că ar putea trăda țara în favoarea lui Putin doar pentru o noapte cu o femeie pe care o place!
Pentru mine lăcrămația establișmentului american în legătură cu presupusa ingerință a Moscovei în 2016 a fost de un ridicol absolut. A story fără cap și fără coadă. USA, care pretinde a fi superputerea unică, care-și impune vrerea în întreaga lume, este dată peste cap de o “benzinărie” care a putut demola superbetonata democrație, modelul de urmat al “lumii civilizate”. Astfel Russia a jucat în State ca în propria curte! Penibil. Și te mai apuci să te plângi tuturor că Putin l-a impus pe Trump. Asta te desființează ca stat și ca model societal democratic.
În acei ani am citit o grămadă de prostii ale oficialilor americani. M-am crucit. A fost ca-n filmele cu gogomani!
În cartierul în care am copilărit era o vorbă: ai luat-o peste bot, taci dracu’ din gură, nu le mai spune și altora că ai fost prost!
În legătură cu punctul (2) citez din Caragiale:
<>
În concluzie, “revuluția se anunță la gazetă” și “dai focuri în oraș cu voie de la poliție”!
Peste multă vreme se va afla ce s-a întâmplat cu adevărat în State în 2020.
Cum USA lucrează să-i slăbească pe toţi ceilalți, firesc este ca şi ceilalţi să încerce să-i slăbească pe americani. Ăsta-i Jocul Global.
Dar cea mai importantă întrebare, capitală: ce se poate întâmpla cu arsenalul nuclear? Pe acolo cred că sunt destui şoimi cu ţigle lipsă pe casă.
Realitatea este închisă în dosarele cu mențiunea “cовершeнно секрeтно” din fișetele băieților cu ochii albaștri. Băieții la care faceți referire în final.
Iar eu sunt un neica-nimeni spectator din tribună și chibițez zvonuri – știrile din media -, știri ab initio fake.
Cu considerație Eftimia-Teodora!
Întrebarea dumneavoastră – „ce se poate întâmpla cu arsenalul nuclear?” – extrem de întemeiată de altfel, mi-am pus-o și eu prin 2014, atunci când a fost „dinamitată” Ucraina, după care am realizat că pentagonezii, deși produc impresia (pentru a epata-n prostie și NU în extravaganță, desigur) că n-ar avea toate țiglele pe casă, totuși au instinct de conservare, iar frica le ține degetele departe de declanșatoarele nucleare. Nu veți vedea și trăi niciodată vreo încleștare nucleară între marile puteri!!! Și nu pentru că o afirm eu, total nepricepută în domeniu, ci pentru că o susține logica imbatabilă a contramăsurilor rusești anti-first-strike din ultimii ani, cel puțin. Generalii cu „enșpe” mii de stele de la Pentagon or fi ei rusofobi până-n vârful unghiilor, or fi și warrior-i psihopați, dar dacă situația devine încordată, STRICT încordată FĂRĂ să degenereze, se vor așeza elegant la masa negocierilor și vor da frumos din coadă!
Pe la începutul anilor 1960 ( în momentul de față, după uzura imensă din teatrele de operațiuni de pe urma cărora a profitat enorm CIA și prea puțin spre nesemnificativ US Army, situația stă și mai catastrofal!!!), acest nivel crescut de distrugere a fost posibil, deoarece încărcătura nucleară a Pentagonului a atins aproximativ 18.000 de bombe. Moscova ar fi fost lovită de aproximativ 4.000 de ori mai puternic decât bomba de la Hiroshima. Ba mai mult, aliații Pactului de la Varșovia din Europa Centrală și de Sud, alături de URSS, au fost, de asemenea, desemnați pentru anihilare: precum Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, România, Bulgaria și Albania.
De altfel, Comitetul Major al Statelor Unite, un fost (mă exprim la trecut pentru că astăzi maimuțele cu grenade din cadrul lui sunt de-o calitate intelectuală îndoielnică) prestigios organism militar care îl consiliază pe președinte inclusiv în vremurile actuale, a calculat în 1961 că atacurile nucleare împotriva statelor URSS, Chinei și Pactului de la Varșovia ar ucide aproximativ 600 de milioane de oameni. Or, chiar și această cifră amețitoare a fost o estimare conservatoare, care nu a ținut cont pe deplin de consecințele unor astfel de acțiuni intenționate. Impactul radioactiv rezultat din atacurile nucleare americane asupra Rusiei europene și a membrilor Pactului de la Varșovia ar fi fost suflat de vânt către Atlantic și ar fi eradicat de două ori o mare parte din vestul Europei, cum ar fi Franța, Olanda, Belgia, etc. Numai că devastarea cauzată de consecințe nu ar fi fost limitată doar la Europa și URSS, ci bilanțul morților s-ar fi extins inclusiv în China, Mongolia și SUA. Prin urmare, acest scenariu al zilei de ieri, al anilor ’60 adică, rămâne pe deplin relevant astăzi, într-o epocă a proliferării nucleare și a altor tehnologii mult mai crunte decât cele atomice.
Așa că, „excepționalii” și „indispensabilii” planetei și-au făcut calculele cam de pe vremea lui Kennedy și-a lui Charles de Gaulle și le-a cam dat cu minus!!! Potăile leșinate de peste Atlantic latră, dau în gropi de profesioniști și inteligenți ce sunt, dar nu mușcă!!! Fiindcă dacă le ia Dumnezeu mințile și chiar vor trece la artificii, atunci vorbele jurnalistului Dmitri Kiseliov din iarna lui 2014 devin realitate: „Rusia este singura țară din lume capabilă să transforme întreaga Americă în cenușă radioactivă”.
Acestea fiind spuse, vă mulțumesc mult pentru dialog! Chiar mi-a făcut plăcere!
Cu aceeași considerație, ivan ciripaha!