Raportul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei privind glorificarea nazismului și răspândirea neonazismului (I)

Ministerul de Externe Rus a publicat, pe site-ul său oficial, un mare raport intitulat ”Despre situația referitoare la glorificarea nazismului, răspândirea neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea”. Astăzi, le prezentăm cititorilor noștri partea introductivă a documentului, urmând ca, în continuare, să le facem cunoscut și conținutul unor secțiuni ale acestuia referitoare la anumite ţări, în mod concret – România și Ucraina.

Foto: pobedarf.ru

Cuvânt înainte

Acest raport este o continuare a eforturilor Ministerului de a atrage atenția asupra manifestărilor, în țări străine, a diferitelor forme de glorificare a mișcării naziste, de neonazism, rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociate acestora.

Cu regret, trebuie să constatăm că, în 2020, în loc să sărbătorim împreună o dată memorabilă – cea de-a 75-a aniversare a Victoriei asupra nazismului în cel de-al Doilea Război Mondial – omenirea s-a văzut a fi martor al unor campanii cinice fără precedent de rescriere și falsificare a perioadei de istorie, legate de acel război.

De asemenea, este supărător faptul că anul curent, care marchează aniversarea unei etape importante în dezvoltarea dreptului internațional modern, este marcat cu aceleași încercări și exemple de ”agresiune istorică”, chiar şi mai active decât cele precedente. În octombrie se împlinesc 75 de ani de la emiterea verdictului Tribunalului Militar Internațional de judecare și pedepsire a principalilor criminali de război din țările Axei Europene (Tribunalul de la Nürnberg). Acest verdict a scos în afara legii crimele de război și crimele împotriva umanității comise de către naziștii și acoliții lor și, de asemenea, i-a condamnat pe liderii regimului nazist. Moștenirea de la Nürnberg este de mare importanță pentru apărarea adevărului istoric, opoziția argumentată față de încercările de a revizui rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și pentru contracararea glorificării criminalilor naziști. Tocmai din acest motiv se încearcă ștergerea acestui proces din memoria popoarelor.

Desigur, astfel de eforturi sunt depuse de o serie de țări, de mulți ani. Și argumentația folosită în activități condamnabile nu se deosebește prin noutate. Toate acestea se reduc la o politică sistemică de falsificare și denaturare a istoriei, încercări de a revizui rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și de a diminua, și, uneori, falsifica rolul și locul URSS în Victoria asupra nazismului și fascismului. Destul de relevantă în acest sens este situația referitoare la teza impusă privind egalizarea responsabilității regimului nazist, recunoscut de Tribunalul de la Nürnberg ca fiind unul criminal, și a statului care a fost unul dintre principalii participanți la coaliția anti-hitlerisă și fondatorii ONU. O astfel de retorică se regăsește destul de des în vocabularul politicienilor străini. Concomitent are loc o citare selectivă a trecutului, omițându-se ”chirurgical” episoade atât de inestetice ale istoriei europene precum anexarea Austriei (Anschluss-ul), cârdășia de la la München și atacul german asupra Poloniei, care a dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Cea mai seriosă îngrijorare o stârnește reabilitarea cinică a criminalilor de război și a a complicilor acestora – cei care au creat și au pus în practică teoria superiorității rasiale, proces în creștere în unele țări membre ale Uniunii Europene, Statele Unite, Canada și Ucraina. Colaboraționiștii – care au colaborat cu naziștii – sunt declarați participanți la mișcările de eliberare națională care au luptat pentru ”independența” țărilor lor. În plus, autoritățile dintr-o serie de țări europene iau măsuri pentru distrugerea memoriei istorice prin demolarea monumentelor, memorialelor și semnelor de recunoștință față de soldații Armatei Roșii care au căzut în luptele pentru eliberarea acestor țări de sub naziști.

Măsuri similare se iau în sfera educațională. În această evaluare a istoriei războiului, accentul se pune în principal pe ”suferințele trăite sub ocupația sovietică”. În mințile tinerilor sunt, de asemenea, inoculate modele de urmat: în cursul școlar este glorificat ”actul eroic” al membrilor voluntari ai legiunilor naționale SS care au luptat pentru Germania hitleristă și au luat parte la numeroase masacre de civili. Într-o serie de țări, ideile și valorile naziste sunt propagate în mod deschis; își ridică capul radicalii naționalişti, care devin adesea principalii executanți ai ”războiului” cinic menționat mai sus cu monumente dedicate soldaților-eliberatori sovietici.

De asemenea, sunt înregistrate încercări de scindare a societății pe linii etnice și lingvistice, care sunt în creștere în unele țări și care provoacă o creștere constantă a numărului de incidente xenofobe și rasiste, a manifestărilor de naționalism agresiv, a șovinismului și a altor forme de intoleranță rasială și religioasă. . Măsurile active luate de autoritățile unui număr de state pentru glorificarea complicilor naziști și formarea societăților monoetnice pe bază de etnii titulare acutizează în mod vizibil problema protecției drepturilor minorităților naționale și ale grupurilor etnice, în primul rând lingvistice și educaționale. Aceste acțiuni nu pot fi calificate altfel decât ca fiind discriminatorii. De menționat este că cea mai alarmantă situație s-a creat în statele baltice și în Ucraina.

Alarma, în acest context, este amplificată de faptul că autoritățile își justifică inacțiunea în raport cu manifestările de rasism și intoleranță (față de anumite grupuri ale populației) prin referire la pretinsul caracter absolut al dreptului la libertatea de exprimare. Astfel de practici profanatoare și discriminatorii sunt susținute într-o serie de state, în ciuda mecanismelor legale dezvoltate și care funcționează în cadrul ONU, OSCE și a Consiliul Europei, care neagă, condamnă și interzic manifestările de glorificare a nazismului, de rasism, xenofobie și intoleranța legată de acestea.

Scopul unei asemenea abordări este unul singur – de a retușa paginile întunecate ale colaborării cu naziștii, de a induce în eroare generațiile tinere.

La ce vor duce asemenea acțiuni iresponsabile, profanatoare și incompatibile cu obligațiile internaționale, dacă în Europa și America au apărut deja generații care nu cunosc adevărul despre cel mai teribil război din istoria omenirii, inclusiv despre destinația organizației SS și a unităților sale, recunoscute de către Tribunalul de la Nürnberg drept criminale, precum și despre numeroasele crime de război comise de acestea?

Noi am dori să ne concentrăm pe următoarele. Faptele reale ale istoriei nu pot fi ignorate – indiferent de atitudinea față de Uniunea Sovietică, care a eliberat lumea de ciuma brună în acei ani, și față de țara noastră de astăzi. Tema faptei eroice sfinte a generației vârstnice în război nu trebuie să se transforme într-un spațiu de insinuări pseudo-istorice care urmăresc scopurile politice de moment. Credem că astăzi oamenii de bun simț trebuie să facă tot posibilul pentru a nu lăsa ca fapta măreață a taților și bunicilor noștri să fie uitată. Este de neacceptat ca tineretul de astăzi să uite la ce duc egoismul național, dezbinarea, toleranța față de orice manifestări de șovinism, xenofobie și naționalism agresiv. Este extrem de important să nu se permită o revizuire a rezultatelor juridice internaționale ale celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv a deciziilor Tribunalului de la Nürnberg.

Vom păstra mereu amintirea că toate popoarele Uniunii Sovietice au jucat un rol decisiv în Victoria asupra nazismului. Semnificația acestui eveniment epocal pentru întreaga omenire poate fi cu greu subestimată.

În cadrul eforturilor pentru a păstra adevărul istoric despre evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial și Marele Război pentru Apărarea Patriei, Rusia, împreună cu o serie de coautori, prezintă anual Adunării Generale a ONU o rezoluție tematică – ”Combaterea glorificării nazismului, a neo-nazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea”, pe prevederile cărora se bazează acest raport.

În acest sens, este semnificativ faptul că majoritatea absolută a membrilor comunității mondiale împărtășesc abordările noastre. În 2020, 59 de state, inclusiv Rusia, au devenit coautorii documentului adoptat în cadrul celei de-a 75-a sesiuni a Adunării Generale a ONU. Rezoluția a fost susținută de majoritatea covârșitoare a țărilor, 130. Ca și în anii precedenți, doar delegațiile Statelor Unite și ale Ucrainei s-au opus, iar 51 de țări (inclusiv statele membre ale UE) s-au abținut de la vot.

Amintim că rezoluția condamnă glorificarea mișcării naziste și a foștilor membri ai organizației ”Waffen-SS”, inclusiv prin dezvelirea de monumente și memoriale, precum și organizarea de demonstrații publice pentru a glorifica trecutul nazist, a mișcării naziste și a neo- nazismului. În rezoluție se subliniază, în special, că ridicarea monumentelor în cinstea SS-iștilor, desfășurarea procesiunilor acestora și alte acțiuni similare profanează memoria nenumăratelor victime ale fascismului, afectează negativ generația mai tânără și sunt absolut incompatibile cu obligațiile statelor membre ale ONU. Coautorii rezoluției nu pot ignora faptul că în unele țări se încearcă cu insistență ca cei care au luptat împotriva coaliției anti-hitleriste sau au colaborat cu naziștii să fie ridicați la rangul de eroi naționali și eroi ai mișcărilor de eliberare națională. Federația Rusă și tovarășii noștri de idei suntem convinși că nu este vorba despre corectitudinea politică, ci despre cel mai deschis cinism și sacrilegiu față de cei care au eliberat lumea de ororile național-socialismului.

Am dori să subliniem că cel mai important cadru legal și de reglementare pentru contracararea fenomenelor negative respective și baza pentru dezvoltarea cooperării multilaterale sunt prevederile tratatelor internaționale privind drepturile omului și, mai ales, Convenția internațională privind lichidarea tuturor formelor de discriminare rasială. Acest document este aprobat de majoritatea covârșitoare a statelor membre ONU, inclusiv de acele țări care votează împotrivă sau se abțin la inițiativa rusă.

În conformitate cu articolul 4, statele părți la Convenție sunt, în special, obligate:

– să condamne orice propagandă și toate organizațiile bazate pe idei de superioritate rasială sau care încearcă să justifice sau să încurajeze ura rasială și discriminarea sub orice formă;

– să declare infracțiune pedepsită prin lege orice răspândire de idei bazate pe superioritate rasială sau pe ură;

– să declare ilegale și să interzică organizațiile, precum și activitățile organizate și orice alte activități de propagandă care încurajează discriminarea rasială și incitarea la aceasta și să recunoască participarea la astfel de organizații sau la astfel de activități ca infracțiune pedepsită de lege.

Acest articol este unul dintre prevederile cheie ale Convenției. Importanța lui constă, în primul rând, în faptul că stabilește o linie clară între faptele pedepsite penal și dreptul la libertatea de întrunire și asociere și la libertatea de opinie și exprimare. Tocmai de aceea, nu pot fi acceptate referirile unora dintre state la faptul că procesiunile și marșurile veteranilor ”Waffen-SS”, ale tot felul de colaboraționiști, ridicarea monumentelor naziștilor și alte manifestări ar fi doar realizarea acestor libertăți. În acest sens, suntem convinși de necesitatea ca statele să-și retragă cât mai curând posibil rezervele privitoare la această Convenție, inclusiv interpretările neavenite ale articolului 4.

Câteva cuvinte despre structura raportului. Este tradițională, în acest sens. Prezentul raport se bazează pe prevederile rezoluției menționate mai sus a Adunării Generale a ONU, adoptate anual la inițiativa Rusiei, privind ”Combaterea glorificării nazismului, a neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranța aferentă” (textul rezoluției și tabelul cu rezultatele votului la cea de-a 75-a sesiune a Adunării Generale sunt incluse ca anexe).

Pe baza datelor din surse internaționale și naționale, documentul rezumă informații factuale despre noile manifestări, sub orice formă, de glorificare a mișcării naziste, de neonazism, rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea în țările vizate, precum și exemple suplimentare de bune practici pentru combaterea acestor fenomene la nivel legislativ și practic. Au fost luate în considerare și recomandările mecanismelor internaționale universale și regionale în domeniul drepturilor omului, în special, ale organelor de tratate (comitete) și instituțiile regionale (în special europene) pentru drepturile omului adresate statelor în cauză. Lucrarea a folosit și cercetările organizațiilor societății civile pe această temă. În acest sens, dorim să remarcăm munca minuțioasă de identificare a foștilor membri ai unităților naziste și structurilor colaboraționiste. Aceste informații valoroase sunt solicitate și de agențiile de aplicare a legii dintr-o serie de țări, exemple din care sunt date în acest raport.

În general, accentul principal în document se pune pe creșterea neonazismului, observată într-un număr de țări europene, SUA și Canada, în unele cazuri cu încurajarea activă din partea conducerii de stat, precum și pe creșterea discriminării și a rasismului la adresa anumitor grupuri etnice.

Ca parte a eforturilor care vizează afirmarea Victoriei ca moștenire comună a popoarelor statelor membre ONU, prevenirea distrugerii sau profanării monumentelor și memorialelor luptătorilor împotriva nazismului, în conformitate cu prevederile rezoluției Adunării Generale a ONU privind contracararea glorificării nazismului, raportul acordă atenție situației cu privire la păstrarea în țările europene a monumentelor și complexelor memoriale dedicate soldaților Armatei Roșii care au eliberat Europa de ciuma brună, militarilor antifasciști, membrilor Mișcării de Rezistență.

În plus, raportul reflectă subiectul și cazurile de discriminare a limbii ruse în domeniul educației în Țările baltice și în Ucraina, precum și, mai general, discriminarea în aceste state a minorităților naționale, în primul rând, a populației rusă și rusofonă și hărțuirea mijloacelor de informare în masă, bazate pe motivele discriminării rasiale.

Într-o serie de secțiuni de țară, sunt evidențiate episoadele legate de discriminarea rasială și discriminarea minorităților naționale în legătură cu răspândirea noii infecții cu coronavirus, în special, întărirea, în anumite țări, a sentimentelor antichineze și/sau antisemite.

(Va urma)