Hot News
Kosaciov, despre perspectivele relațiilor dintre Rusia și Germania
09/11
Vernisajul expoziției „Cuceriri spațiale” la Casa Rusă din București
09/11

Corneliu Vlad: Occidentul “se decolorează”, dar rămâne o serioasă sfidare militaro-politică

Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală

Corneliu VLAD

Încetarea războiului rece – fie ea reală sau doar proclamată – și reconfigurarea statală a spațiului sovietic a reanimat dezbaterea istorică despre avatarurile imperiilor.

Superputerile sunt marile imperii ale lumii contemporane. Iar pe tema creșterii și descreșterii imperiilor, de la Gianbattista Vico și Dimitrie Cantemir încoace, timp de câteva secole, filosofia istoriei , iar apoi și politologia, au creat o impresionantă literatură.

Reașezarea statului rus și a arealului extins de proiecție a intereselor și influenței sale în Eurasia și în lume, ascensiunea tenace a Chinei și erodarea (aparent?) implacabilă a supremației SUA după numai un secol de afirmare a lor ca lider mondial readuc tema în strictă actualitate.

Întâmplător sau nu, în luna noiembrie a acestui an au apărut două analize despre “Mitul declinului rusesc” (autori, universitarii americani Michael Kofman și Andrea Kendall-Taylor) și ”Declinul Occidentului?”(autor, politologul rus Ivan Timofeev).

Întrucât despre erodarea hegemoniei americane s-a produs un patrimoniu masiv și mereu îmbogățit de contribuții analitice, un interes deosebit prezintă abordarea autorului rus despre declinul Occidentului, teză predilectă pentru gânditorii de toate calibrele, de la Nietzsche și Spengler până azi.

Multa vreme, în rândul experților sovietici și ruși  a dominat teza dispariției inexorabile a Occidentului, teză întemeiată de la un moment dat pe doctrina lui Marx și Engels despre capitalism ca propriul său gropar. Aceasta doctrină avea să devina una dintre premisele de bază ale politicii externe a URSS/Rusiei, iar dezastrul american și al NATO în Afganistan este doar cel mai recent eveniment care a realimentat și potențat dezbaterea.

Dar declinul Occidentului este doar unul dntre scenariile posibile, atrage atenția autorul rus. Această ”decolorare”a Occidentului, care se produce chiar în acest moment, sub ochii noștri, poate dura decenii sau chiar secole, susține Timofeev. În trecut, amintește el, Occidentul a dovedit o reziliență remarcabilă în ciuda tuturor încercărilor cu care s-a confruntat, dar cărora le-a supraviețuit.

După cum este la fel de adevărat că argumente serioase pledează pentru extincția Occidentului: limitarea expansiunii sale politice și normative (dispariția “mașinii de vot” americane la ONU, proliferarea nucleară, decolonizarea și mișcarea nealiniaților, stoparea marșului spre Est al NATO, reducerea spectaculoasă a influenței occidentale în Orientul Mijlociu, etc.), ascensiunea Rusiei și a Chinei pe arena mondiala, șubrezirea leadershipului mondial al Occidentului, tensiunile interoccidentale, sfidările politice, sociale, economice din statele occidentale etc.

Și totuși, continuă Timofeev, “marja de securitate a Occidentului rămâne ridicată”. SUA și aliații lor rămân principalele economii mondiale și ele dețin în continuare tehnologiile cheie, iar blocurile lor politice și economice rămân solide, deși sunt tot mai asaltate de sfidări.

Și, în ciuda stopării “valului democratizării”, “nicio alta comunitate (decât cea occidentală – n.n.) nu a reușit să exploateze (până la un cvasimonopol, am adăuga – n.n.) valorile libertății, drepturile omului, statul de drept și alte principii ale Iluminismului, menținând democrația ca valoare politică principală”. Iar Occidentul “are și potențialul de a exporta un cadru de valori cu audiență universală”.

Este adevărat și că protestele sociale, scandalurile și alte tulburări care agită lumea democrațiilor occidentale au devenit realitate curentă, dar instituțiile lor rămân stabile și pot digera aceste dificultăți și conflicte, “cel puțin pentru moment”, după cum ține să precizeze politologul rus.

Așa stând lucrurile, își încheie analiza Timofeev, “Occidentul colectiv va rămâne, pe termen scurt, o serioasă sfidare militaro-politică și în domeniul normativ pentru Rusia”. De aceea, adaugă el, supraestimarea perspectivelor extincției sale și subestimarea potențialului său conțin un potențial de “complicații serioase în promovarea intereselor naționale ruse”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 2875087