La București a fost lansată monografia rusă despre atacul României asupra URSS, în 1941

Cartea de aproape 400 de pagini descrie derularea acțiunilor de luptă ale Armatei Sovietice împotriva trupelor române de la invadarea, fără declarație de război, a teritoriului URSS, în iunie 1941, până la înfrângerea definitivă și alungarea agresorilor, în 1944, relatează agenția TASS.

Centrul Rus de Știință și Cultură din București a găzduit prezentarea monografiei ”Aventura lui Ion Antonescu: românii în războiul împotriva URSS, 1941-1944”, scrisă de istoricului rus Tatiana Maliutina, profesor la Universitatea Pedagogică de Stat din Voronej. Cartea de aproape 400 de pagini descrie modul în care s-au derulat acțiunile de luptă ale Armatei Sovietice împtoriva trupelor române de la invadarea, fără declarație de război, a teritoriului URSS, în iunie 1941, până la înfrângerea definitivă și alungarea agresorilor, în 1944. Este traducerea în limba română, realizată cu sprijinul Ambasadei Rusiei, a monograiei publicate la Voronej, în 2019. Cartea reprezintă prima lucrare științifică dedicată în întregime istoriei acțiunilor de luptă ale Armatei Sovietice împtoriva trupelor române pe frontul sovieto-german în anii 1941-1944 și se bazează pe numeroase documente necunoscute anterior din arhivele militare rusești, inclusiv din așa numitele ”fonduri de trofeu”.

Foto: Casa rusă din București

La 22 iunie 1941, șeful statului român (conducătorul) și comandantul suprem al forțelor armate, mareșalul Ion Antonescu, a ordonat armatei române să treacă Prutul. Așa a început agresiunea României Regale, alături de Germania hitleristă, împotriva URSS.

România a trimis pe frontul sovieto-german cel mai numeros, dintre toate țările-satelit ale Germaniei fasciste, contingent de trupe, se arată în lucrare. Împreună cu aliații lor, românii au cucerit Moldova, sudul Ucrainei, Crimeea, Kuban, Caucazul de Nord, ajungând până la Don și Volga.

Pe întinsul teritoriu sovietic de la Marea Neagră, ei au creat o nouă provincie românească – Transnistria, cu centrul la Odessa. Ion Antonescu și tovarășii lui și-au mascat interesele de acaparare cu lozinci revanșarde privind ”recuperarea” Basarabiei și a nordului Bucovinei, precum și despre ”războiul sfânt” împotriva comuniștilor necredincioși.

În anul 1944, când acțiunile militare s-au mutat pe teritoriul României, în țară a avut loc o lovitură de stat, în urma căreia Antonescu a fost arestat, iar la putere a venit regele Carol I.

Din acel moment, România a intrat în componența coaliției antihitleriste și a luptat de partea Armatei Sovietice.

În monografie se subliniază că, în istoriografia sovietică, subiectul a fost tratat ținând cont de faptul că, după război, România socialistă a devenit aliat al URSS și, de aceea, istoricii au preferat să nu complice relațiile de bună vecinătate, ridicând întrebări sensibile legate de aliața dintre România regală și Germania hitleristă. Astăzi, când importanța victoriei URSS în Marele Război pentru Apărarea Patriei este supusă revizuirii și falsificării, inclusiv în România, scrie Maliutina, dovezile caracterului agresiv al ”aventurii lui Antonescu” capătă nu doar relevanță științifică, dar și o semnificație socială și politică, ajutând la păstrarea memoriei despre vitejia soldaților și ofițerilor Armatei Roșii, care au apărat lumea de hitleriști și de aliații acestora.

Cum a fost primită cartea în România?

După publicarea monografiei, au apărut mai multe reacții în mass-media din România. Astfel, reputatul publicist Ion Cristoiu, a declarat, pe blogul său, că lucrarea profesorului Maliutina este, ”contrar așteptărilor, o carte valoroasă”. ”Este absolut firect, cartea este scrisă din perspectiva rusă”, a subliniat el, adăugând că ”este foarte important să cunoști punctul de vedere al celuilalt, să înțelegi cum văd rușii situația”. Cristoiu arată, de asemenea, că, spre deosebire de memoriile generalilor germani, care vorbesc disprețuitor la adresa aliaților români, autorii ruși exprimă păreri pozitive despre neprietenul român”.

În paginile săptămalului ”22”, politologul Ștefan Popescu, remarcă baza informațională bogată a monografiei, recunoscând că România a fost ”prea mică pentru un război așa de mare” și că atacul asupra URSS a fost o ”greșeală pentru care poporul român a plătit scump”. În același timp, autorul formulează și o serie de observații critice. Astfel, el neagă faptul că România de astăzi face din Antonescu imaginea eroului național, uitând că politica mareșalului este criticată în țară doar pentru antisemitism, nu și pentru atacul asupra URSS. Același Popescu își exprimă speranța că ”apariția cărții va conduce la un dialog științific liniștit între istoricii români și ruși, permițând în special o mai bună cunoaștere reciprocă”.

În cuvântul său de la prezentarea cărții, ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin, a subliniat ”importanța continuării dialogului social, științific, cultural dintre cele două țări”. ”Un astfel de dialog echilibrat și ponderat va permite să fie trase lecții din istorie”, a spus diplomatul.

Rectorul Universității Pedagogice de Stat din Voronej, Serghei Filonenko, a relatat despre activitatea centrului pentru studierea participării țărilor-satelit ale Germaniei hitleriste în cel de-la Doilea Război Mondial, centru care funcționează în cadrul instituției pe care o conduce.

Tatiana Malitina a prezentat structura cărții sale, precum și starea istoriografiei sovietice și ruse pe această temă. Participanții la discuțiile care au urmat, inclusiv istorici români, au subliniat importanța desfășurării unor asemenea întâlniri.

În teritoriile ocupate funcționa legea haitei de lupi

”România a fost împinsă să atace URSS de setea de înavuțire a elitei românești”, a declarat Tatiana Maliutina pentru agenția TASS. ”Benito Mussolini s-a exprimat plastic pe această temă, afirmând că nu trebuie să întârzii la împărțirea ”plăcintei rusești”.

”Inițial, conducătorul Ion Antonescu și acoliții lui intenționau să extindă teritoriul țării cu disputatul, cum considerau ei, teritoriu al Basarabiei”, a continuat istoricul. ”Cucerirea Odessei, a zonelor sovietice la Marea Neagră, de la Nistru la râul Bug a permis dobândirea noii provincii românești Transnistria. A urmat ocuparea Crimeii, soldați germani, români, unguri, italieni mărșăluiau spre malurile Donului și ale Volgăi, spre crestele Caucazului. Victoriile au luat mințile ocupanților, iar Antonescu visa deja la ”Marea Românie” până la Ural”.

”Trupele române se subordonau nemților și îndeplineau acele misiuni de luptă trasate de comandamentul lui Hitler”, a spus Maliutina. ”Pe teritoriile ocupate funcționa legea haitei de lupi. Ocupanții introduceau ”noua lor ordine”, jefuiau, luau tot ce se putea, pe cei nesupuși îi ucideau”.

”Au urmat înfrângerea grupării de trupe fasciste de la Stalingrad și operațiunea Iași-Chișinău. Planurile aventuroase ale conducătorului s-au năruit, transformându-se într-o tragedie pentru poporul român: în războiul antisovietic, țara a pierdut 475.070 de vieți omenești”.

Istoricii români și ruși au șansa de a se înțelege reciproc

”Chiar și în actuala situație internațională dificilă, istoricii ruși și români au șansa de se înețelege reciproc”, este de părere Maliutina. ”După părerea mea, întotdeauna oamenii de știință studiază trecutul cu speranța că lecțiile istoriei vor fi luate în considerare în viitor”.

”Ca istoric, eu pot să afirm cu curaj că Rusia nu reprezintă nici o amenințare pentru România”, a declarat autorul monografiei. De aceea, este total nepotrivit să construiești relațiile noastre reciproce într-o notă conflictuală. O spun inclusiv în calitate de mamă a trei copii, care vor să trăiască în pace, la fel ca noi”.

”Rădăcinile evenimentelor istorice răsar în vremurile noastre”, a subliniat Maliutina. ”Cei cărora poporul le-a încredințat soarta lui și au dobândit puterea, trebuie să înțeleagă bine acest lucru și să poartă responsabilitatea pentru acțiunile lor. Nu pot să nu menționez în acest sens gândurile renumitului istoric din Voronej, Nikolai Kostomarov (1817-1885): ”În istorie, ca și în viață, greșeala odată făcută va antrena după sine o serie de altele, iar ceva stricat în câteva luni, ani, se repară în veacuri”.