MAE Rus: Exemple de articole ale amplei campanii de dezinformare angajate de mass-media occidentale, ce promovează teza despre presupusa pregătire a invadării Ucrainei de către Rusia (II)

Clădirea principală a Ministerului de Externe la Rusiei din Moscova/ Foto: RIA Novosti

Balticii (în special, postul TV3 din Lituania) speculează și cu privire la temerile minorității rusofobe a populației din regiune că atacul asupra Ucrainei nu poate fi decât o acoperire pentru o ocupare pe scară largă a pământurilor lituaniene: ”Rusia ar putea efectua foarte ușor o astfel de manevră – să intre cu 30-50 de metri în partea noastră a Peninsulei Kurș (Spitul Curonian), să ia această zonă mică și să vadă ce se întâmplă mai departe. Dar cum e cu unitatea NATO, dacă vom lupta pentru acest teritoriu?” (difuzat la 5 februarie anul acesta).

Agenda media  a unei alte țări est-europene – Polonia, având o încărcatură, în general, anti-rusă, a devenit un teren fertil pentru rodarea celor mai multe dintre modalitățile menționate mai sus de a-și induce în eroare propriii telespectatori și cititori cu privire la planurile Moscovei.  „Agenția de presă poloneză”, o instituție de stat, la 18 ianuarie a acestui an, a publicat pe site-ul său, în urma presei ilustrate germane, o „hartă” care arată „direcții potențiale pentru o invazie rusă a Ucrainei”. Ca și în alte state, accentul este pus pe secțiunea „Opinii”. Astfel, ”Radiodifuziunea poloneză de stat” și-a oferit, la 30 ianuarie a acestui an, tribuna lui M.Clark, analist la Institutul de Studii Militare din Washington, care a declarat că invazia este „o chestiune de săptămâni, nu de zile”. Un alt portal de internet polonez – „Onet”, în materialul din 2 februarie a acestui an, referindu-se, de asemenea, la analiști de la Washington, spune: „Rusia nu are încă toate elementele la locul lor, dar le mută acum. Probabil că toate acestea vor fi dislocate până la 9 februarie. Tocmai atunci este mai probabilă escaladarea.” Publicațiile poloneze au devenit, în general, o platformă pentru răspândirea știrilor false și a speculațiilor americane. În acest sens, este de remarcat faptul că tocmai Agenția de presă poloneză, o agenție de stat a Varșoviei, în materialul din 7 februarie a acestui an, citează, de fapt, în întregime informația CNN, menționată mai sus, despre o presupusă „interceptare a comunicațiilor militare ruse de către servicicile de informații americane”.

O asemenea tactică (în spiritul politicii Dr. J. Goebbels – „o minciună repetată de o mie de ori devine adevăr”, adică, de fapt, legalizarea prin citarea multiplă) este implementată în spațiul media al multor țări din Europa de Est, în speță, cel al României. Canalul de știri „Digi 24”, într-un suviect TV din 3 februarie a acestui an, acordă o atenție considerabilă ipotezelor Departamentului de Stat al SUA (prezentate mai devreme la briefing-ul de către N. Price) precum că „serviciile speciale ruse „fabrica” un videoclip în care, cu ajutorul actorilor, înscenează un atac al ucrainenilor. Forțele ucrainene vor fi acuzate de un atac terorist, în care presupusele victime ar putea fi nu numai în estul Ucrainei, ci și în Rusia. Iar jurnalistul E. Cișmașu (portal de internet Podul.ro, articolul din 4 februarie anul acesta) continuă subiectul cu clipuri video, completându-le cu noi detalii: „Mai multe videoclipuri postate pe rețelele de socializare arată că, în această lună, militarii ceceni încolonați se îndreaptă în direcția Ucrainei, într-o manieră disciplinată și entuziastă. Videoclipul arată o linie de transportoare blindate de trupe ale regimentului de infanterie ”Severnîi” (Nordic – n.r.). Concomitent cu cecenii, și Rosgvardia (Garda Rusă – n.r.) își continuă deplasarea trupelor în zona de frontieră a Ucrainei”.

Există și cazuri de impunere directă de către oficialii americani a agendei stabilite la Washington. Astfel, ambasadorul SUA în Muntenegru, J. Rising-Reinke, a tipărit pur și simplu la 3 februarie a acestui an, într-o serie de ziare muntenegrene (”Dan”, ”Pobeda”, ”Viești”) rubrica sa dedicată Rusiei, unde a repetat un set trivial de acuzații nefondate împotriva Moscovei: „Acțiunile Rusiei reprezintă o amenințare nu numai pentru Ucraina, ci și pentru Europa și pentru ordine internaţională bazată pe reguli. În ultimele două decenii, Rusia a invadat două țări vecine, a intervenit în alegerile străine, a folosit arme chimice pentru a ucide pe teritoriul țărilor străine, a folosit aprovizionarea cu gaze ca instrument politic și a încălcat acordurile internaționale privind controlul armelor. Spre deosebire de Rusia, Ucraina și-a respectat obligațiile în temeiul Acordurilor de la Minsk,  menite să asigure încetarea focului în Donbass. De ceea ce se teme cu adevărat Putin este faptul că valorile democratice și respectarea  drepturilor omului vor continua să-i slăbească treptat guvernarea.”

Exact la fel au procedat americanii și în alte state: Portugalia, Republica Macedonia de Nord, precum și în provincia autonomă Kosovo: ambasadorul SUA la Skopje K. Burns, însărcinatul cu afaceri ale SUA la Lisabona K. Kane și reprezentantul SUA la Pristina J. Hovenera, la 4-7 februarie anul acesta, au publicat articole cu același titlu („Diplomație, nu război, adevărul este mai presus de minciună”), pe care presa națională, inclusiv agenţia de ştiri MIA (Macedonia de Nord) şi ziarul Diario de Notisias (Portugalia) au retipărit pentru cititorul local. Enumerarea cunoscutelor teze de propagandă occidentală se rezumă la concluzia: „Lumea urmărește agresiunea neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei”. Nu se oferă niciun argument rezonabil care să nu fie contestat prin referirea la dreptul statelor de a transfera trupe pe teritoriul lor, dar lista amenințărilor sub formă de sancțiuni împotriva Rusiei este destul de semnificativă.

În alt stat membru al NATO, Norvegia, presa locală s-a concentrat pe detalii pur militar-tehnice, dând impresia că pentru pregătirea articolelor au fost atrași experți serioși, cu acces la date clasificate. La 31 ianuarie anul acesta, autorul portalului ”Aldrimer.no”, jurnalistul K. Sturmark, povestește despre unele date pe care le au norvegienii despre „transferul de trupe din teritoriile rusești adiacente Norvegiei”, presupunând că vor urma către Ucraina: „Rusia întreprinde un important transfer de trupe din Peninsula Kola spre sud, probabil pentru a-și crește forțele la granița cu Ucraina. Aceasta este o veste proastă atât pentru stabilitatea din Nord, cât și pentru Ucraina. Analiștii militari cred că imaginile arată probabil unități ale Brigăzii 200 de Pușcași Motorizate Separate și ale Brigăzii 61 de Pușcași Marini staționate în apropiere de așezarea Pecenga, la câțiva kilometri de granița norvegiano-rusă”. Ziarul „Verdens Gang” din 20 ianuarie a acestui an, scrie, referindu-se direct la șeful departamentului de forțe terestre al Academiei Forțelor Armate Norvegiene, locotenent-colonelul P. Idstebø: „Rusia are o asemenea superioritate în aviație, drone și artilerie, încât va putea distruge cea mai mare parte a apărării ucrainene. Atacul va fi, ca să spunem așa, „murdar” și sângeros. Pe teritoriul Donbassului, Rusia are consilieri militari, serviciul de informații și unele forțe speciale.”

În același timp, materialele dintr-o altă țară nordică a NATO sunt de o cu totul altă natură, aproape caraghioasă: M. Bjerre, jurnalist de la cotidianul danez ”Jyllands-Posten” (articolul din 5 februarie anul acesta), discută serios despre posibilitatea ca atacul rusesc asupra Ucrainei să fie realizat prin teritoriul zonei de excludere din jurul centralei nucleare de la Cernobîl.

În Islanda, presa locală s-a concentrat pe știrile false despre „activitatea cibernetică” a Rusiei în Ucraina. Materialul ziarului „Frettabladid” din 14 ianuarie a acestui an conțin astfel de presupuneri: „Hackerii ruși au atacat Ucraina de multe ori și există o tensiune mare între cele două țări. Hackerii au provocat o întrerupere a curentului pe o zonă mare a țării în iarna anului 2015, ceea ce a dus la faptul că aproape 250 000 de oameni au rămas fără încălzire și electricitate. Un atac similar a avut loc în 2016. Se presupune că erau hackerii ruși. În 2017, băncile, agențiile de știri și marile corporații au fost lovite de un virus în spatele cărora se crede că au stat hackerii ruși.” Informații false de alt tip, ceea ce este semnificativ, dacă chiar apăreau în materialele presei islandeze, erau eliminate cu promptitudine de către redactori, așa cum s-a întâmplat cu subiectul video difuzat de televiziune și radio de stat „RUV” din 15 ianuarie, privind presupusele planuri ale Rusiei de a trimite un „grup de vandali” în Ucraina pentru a organiza provocări și a justifica o „invazie” militară ulterioară.

Subiectul „securității cibernetice” în contextul „viitorului război cu Ucraina” preocupă și reprezentanții comunității jurnalistice din Țările de Jos. Dacă mass-media locală relatează despre „invazia fizică” cu referiri la resursele de propagandă occidentale („Bloomberg”, „CNN”, etc.), subiectul „hackerilor”, mai mult, în asociere cu propriul lor stat, a fost abordat în materialul separat, din categoria fake-news, pregătit de compania de teliviziune și radio ”NOS” și difuzat la 25 ianuarie a acestui an (în programul „Nyusuur”).

Mass-media din Luxemburg, cu capacități media destul de limitate, realizează campania la un nivel scăzut, preluând aricole din mass-media franceză și germană. Dacă un jurnalist local se angajează să execute comanda politică informațională, atunci totul se limitează la expunerea unor teze rusofobe, fără nicio urmă de analiză. Un exemplu este articolul lui Françoise Hanff din cotidianul ”Luxembourger Worth” din 25 ianuarie a acestui an: „Potrivit observatorilor, Vladimir Putin nu a decis încă dacă va invada Ucraina. Evident, vrea mai mult decât să facă ordine la vecinii obraznici. Șeful Kremlinului are în vedere o reorganizare a arhitecturii europene de securitate — cu zone de influență, ca în epoca Războiului Rece”.

În țările care aparent sunt mai puțin semnificative pentru Washington și NATO în ceea ce privește modelarea agendei informaționale globale privind povestea ucraineană, discursul este construit după o versiune simplificată. Astfel, mass-media din Italia, Spania, Slovenia, Bulgaria, Grecia și Croația, deși au acordat o anumită atenție subiectului „invaziei”, s-au limitat în principal la reproducerea materialelor din presa americană (în special, stirile agenției Bloomberg). Agențiile naționale de presă, în ciuda standardelor general acceptate ale jurnalismului, se abțin să publice puncte de vedere alternative.

Pe lângă aliații NATO, Statele Unite au influențat indirect și domeniul mass-media din alte regiuni care sunt semnificative pentru ele. În mass-media finlandeză, pe lângă preluarea tradițională a știrilor occidentale, a fost dezvoltată varianta testată în Franța și în Germania și care presupune și o „prognozare”. Astfel, pe site-ul tabloidului „Ilta-Sanomat”, la 22 ianuarie a acestui an, a apărut materialul lui J. Alenius despre scenarii viitoare ale evenimentelor din contextul Ucrainei, este de remarcat faptul că, asemeni altor mass-media, există din nou cinci astfel de „scenarii”: „Dacă Putin decide că acțiunile sale dure nu pot împiedica occidentalizarea Ucrainei și posibila ei aderarea la NATO și că aceasta reprezintă o amenințare pentru Rusia, atunci el are diverse opțiuni militare pentru armata concentrată la granița cu Ucraina. Sunt cinci asemenea scenarii. Primul se referă la estul Ucrainei, pe care Putin ar putea-o ocupa cu ajutorul așa-ziselor trupe de menținere a păcii văzute recent în Kazahstan, iar apoi, cu timpul, să înceapă să smulgă părți din Ucraina și să extindă teritoriul separatist. A doua variantă presupune o confruntare militară directă. Agresiunea militară rusă va începe de la distanță: la început, Rusia va încerca să lovească unitățile armatei ucrainene, artileria, bazele aeriene și centrele de comandă din zona de artilerie și lansatoare de rachete de pe partea rusă a graniței, în timp ce rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune ”Iskander” fiind cele mai eficiente arme. Al treilea scenariu presupune că trupele ruse se vor deplasa spre est și vest din Crimeea. Apoi, dacă Rusia și-ar continua ofensiva prin debarcarea trupelor la Odesa, ar avea acces și pe teritoriul Transnistriei, iar statul ucrainean rămas nu ar avea acces la mare. Scenariile cel mai puțin probabile includ o ofensivă a trupelor ruse din est și nord pentru stabilirea unei noi frontiere de-a lungul Niprului, sau chiar o capturare completă a întregului teritoriu ucrainean. Varianta din urmă poate fi luată în discuție doar dacă Putin va dori, pe lângă capturarea Belarusului, să creeze o ordine mondială complet nouă în Europa.” Articolul, așa cum era de așteptat, citează materiale de la ”NBC”, ”The Guardian”, precum și o serie de studii occidentale.

Imaginea aparițiilor din mass-media suedeză arată în mod similar. Materialele despre „invazia iminentă/probabilă rusă a Ucrainei” conțin în principal fragmente din materialele presei americane și britanice (CNN, BBC etc.) sau reprezintă o traducere directă a știrilor corespunzătoare anglo-saxone. Ceea ce distinge domeniul media suedez este caracterul de masă al acestor retipăriri. Afirmațiile conform cărora Rusia plănuiește o invazie a Ucrainei apar în mod regulat în majoritatea ziarelor cu greutate ale Regatului (”Expressen”, ”Dagens Industri”, ”Aftonbladet”, ”Svenska Dagbladet”). Și tocmai suedezii, din afara Marii Britanii, au fost cei care au citat pe larg fake-ul Foreign Office-ului despre pregătirea, la Moscova, a unui guvern marionetă pentru Ucraina (ziarul „Aftonbladet”, ediția din 23 ianuarie anul acesta, aricolul semnat de Y. Edgar: „Potrivit informațiilor disponibile, Putin plănuiește să comite o lovitură de stat în Ucraina, în urma căreia o conducere pro-rusă va veni la putere”).

În afara continentului, mass-media din Australia și din Japonia s-au remarcat printr-o activitate destul de intensă. În primul caz, TV și radiodifuzorii locali (în special, canalul TV ”Sky News”) au folosit materialele colegilor lor britanici, iar dacă le-au completat, atunci în stilul aprobat la Londra. În plus, o serie de mass-media (ziarul ”The Australian”, portalul de internet ”News.com.au”) s-au concentrat pe un fals despre o presupusă creștere a stocurilor de sânge de la donatori de către trupele din spatele Districtului Militar de Sud: v. materialele lui M. Bervanakis din 2 februarie și cel al lui A. Carey din 1 februarie a acestui an. În ceea ce privește presa japoneză, jurnaliștii din Tokyo (Yu. Onoda, ziarul ”Sankei” și H. Shiroki, portalul de internet ”FNN Prime Online”) fac paralele similare, dar false din punct de vedere faptic, cu situația din 2008, găsind analogii în legătură cu găzduirea Jocurile Olimpice de la Beijing și tensiuni tot mai mari la granița cu Rusia: „În august 2008, în Georgia pro-occidentală, pe teritoriul Osetiei de Sud pro-ruse, a izbucnit un conflict armat între trupele guvernamentale și locuitorii regiunii. Rusia, care și-a acordat, anterior, cetățenia osetenilor de Sud, a invadat Georgia sub pretextul de a-și proteja cetățenii.”

Experții din mass-media locală nu au renunțat la tehnica de demonstrare a „hărților de invazie”, care, se pare, în opinia directorilor acestei campanii, s-a dovedit a fi eficientă. La 1 februarie anul acesta, pe unul dintre canalele de televiziune japoneze de top, ”Nippon TV”, în difuzarea programului analitic ”Shinso News”, a fost discutat subiectul „Tensiunile în jurul Ucrainei. Trei direcții ale ofensivei trupelor rusești. Estimări ale experților americani”. Pe baza informațiilor de la Centrul SUA pentru Studii Strategice și Internaționale, programul a savurat în detaliu informații evident false conform cărora Rusia ar fi pregătit o invazie a Ucrainei în trei direcții probabile: „Să aruncăm o privire mai atentă la planul de atac al trupelor ruse împotriva Ucrainei.”

*   *   *

Poziția oficialilor occidentali în contextul unei campanii masive de dezinformare împotriva Rusiei merită o mențiune specială. Ei evită în toate modurile posibile să  acorde o evaluare adecvată acestei campanii, confirmând astfel implicarea lor în răspândirea informațiilor false. Semnificative în acest context sunt declarațiile reprezentantului Serviciului Extern al UE, Peter Stano, cu privire la situația din jurul dezinformării agenției Bloomberg despre presupusul început al „invaziei ruse a Ucrainei”.

Chiar și atunci când dezinformarea a fost recunoscută oficial ca atare de către sursa ei, politicianul, nevoit să răspundă la o întrebare a presei (nu se pune problema unui comentariu proactiv), a caracterizat-o drept o „greșeală cu durată scurtă de viață”. Adică, recunoscând un fals evident, de fapt, a încercat să o justifice prin faptul că nu a avut consecințe.

Astfel, putem vorbi despre conspirația autorităților țărilor occidentale și a mass-media cu scopul de a escalada tensiunea artificială în jurul Ucrainei printr-o răspândirea masivă și coordonată de informații false în interes geopolitic, în special, pentru a distrage atenția de la propriile lor acțiuni agresive.