Noii „americani urâți”*

Noul imperialism cultural al administrației Biden a condus SUA spre catastrofă, scrie publicația American Greatness (AG). Politica externă a Statelor Unite față de alte țări depinde acum de poziția acestora față de transsexualitate, LGBT, avort și alte subiecte corecte din punct de vedere politic. Ceea ce îndepărtează multe puteri, relatează portalul inosmi.ru care prezintă articolul din AG.

Victor Davis Hanson, cerсеtător la Center for American Greatness și senior fellow la Institutul Hoover de pe lângă Universitatea Stanford. Istoric militar, editorialist

Vechiul imperialism cultural ar fi fost, chipurile, întruchipat de corporații avide de profit, precum Disneyland, McDonald’s și Starbucks, care s-au răspândit peste tot în lume, strivindu-i pe concurenții locali.

Dar toate aceste întreprinderi s-au răspândit doar pentru că safisfăceau cererea consumatorilor peste hotare. De sus până jos, ele nu au impus nimic nimănui.

Prezența americană în Afganistan s-a încheiat în august 2021 – cea mai mare umilință militară din istoria modernă. Noua ambasadă în valoare de un miliard de dolari a fost abandonată în grabă. Noua infrastructură de la imensa bază aeriană Bagram, care a costat sute de milioane de dolari, s-a dus pe apa sâmbetei.

Încă ne dăm cu presupusul cât armament modern și nou de miliarde de dolari a rămas la talibani, iar acum se strecoară prin piețele mondiale spre teroriști.

Dar chiar și în timpul acestei fugi, pe acoperișul ambasadei noastre din Kabul flutura steagul comunității LGBT.

Iar pe străzile orașului se înfățișa în toată splendoarea ei o pictură murală a lui George Floyd.

Iar Universitatea din Kabul încă mai oferea un curs de studii de gen (și care, printre altele, a costat 787 de milioane de dolari din fonduri publice) – și asta într-una dintre cele mai conservatoare țări islamice din lume!

Steaguri curcubeu și bannere cu Black Lives Matter fluturau inclusiv pe ambasada noastră din Coreea de Sud.

Un asemenea activism cultural tendențios în practica diplomatică este ceva nemaiauzit.

”Treziți din somn”, stângiștii transformă ambasadele din străinătate într-un instrumentul de promovare a unor agende deosebit de angajante și controversate, uneori jignitoare pentru gazde și care nu reflectă aspirațiile majorității americane.

Senzația este că politica externă a SUA față de alte țări depinde acum de poziția acestora față de transsexualitate, LGBT, avort, schimbări climatice și o mulțime de alte subiecte corecte din punct de vedere politic, începând cu posibilitatea de a înscrie mai multe pronume pe pașapoarte în același timp și terminând cu defilarea ostentativă a ambasadorilor transsexuali.

În ianuarie 2022, administrația Biden a oprit gazoductul est-mediteranean (EastMed pipeline). O conductă care a presupus eforturile comune ale aliaților noștri Cipru, Grecia și Israel și conceput să asigure sudul Europei cu gaz mediteranean curat din punct de vedere ecologic și atât de necesar acestor țări.

Se pare că diplomații noștri au considerat că el contrazice dogmelor înscrise în ”Noului Curs Verde”. Așa că noi, imperialiștii, am intervenit și am distrus un proiect vital pentru cei mai apropiați dintre aliații noștri.

Manifestul Casei Albe intitulat „Strategie națională pentru egalitate și echitate de gen” propune un plan despre cum să obligi țările de peste hotare să adopte valorile noastre care devin în tot mai mare dezacord cu valorile restului lumii.

Oare chiar au ajuns americanii să creadă că prezentările de modă ale travestiților în bazele militare, avortul până aproape de naștere, bărbați transsexuali în sporturile feminine și interzicerea motoarelor cu combustie internă sunt cea mai bună modalitate de a te împrieteni cu SUA?

Nu este de mirare că noul imperialism cultural al administrației Biden ne-a condus la catastrofă – iar motive sunt câteva.

În primul rând, în timp ce peste hotare sunt împinse activ planurile imperialiste și șoviniste, respectul pentru armata americană a scăzut la un minim istoric. America a fost umilită în Afganistan. Iar astăzi nu poate nici măcar să strângă suficienți soldați calificați. Rezervele ei de armament cheie au fost epuizate.

Conducerea Pentagonului, în persoana Secretarului Apărării, Lloyd Austin, și a președintelui Șefilor de Stat Major, Mark Milley, nu strălucrește prin deșteptăciune – ca și Joe Biden, de altfel.

În shimb, ei emană o evlavie corectă din punct de vedere politic.

În timp ce-i insultăm pe exportatorii de petrol din Orientul Mijlociu și pe locuitorii din Europa Centrală, China a devenit aliatul Rusiei și al Iranului. De Statele Unite s-au îndepărtat deja India și Turcia. Apostrofările habotnice în condiții de neputință evidentă este o combinație extrem de dezavantajoasă.

În al doilea rând, chiar și aceste standarde perverse sunt inconsecvente. A devenit oare China totalitară aliatul nostru doar pentru că acolo este permis avortul la cerere? Și cum este posibil să blestemi Arabia Saudită „neprogresistă” și „incorectă politic” implorând-o, în același timp, să pompeze, în ajunul alegerilor de la mijlocul mandatului, mai mult petrol atât de „neecologic” și deloc „verde”?

Aproape cei mai loiali aliați dintre aliații noștri se află în Europa de Est – Polonia, Ungaria, Republica Cehă și România. Toate sunt unite de o istorie tragică în avangarda luptei ba împotriva expansiunii otomane, ba împotriva agresiunii țariste și sovietice, ba împotriva invaziei și persecuțiilor niaziștilor germani.

Ele sunt democratice și pro-americane. Dar, ele au devenit acum țintă pentru imperialiștii noștri „vigilenți” pentru că își respectă cu tărie convingerile fiind aliații noștri europeni cei mai religioși și mai legați de tradiții.

Cu toate acestea, ele sunt țările care își vor arunca, mai degrabă, forțele pentru a apăra NATO decât unele puteri vest-europene occidentale de stânga și „corecte din punct de vedere politic”, care sunt, în plus, mai slabe din punct de vedere militar.

În al treilea rând, pentru cea mai mare parte a populației mondiale de aproape 8 miliarde de locuitori corectitudinea politică este, în principiu, o noțiune străină. Ei visează doar la o frântură din acel lux și acea bogăție considerate în America ca fiind de la sine înțelese.

Restul planetei este îngrijorat doar dacă va avea suficientă hrană și energie și dacă va avea un acoperiș deasupra capului, pentru a trăi în siguranță încă o zi. Pentru majoritatea oamenilor, eternele gesturi de virtute ostentativă ale SUA arată ca niște capricii și ca o batjocură venite din partea unor imperialiști nevrotici răsfățați și mulțumiți de sine.

În al patrulea rând, partidul care controlează Departamentul de Stat nu a împovărat, până acum, ambasadele cu probleme politice care nu se bucură de susținerea majorității americanilor.

Această politizare hidoasă a tot și a toate irită și ăndăpărtează alte puteri. Ele nu vor să participe la jocul propagandistic al americanilor de stânga, din cauza cărora, după cum ei știu foarte bine, clocotesc scandaluri în America însăși.

Cât de ciudat este că aceiași stângiști care, până de curând, denunțau „imperialismul american”, acum se dovedesc ei înșiși a fi cei mai imperialiști dintre toți!

––––––

* ”Americanul urât” este romanul de William Lederer și Eugene Burdick (1958), ecranizat cu participarea lui Marlon Brando. Ulterior, această expresie a întruchipat stereotipuri negative legate de americanii din străinătate.