Corneliu Vlad: O iluzie intens periculoasă: dezintegrarea Rusiei

Corneliu VLAD

Pe fundalul dramatic al crizei din Ucraina și al riscului de fărâmițare sau dispariție ale acestei foste republici unionale, angrenajul mediatic occidental a invadat presa cu texte alarmiste și hărți imaginare care prezintă o Rusie în pragul colapsului ca stat multinațional și al dezintegrării teritoriale. În acest context, la recenta reuniune a Consiliului pentru Relații Interetnice al Rusiei, președintele Putin s-a referit pe larg, în expunerea sa, la modelul rusesc de politică națională de stat, la integrarea noilor regiuni în spațiul socio-cultural rusesc și la adaptarea Strategiei politicii naționale de stat în condițiile provocărilor și amenințărilor externe.

Liderul de la Kremlin a atras atenția asupra “presiunii externe agresive care se exercită asupra Rusiei”, prin “cea mai puternică propagandă antirusească”, înzestrată cu un întreg arsenal: economic, militar, politic, informațional. Sunt supuse atacurilor istoria, cultura și valorile spirituale ale Rusiei și se încearcă tulburarea concordiei și fraternității popoarelor Federației Ruse.

Dintr-o percepție greșită asupra realității, adversarii Rusiei merg pe ideea vulnerabilității statului rus, încercând să-l dezbine, dar tocmai diversitatea culturală, națională a Rusiei este forța sa, a subliniat liderul rus.

Sloganul așa-zisei “decolonizări” a Rusiei, absurd și “nerușinat”, cum l-a caracterizat liderul de la Kremlin a fost lansat, culmea, chiar de promotorii occidentali ai colonialismului din fostele metropole coloniale. Ei propagă scenarii elucubrante și hărți halucinante ale unei proiectate (de ei) Rusii împărțită într-o puzderie de mici entități statale, care ar fi ușor de exploatat în propriile lor interese.

„Este timpul să ne pregătim pentru colapsul Rusiei”, proclama triumfalist într-un text de ziar Alexander J. Motyl, profesor la Universitatea Rutgers-Newark, în ianuarie 2023. În imaginația sa, „unele dintre unitățile politice non-ruse din Federația Rusă vor opta pentru o mai mare autonomie” și numea printre posibilii secesioniști Tatarstanul, Bașkortostanul, Cecenia, Daghestanul și Saha. Bruno Tertrais, consilier geopolitic la Institut Montaigne, prezicea că o a doua prăbușire a Uniunii Sovietice este probabil să vină din războiul din Ucraina. Iar Janusz Bugajski, de la Jamestown Foundation susținea că „Rusia este un stat eșuat. A fost incapabil să se transforme într-un stat-națiune, într-un stat civic sau chiar într-un stat imperial stabil. Este o federație doar cu numele, deoarece guvernul central urmărește o politică de omogenizare etnică și lingvistică și refuză orice putere celor 83 de republici și regiuni ale țării”. Drept care, încheia el năucitor, “Rusia emergentă se dovedește a fi un fenomen trecător”.

Sunt doar câteva exemple, din presa internațională a începutului de an 2023 care prohodesc destrămarea (sau mai ipocrit formulat, decolonizarea) Rusiei.

Euforia periculoasă a scenariului dezintegrării Rusiei e prezentă însă și în declarații oficiale, și în poziția unor instituții occidentale responsabile de altfel.

În iulie 2021, Rusia i se arăta președintelui Joe Biden „ în vârful unei economii care are arme nucleare și puțuri de petrol și nimic altceva.” Și Biden nu este primul lider american care a gândit în acest sens. Încă de la sfârșitul războiului rece, politicienii americani sugerau periodic că zilele Rusiei ca putere globală sunt numărate. În 2014, senatorul John McCain numea Rusia o „benzinărie mascată ca o țară”, iar președintele Obama prezenta Rusia drept o simplă „putere regională”.

Într-un recent raport al Consiliului Atlantic, 40 la sută dintre experții chestionați susțineau că “Rusia se va despărți în interior până în 2033 din cauza revoluției, războiului civil, dezintegrării politice sau din alte motive”. Iar copreședintele Comisiei pentru Cooperare și Securitate în Europa, finanțate de Congresul SUA, Steve Cohen declara că „Rusia are cu siguranță probleme în care, în esență, și-a colonizat propria țară. Nu este o națiune strictă în sensul în care am cunoscut-o în trecut.”

Este, totuși, de remarcat că în Occident nu toată lumea gândește irațional (dacă se poate spune și așa). Ziaristul Casey Michel comenta, în aceeași comisie a Congresului, că „incapacitatea sau reticența de a înțelege Rusia altfel decat ca imperiu colonial îi orbește pe factorii de decizie occidentali în ce privește potențialul de dizolvare a Federației Ruse”.

Christopher McCallion, un colaborator al publicației Congresului SUA “The Hill”, avertiza încă din titlu că “Dezintegrarea Rusiei este o iluzie periculos de proastă”. El constata că războiul din Ucraina “a stârnit o euforie de război inconfortantă într-un Occident liberal căruia i-a lipsit un sentiment de certitudine morală și de scop în ultimii ani”.

Iar analiștii Michael Kofman și Andrea Kendall-Taylor scriau în “Foreign Affairs”, în noiembrie-decembrie 2021, că “în loc să privească Rusia ca pe o putere în declin, liderii americani ar trebui să o considere ca una persistentă  și să aibă o conversație sinceră despre adevăratele capacități și vulnerabilități ale țării”.

Viziunii distopice și intens periculoase asupra Rusiei care isterizeaza climatul din Occident, Moscova îi raspunde prompt și energic,cu fermitatea necesară.

În decembrie 2021, cu două luni înainte de începerea operațiunii militare speciale, Vladimir Putin afirma cu privire la NATO: „Mi se pare că partenerii noștri (…) cred că Rusia este puțin prea mare. (…) Chiar și după dizolvarea Uniunii Sovietice, aveam doar 146 de milioane de oameni și asta este prea mult pentru Occident. Cred că aceasta este singura explicație pentru presiunea lor constantă împotriva noastră.”

La recenta ședința a Consiliului pentru Relații Interetnice, președintele Putin sublinia: “Cu cât mai multe sancțiuni au fost adoptate împotriva noastră, cu cât mai multe calomnii au circulat pe seama noastră, cu atât mai ridicat a devenit parametrul consolidării comune. (…)  Desigur, suntem oameni diferiți și fiecare dintre noi are mica lui patrie, iubită de noi. Dar Patria unită, puternică și imensă, în spatele căreia ne simțim ca în spatele unui zid de piatră, este una singură, este Rusia.”