Lavrov, despre concesii teritoriale și compromisuri la negocierile privind Ucraina

Din răspunsurile ministrului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, la întrebările jurnaliștilor prezenți la conferința comună de presă cu ministrul de Externe al Republicii Serbia, M.Djuric, după discuțiile purtate, luni, la Moscova de cei doi diplolmați:

Întrebare (traducere din engleză): – Administrația președintelui D.Trump a declarat că, pentru obținerea unei păci pe termen lung și a unei încetări a focului între Rusia și Ucraina, ambele părți trebuie să facă uriașe concesii și compromisuri. Conform celor spuse mai sus, ce teritorii este Rusia dispusă să cedeze?

Serghei Lavrov: – Vă referiți la Danemarca și Groenlanda?..

De-a lungul crizei ucrainene la compromisuri s-a ajuns și nu o dată, grație, în primul rând, efoturilor părții ruse.

A existat o înțelegere de soluționare după „maidanul” din februarie 2014. V. Nuland, pe atunci adjunct al Secretarului de stat al SUA, a discutat cu ambasadorul SUA în Ucraina despre componența noului guvern de după lovitura de stat. Deja de atunci, din 2014, ea a stabilit locul conferit Uniunii Europene de Statele Unite în soluțiile privind soarta Ucrainei. Vă amintiți? S-a ajuns la un compromis, iar a doua zi dimineață opoziția a lansat o sângeroasă lovitură de stat, încălcând toate înțelegerile.

Al doilea compromis s-a numit Acordurile de la Minsk, aprobate de Consiliul de Securitate al ONU. Au devenit nu chiar un compromis, ci o lege internațională. Și ea a fost, de asemenea, călcată în picioare, în primul rând, de junta ucraineană și de cei care au garantat Acordurile de la Minsk – Berlinul și Parisul. Au recunoscut-o deschis.

De peste Ocean, Statele Unite au urmărit cu satisfacție ce se întâmplă, livrând arme regimului de la Kiev și susținându-l în fel și chip.

Foarte aproape de un compromis s-a ajuns și la Istanbul, în aprilie 2022. Președintele Vladimir Putin a detaliat nu o dată acest subiect.

Este încă neclar cine dintre reprezentanții americani care emit judecăți despre modul de abordare a crizei ucrainene va fi împuternicit de președintele D. Trump să vorbească despre problema ucrainană în numele administrației de la Washington. Și ei vorbesc despre compromisuri. Totul seamănă tot mai mult cu o „dezbatere științifică”, așa cum a sunat și la Conferința de la München.

Dar, într-adevăr, încep să menționeze tema concesiilor teritoriale. Trebuie să citească istoria. Și președintele Vladimir Putin îndeamnă la acest lucru. Concesii teritoriale față de ceea ce se numește acum Ucraina au fost făcute de conducerea sovietică atunci când s-a format URSS. Teritorii uriașe, explorate secole la rând de ruși, teritorii pe care ei au construit orașe, fabrici, porturi, au organizat activități vitale și industrie, agricultura, au fost (din motive despre care a vorbit și președintele Vladimir Putin de multe ori) incluse în componența RSS Ucraineană. Pornind, firește, de la ideea că toate idealurile de fraternitate, dreptate și egalitate vor fi respectate de Republica Socialistă Sovietică Ucraineană la fel ca de toate celelalte republici unionale ale URSS.

Până la un moment dat a funcționat. Poporul ucrainean a contribuit la Măreața noastră victorie comună, la Victoria tuturor popoarelor Uniunii Sovietice asupra Germaniei naziste, dar după aceea „ceva nu a mers cum trebuie”. Sentimentele naționaliste au evolua în Ucraina, mai întâi pe șest, apoi cât se poate de deschis, mai ales când Uniunea Sovietică a intrat în criză și și-a încetat existența.

Aceste sentimente naționaliste, chiar naziste, banderoviste ale celor care au fost colaboraționiști cu invadatorii naziști au început să prindă putere. Au început să nu se mai jeneze de ele. Au început să pătrundă în conștiința publică. A început munca de racolare a adepților, prin înființarea, mai întâi, a unor formațiuni de luptă de rezistență, după care a formațiunilor de luptă deschise, care se făleau cu emblemele diviziilor SS.

Într-un final, reprezentanții acestor forțe au fost cele care, cu încurajarea administrației americane, au dat lovitura de stat în 2014. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să anunțe că vor anula statutul limbii ruse. Când în Crimeea și Donbass oamenii au spus: nu vă luați de noi, nici noi nu ne vom lua de voi, chiar dacă ați ajuns la putere în mod ileal, lăsați-ne în pace. Imediat au fost declarați teroriști și a început un război împotriva lor folosind armata, aviația, artileria și tancuri. Folosirea armatei împotriva propriului popor în conflicte interne este interzisă de multe convenții și tratate internaționale.

Dar, cu toate acestea, lovitura de stat a avut loc. Am încercat să-l scoatem poporul ucrainean din această tragedie (știți despre Acordurile de la Minsk). Nu a ieșit nimic. P.Poroșenko și V. Zelenski au ajuns la putere ca „președinți ai păcii”. Și-au mințit alegătorii. Mint și în ziua de azi. Dacă citiți declarațiile celor care lucrează cu V.A Zelenski și care-și spun „guvernul Ucrainei”, „Biroul președintelui”, veți vedea acolo cuvinte precum „neoameni”, „ruși”, „creaturi”, „trebuie uciși”. Aceștia sunt oficiali ucraineni, precum fostul ambasador al Ucrainei în Kazahstan, P.Vrublevski, care a spus în direct la cameră că principala lor misiune este să ucidă cât mai mulți ruși, astfel încât copiilor lor să le rămână mai puțină „treabă”.

Însuși V.Zelenski, cu mult înainte de operațiunea militară specială, a declarat, într-un interviu din august 2021, când a fost întrebat ce părere are despre ucrainenii care au legătură cu cultura și istoria rusă, că aceștia nu au viitor, iar sfatul lui a fost că, dacă se simt cu adevărat complici cu tot ce înseamnă rusesc, să se care în Rusia de dragul viitorului copiilor și nepoților lor.

Forțele armate ucrainene acționează și mai brutal decât asasinii hitleriști. Uitați-vă la atrocitățile comise de ei în teritorii. Cu toate aceste maniere naziste, voi vreți ca la negocierile de soluționare să fie prezentă chiar și ideea că mai trebuie cedate niște teritorii? Cum ar trebui cedate? Cu ruși cu tot sau fără oameni, doar cu metale rare?

Sunt unii care își imaginează cum pot Statele Unite să ajute la soluționarea situației din Ucraina. Nu ascundem faptul că o astfel de contribuție este perfect posibilă. Cu atât mai mult, cu cât Statele Unite joacă rolul principal în criza ucraineană încă de la începutul ei. Am amintit cum adjunctul de atunci al Secretarului de stat al SUA, V.Nuland a format guvernul puciștilor cu câteva zile înainte de lovitura de stat.

Dacă vorbim despre diplomație serioasă, ar fi mai bine ca, pentru început, să fie înțeleasă istoria problemei, trebuie văzut de ce în Ucraina este interzisă limba rusă în toate sferele de activitate, de ce Biserica Ortodoxă canonică ucraineană este interzisă acolo (aceasta este o încălcare grosolană a numeroaselor convenții și a articolului 1 din Carta ONU) și trebuie înțeles de ce în nici una dintre numeroasele inițiative care s-au făcut auzite din diferite părți ale lumii, nimeni nu a menționat despre aceste drepturi ale omului, consfințite în Carta ONU. Ei susțin doar că, vezi doameni, este nevoie de concesii teritoriale. Pentru ce? Pentru ca rușii de acolo să fie distruși, așa cum sunt ei distruși acum în Regiunea Kursk și în alte regiuni ale Federației Ruse? Probabil că mă voi opri aici.