Ce va oferi Rusiei noua stație orbitală

Mihail KOTOV, Vzgliad

La 12 aprilie, Ziua Internațională a Cosmonauticii, merită să ne amintim nu numai de trecutul măreț al programului spațial sovietic, ci și de perspectivele pe care Rusia le are astăzi în spațiu. Cea mai apropiată dintre acestea este construirea propriei sale stații orbitale în locul ISS, care va dispărea în curând. Cum va fi aceasta și ce va oferi Rusiei?

Zilele Stației Spațiale Internaționale (ISS) pălesc treptat în trecut. Crearea stației a început în 1998 și se presupunea că aceasta va funcționa timp de aproximativ 15 ani. Cu toate acestea, timpul a trecut, iar o comisie internațională specială a prelungit deja de mai multe ori durata de viață a stației orbitale, considerând-o suficient de sigură pentru alte activități.

În luna noiembrie a acestui an, Stația Spațială Internațională va împlini 27 de ani – mai mult decât o perioadă decentă. Se așteaptă ca aceasta să servească umanitatea pentru încă câțiva ani, rămânând cel mai mare și mai costisitor obiect științific din spațiul cosmic. Este deja clar că, cel puțin în viitorul apropiat, omenirea va urma calea creării de stații naționale, așa cum a făcut deja China.

Deși experiența internațională în construirea și operarea Stației Spațiale Internaționale a fost mai mult decât un succes, aceasta a arătat, de asemenea, multe capcane ale unei astfel de activități comune. Unele dintre experimentele efectuate au fost prea sensibile și delicate pentru a fi arătate celeilalte jumătăți – în primul rând Statelor Unite. În plus, activitatea ISS a devenit nu o dată o monedă de schimb în timpul negocierilor dintre politicieni.

Rusia lucrează de ani de zile la construirea unei stații orbitale proprii, naționale, ROS (Stația Orbitală Rusă). Vladimir Soloviov, proiectantul general pentru sisteme și complexe spațiale cu echipaj uman la RSC Energia, a declarat că lansarea primului modul științific și energetic (SEM) este programată pentru decembrie 2027. SEM va fi responsabil pentru generarea de electricitate și oxigen pentru întreaga stație, precum și pentru alimentarea cu apă și canalizare. ISS va fi încă operațională în această perioadă, ceea ce înseamnă că se poate evita o întrerupere a experienței de zbor cu echipaj uman.

Lansarea SEM pe orbită va fi începutul primei etape de creare a ROS. Până în 2030, un total de patru module vor fi puse pe orbită și ancorate. După SEM vor urma modulul de bază, în care ar trebui să locuiască până la patru astronauți, modulul de ecluză și modulul nodului universal. Modulul nodului universal va fi centrul și intersecția întregii stații, la care vor fi andocate restul segmentelor ROS.

A doua fază de dezvoltare a ROS, care va începe în 2030, va trebui să adauge încă două segmente speciale. Unul dintre acestea este modulul de laborator, care va fi optimizat pentru lucrul cu diferite experimente la bordul stației. Acesta va avea un număr mare de locuri de lucru special pregătite, unde echipamentele pentru experimente vor fi livrate de pe Pământ. Și, de asemenea, o ecluză de marfă – pentru a livra experimente la suprafața exterioară a stației și înapoi, fără ca oamenii să meargă în spațiul cosmic. Această abordare a funcționat bine pe modulul rusesc ”Nauka” și chiar mai devreme pe modulul japonez ”Kibo”.

Următorul modul ar trebui să fie un modul de producție conceput pentru a crea diverse aliaje și materiale în imponderabilitate. Deja în prezent, în condițiile stației spațiale internaționale se desfășoară, de exemplu, experimente privind producția de aliaje („Peritectics”), privind cristalizarea proteinelor („Crystallizer”). Rezultatele acestor experimente pot fi utilizate cu succes pe Pământ.

În plus față de modulul de laborator și de producție, există alte câteva opțiuni pentru extinderea stației ROS. În primul rând, este o posibilitate de a lansa pe orbită și de a utiliza un modul gonflabil experimental ca parte a stației. Astfel de module sunt foarte promițătoare și fac posibilă crearea unei încăperi de dimensiuni mult mai mari decât cele ale carcasei capului, care le limitează dimensiunea.

În al doilea rând, ROS ar trebui să găzduiască o stație de bază pentru formarea unui mic grup orbital de mici nave spațiale ghidate. Se preconizează că cosmonauții de pe ROS vor fi capabili să desfășoare rapid nave spațiale mici, să le repare și să le modernizeze dacă este necesar. Cu alte cuvinte, folosind ROS, va fi posibil să se lanseze un grup de sateliți automați, de exemplu, pentru teledetecția Pământului. Și, dacă este necesar, să îi readucă la bord pentru realimentare sau reparații.

Una dintre inovațiile stației orbitale ROS față de ISS va fi o orbită necaracteristică pentru stațiile din generațiile anterioare. ROS va funcționa pe o orbită circumpolară cu o înclinație de 96,8 grade. Pe astfel de orbite se află unele tipuri de nave spațiale pentru teledetecția Pământului.

Acest lucru va permite ROS să zboare deasupra întregului teritoriu al Rusiei, precum și deasupra regiunilor polare ale planetei noastre. ISS este mult mai puțin convenabilă în acest sens, cu o înclinație de 51,6 grade – cel mai aproape de latitudinea Saratov (paralela 51 – n.r.). Chiar și Moscova și Sankt Petersburg de la o astfel de înclinație este dificil de observat.

Orbita circumpolară are, de asemenea, dezavantaje.Cel mai probabil, din cauza apropierii de centurile de radiații, timpul petrecut de astronauți într-un singur zbor va fi limitat la șase luni sau chiar puțin mai puțin pentru un zbor standard. Prin urmare, stația nu va fi locuită permanent, așa cum este acum Stația Spațială Internațională, ci va fi pusă la naftalină între misiunile individuale, așa cum erau ”Salyut” sau ”Mir”. Stația Spațială Internațională nu are o astfel de opțiune, este obligatoriu ca cel puțin un membru al echipajului de pe fiecare segment să rămână pe ea.

Altitudinea orbitală va deveni, de asemenea, mai mică, de aproximativ 350 de kilometri. Cu toate acestea, pe vremea navetei spațiale ”Space Shuttle”, ISS funcționa și mai jos, deoarece acest lucru era necesar pentru navetele spațiale americane.

Un total de 34 de vehicule purtătoare trebuie să fie lansate pentru a crea ROS. Potrivit proiectantului general al ”Energia”, Vladimir Kojevnikov, pentru crearea stației și a suportului acesteia sunt deja prevăzute 15 lansări de vehicule purtătoare grele, precum Angara-A5M, și 19 lansări de vehicule purtătoare de clasă medie, precum Soyuz-2.1b, Pentru prima etapă, toate navele de transport de marfă ”Progress ROS” sunt planificate să fie lansate de pe cosmodromul Baikonur, dar din 2031 lansările vor fi transferate la cosmodromul Vostocinîi (Orientul Îndepărtat).

Ca urmare, Rusia ar trebui să obțină propria sa stație orbitală națională, unde va fi convenabil să se efectueze orice experimente fără ochi și urechi străine, precum și o platformă pentru testarea celor mai recente și mai înalte soluții tehnologice. Și posibil – un nou pas între munca orbitală și pregătirea pentru misiunile interplanetare.