De ce Statele Unite, aflate în urmă, sperie Rusia cu o cursă a înarmării

Dmitri RODIONOV, politolog

Ani de zile, americanii au fost convinși că paritatea la numărul de rachete și focoase înseamnă, de fapt, paritate la putere militară. Dar brusc s-a dovedit că lucrurile nu stau chiar așa, și că o singură rachetă rusă de ultimă generație poate valora mult mai mult decât o sută, ba chiar o mie de rachete obișnuite, scrie politologul Dmitri Rodionov, într-un amplu comentariu pe această temă publicat de cotidianul Vzgliad.

Vladimir Putin a dispus să fie strânse informații, să fie efectuată o analiză și să fie prezentate propuneri privind o posibilă reluare a testelor nucleare. Anterior, pe durata ședinței Consiliului de Securitate, ministrul Apărării, Andrei Belousov, a declarat că trebuie începute, fără întârziere, pregătirile pentru noi teste nucleare pe poligonul Novaia Zemlia.

Ministrul Apărării a mai relatat că în luna octombrie Statele Unite au desfășurat manevrele Global Tender 2025, cu exersarea unei lovituri nucleare asupra Rusiei și a subliniat că acțiunile Washingtonului demonstrează fără echivoc faptul că americanii își consolidează intens arsenalul de arme strategice ofensive. Iar posibilitatea ca Washingtonul să renunțe la moratoriul privind testele nucleare ar putea deveni un pas spre distrugerea sistemului de stabilitate strategică globală.

Toate acestea au devenit reacție la recentele declarații ale președintelui american Donald Trump, potrivit cărora SUA vor efectua ”fără întârziere” teste nucleare, deoarece același lucru îl fac și alte țări. Ulterior, el a precizat că are în vedere Rusia și China.

Merită lămurit ce se poate avea în vedere prin ”teste nucleare”.

În Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare (CTBT), adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1996, se precizează clar – sunt interzise orice explozii nucleare, atât în scopuri militare, cât și pașnice, pe Pământ, în spațiu, sub pământ și sub apă. Dacă această interdicție se aplică și testelor purtătorilor de arme nucleare, dar fără focoase nucleare – este o chestiune discutabilă, deoarece tratatul nu menționează explicit acest aspect.

Secretarul de presă al președintelui Rusiei, Dmitri Peskov, a asigurat recent că testarea rachetei de croazieră Burevestnik, cu propulsie nucleară, nu este un test nuclear. Între timp, este evident că declarațiile lui Trump despre reluarea testelor nucleare de către armata americană sunt răspuns tocmai la lansarea rachetei Burevestnik.

În general, și americanii efectuează teste care, dacă se dorește, pot fi numite „nucleare”. Zilele trecute s-a aflat că SUA au efectuat o lansare test a rachetei balistice intercontinentale (ICBM) Minuteman III, principala armă a componentei terestre a triadei nucleare americane. Fără focos nuclear. Multe mass-media au început să scrie oarecum categoric că lansarea și reprezintă, de fapt, testele nucleare anunțate de Trump. Dar americanii testează de mai multe ori pe an rachetele balistice intercontinentale existente. Ultimele exerciții similare au avut loc în mai, iar anul trecut – de două ori.

Formal, CTBT nu este încălcat. Dar aici problema nu este dacă există o explozie sau nu (în definitiv, exploziile nucleare sunt simulate de mult timp pe calculator), ci care este scopul pentru care se efectuează aceste lansări.

Una este să efectuezi lansări cu scopul de a verifica pregătirea tehnică a sistemelor de descurajare, așa cum face Rusia, și alta este să organizezi exerciții cu scenarii de lovituri nucleare.

Aici pot fi amintite și exercițiile Global Tender 2025 menționate de Belousov, dar și antrenamentele regulate cu bombardiere strategice americane (parte a triadei nucleare), care simulează lansări de rachete asupra unor obiective rusești – fie chiar și din spațiul aerian neutru, dar chiar la granițele Rusiei.

Între timp, despre faptul că în SUA se dezvoltă noi tipuri de focoase nucleare a vorbit președintele Rusiei încă de la începutul anului 2023. La acel moment, Putin a declarat că Ministerul Apărării și Rosatom trebuie să asigure pregătirea pentru testarea armei nucleare, dacă americanii vor fi primii care vor face acest lucru.

Dacă o vor face sau nu – rămâne de văzut. Merită reamintit că SUA nu au mai efectuat teste nucleare reale din 1992. Să revină la această practică „imediat”, așa cum vrea Trump, este nerealist. Cel mai cunoscut poligon din Nevada a ajuns de mult, potrivit experților, în stare de degradare, iar pentru refacerea lui este nevoie de timp. Și mai gravă este situația cu specialiștii calificați, care de peste 30 de ani nu se mai pregătesc în SUA. Despre toate acestea scrie pe larg The Washington Post. De asemenea, merită menționat că Statele Unite au probleme cu îmbogățirea uraniului, altfel nu ar depinde atât de critic de livrările din Rusia.

Deci, cum ar trebui înțelese declarațiile lui Trump? Poate el nu înțelege, pur și simplu, despre ce vorbește? Pornind de la afirmațiile lui categorice potrivit cărora SUA dețin cele mai multe arme nucleare, iar Rusia este doar pe locul al doilea, se poate presupune că este pur și simplu incompetent. Conform datelor Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), la începutul anului 2020 Stateșe Unite dețineau 5800 de focoase nucleare, iar Rusia – 6375.

În plus, SUA au rămas fără speranță în urmă în domeniul armelor nucleare tactice – dar aceasta este deja o altă temă.

Problema constă, de fapt, în aceea că, după încheierea Războiului Rece și semnarea tratatelor care au conturat arhitectura securității internaționale, toți au crezut, dintr-un motiv sau altul, că un nou război rece, și cu atât mai mult unul „fierbinte”, este ceva imposibil deja. Au crezut în această idee și americanii, renunțând la studii serioase de cercetare în domeniul armelor strategice. Mai corect spus, nu că ar fi crezut, dar, pur și simplu, „piața a decis”. Pentru giganții industriei americane de apărare a devenit neinteresant să se ocupe de producția unor costisitoare rachete strategice inutile (într-o lume unipolară și sub dominația militară totală a SUA, cele existente păreau mai mult decât suficiente), în detrimentul unor arme care se vindeau bine pentru războaiele locale: rachete tactice, avioane, tancuri etc.

Rusia însă, fără a depăși limitele impuse, nu a încetat niciodată programele de dezvoltare. Iar cel mai ilustrativ exemplu în acest sens este racheta Sarmat, despre a cărei finalizare a testelor și punere rapidă în serviciul de luptă a fost anunțată recent de președintele Putin. Crearea rachetei a început în 2011, iar în 2022 au avut deja loc primele lansări. Reamintesc că Sarmat a înlocuit Voievoda, aflată în dotare din 1988. În schimb, rachetele americane Minuteman III sunt în serviciu încă din 1970, fiind supuse constant modernizărilor și prelungirii duratei de viață.

Încă din 2010, în SUA au început discuțiile despre reînnoirea triadei nucleare, inclusiv a componentei terestre. Atunci a apărut proiectul noii rachete balistice intercontinentale — GBSD (Ground-Based Strategic Deterrent) LGM-35 Sentinel. După alți trei ani de bătălie între companiile Boeing și Northrop Grumman pentru dreptul de a crea racheta, a fost anunțat câștigătorul — și asta doar după ce Boeing s-a retras singur din joc. În ce etapă se află dezvoltarea rachetei nu se știe încă. Se știe doar că Pentagonul intenționează să plaseze prima rachetă în serviciu de luptă în 2029 și să înlocuiască complet modelele vechi în decurs de zece ani.

Adică se poate vorbi despre o rămânere în urmă a tehnologiilor americane de cel puțin cinci-zece ani. Ca să nu mai vorbim despre hipersonice, un domeniu pe care americanii nu reușesc să-l stăpânească de câțiva ani. Apariția rachetei Burevestnik pare să le fi zdruncinat complet nervii.

În ultimă instanță, Burevestnik nu este doar o rachetă de nouă generație, ci, potrivit unor experți militari, reprezintă a patra componentă a triadei. Care, firește, nu este menționată nicăieri în START III și nici nu putea fi: pe atunci, astfel de tehnologii nu existau, pur și simplu. În general, tratatele START se referă la cantitate (număr de focoase, purtători și lansatoare), nu la calitate. Ani de zile americanii au fost convinși că paritatea numerică la rachete și focoase echivalează cu paritatea puterii militare. Dintr-odată s-a dovedit că nu este așa — și că o singură rachetă rusă de ultimă generație poate valora mai mult decât o sută, chiar o mie de rachete convenționale.

Tratatatele privind dezarmarea strategică (SALT, START) nu doar că au reglementat în mod consecvent cantitatea de armament, dar au încercat, în egală măsură, să țină pasul cu evoluția calitativă. Fiecare nouă versiune a acordului includea noi concesii reciproce în domenii care nu figurau în versiunile anterioare. Astfel, de exemplu, limitarea rachetelor cu focoase multiple independente (MIRV) a fost obținute doar în START I, iar interdicția de a amplasa arme nucleare în spațiu — în SALT II.

Relația lui Donald Trump cu tratatul START au fost complicate. În primul său mandat, el a refuzat să poarte negocieri privind prelungirea acordului, care expira în 2020. Potrivit unor surse, Washingtonul a impus o serie de condiții, printre care includerea Chinei în tratat și extinderea acestuia asupra întregului nou arsenal rusesc.

Dar în ianuarie 2020, pe neașteptate, la Casa Albă s-a instalat nu Trump, ci Biden, care a prelungit tratatul pentru cinci ani fără nicio condiție. Următoarea prelungire (sau semnarea unui nou acord) ar trebui să aibă loc anul viitor. Însă, pe fundalul noilor declarații ale lui Trump, aceasta a devenit din nou o chestiune incertă.

Este evident că aceste declarații conțin un element de târguială sau chiar de șantaj, pentru ca Rusia să fie de acord cu prelungirea tratatului în condițiile impuse de SUA. Despre aceasta, practic în termeni direcți, scria încă de anul trecut fostul consilier al lui Trump pentru securitate națională, Robert O’Brien, care îndemna Washingtonul să reia testele nucleare, întrucât dialogul internațional în acest domeniu ajunsese în impas. Evident, prin „impas” el înțelegea refuzul Moscovei de a semna tratatul în termenii americani. Iar „ieșirea” din impas trebuia să fie, în opinia lui, escaladarea — menită să intimideze Rusia și s-o forțeze să facă concesii.

Că această viziune domină în anturajul lui Trump nu există nicio îndoială. Singura întrebare este dacă șantajul va rămâne strict verbal sau dacă se va transforma, mai devreme sau mai târziu, în acțiuni concrete. Desigur, nu „imediat”, dar mai devreme sau mai târziu.