Ioan Popa: Scrisoarea deschisă către dl Donald Trump, președintele SUA

Importantul scriitor român, Ioan Popa, prieten al redacției noastre, ne-a trimis Scrisoarea sa deschisă adresată șefului Casei Albe, Donald Trump. Apreciind umorul constant și inimitabil al scriitorulu, credem că acest document va fi de interes și pentru cititorii noștri.

Domnule Președinte Donald Trump!

Sunt un scriitor din România care a publicat în limbile română și franceză cele mai frumoase și mai importante două romane ale literaturii europene din ultimii 70 de ani. Acestea sunt romanele ROBI PE URANUS și TERRE DU SALUT. Le-am scris cu gândul că voi primi Premiul Nobel, așa cum și dumneavoastră ați lucrat pentru pacea lumii, Domnule Președinte, tot cu gândul la Premiul Nobel. Nu m-am imaginat că în loc de Premiul Nobel o să fiu cenzurat pe viață de Editura Humanitas și de marile edituri din România în timp ce boul de Mircea Cărtărescu o să fie propus la Premiul Nobel de către alți boi și vite de la Editura Humanitas (vă rog să-mi scuzați revolta, Domnule Președinte dar indignarea mă sufocă).

Din nefericire amândouă romanele mele, deși de mare succes sunt prea critice la adresa comunismului, așa că miniștrii culturii din România și elitele noastre culturale, în loc să mă propună pentru Premiul Nobel (visul vieții mele, așa cum a fost și al dumneavoastră, Domnule Președinte) au decis să nu agreeze romanele mele. În loc să le recomande unui mare producător american de film ca să facă după ele filme care să aducă miliarde de dolari și prestigiu României, au decis să le ignore. Și la fel au făcut Gabriel Liiceanu și Lidia Bodea care au dat dispoziții să fiu cenzurat la editura Humanitas după ce cărțile mele, prin succesul lor, au făcut celebră editura HUMANITAS în lume.

Este de înțeles ca Liiceanu și Bodea să mă interzică de la publicare fiindcă și Liiceanu și Lidia Bodea sunt amândoi sorosiști și mi-am zis în inima mea : ”Cine-a stat în Soros camp/ Nu poate gândi ca Trump”.

Nenorocirea este că tot așa a fost și înainte în România, domnule Președinte, când se zicea : ”Cine a stat un an la ruși/ Nu poate gândi ca Bush”. Iar cei care gândeau ca Bush ne-au tăiat pensiile și salariile, au introdus cenzura în România și au interzis gândirea liberă. Așa că nu mai știu cine pe cine a stricat mai rău.

Dar nu vreau să mă îndepărtez de subiect. Motivul pentru care vă scriu, Domnule Președinte este unul dureros, unul pe care numai dumneavoastră îl puteți înțelege, fiindcă ați avut ca și mine o unică mare dorință : să primiți Premiul Nobel.

Spre deosebire de mine, Dumneavoastră, Domnule Președinte, v-ați văzut visul împlinindu-se recent, când generoasa doamnă Maria Machado v-a oferit Premiul Nobel al ei (în imagine – n.r.). Ce v-ați mai putea dori acum ?

Aș putea spera, Domnule Președinte, că la rândul Dumneavoastră veți face un gest plin de noblețe și mărinimie față de un om disperat, anume să îmi dăruiți, fie și pentru câteva ore, pentru câteva minute numai, premiul Nobel pe care dumneavoastră l-ați primit recent? Vi-l voi înapoia chiar în ziua în care mi-l veți trimite.

Poate o să spuneți că premiul Nobel al Dumneavoastră este un premiu Nobel pentru pace și că eu sunt scriitor. Dar nu contează, Domnule Președinte. Dorința mea este așa de ardentă că nu am preferințe ce fel de premiu Nobel primesc. Poate să fie și un Nobel pentru chimie. E bun și unul pentru pace. Numai Nobel să fie, să fac o poză cu el, să-l strâng la pieptul meu, să-l țin în mână. Să le spun alor mei că, iată, am primit, în sfârșit, Premiul Nobel de la dl Președinte Trump. Îmi veți dărui mie Nobelul Dumnevoastră, pentru câteva ore, pentru câteva secunde numai, Domnule Președinte ? Vi-l voi înapoia aproape imediat dacă doriți.

Știu, este o speranță nebunească, dar această speranță este legată de dumneavoastră. Sunteți singurul om de pe planetă care mă poate ajuta să-mi văd visul cu ochii. Aștept răspunsul dumneavoastră și vă mulțumesc pentru înțelegere, Domnule Președinte.

Cinste și prețuire veșnică tuturor celor care au primit Premiul Nobel pentru pace!