Jeffrey Sachs, despre adevăratele intenții ale SUA privind Europa
03/04
Analiști: Turcia are șansa de a-și realiza ambițiile în Marea Neagră
03/04Fiodor Lukianov: Iranul a demonstrat că poate menține controlul cu fermitate
Fiodor Lukianov/ Foto: Kommersant
Președintele Statelor Unite, Donald Trump a susținut discursul națiunii, declarând, printre altele, că principalele obiective strategice stabilite în războiul cu Iranul sunt aproape să fie atinse. În același timp, liderul de la Casa Albă nu a precizat cum anume și-a propus el să soluționeze conflictul în decursul următoarelor „două-trei săptămâni”.
Politologul și jurnalistul Fiodor Lukianov a comentat pentru publicația Lomovka cum influențează astfel de declarații contradictorii procesul de negocieri și comportamentul părților.
”În discursul său, Trump nu a anunțat nimic nou, a repetat aceleași afirmații destul de dezlânate ca și înainte. Nu este foarte clar de ce a fost nevoie să susțină acest discurs.
Administrația americană este nedumerită, nu știe ce să facă mai departe, de aceea obiectivele se modifică și oscilează în permanență. Acum, dacă este să judecăm după declarațiile lui Trump și Rubio, scopul se reduce la a provoca un maxim de daune potențialului general al Iranului, dar nu se pune problema schimbării regimului. Cel mai dureros moment este Strâmtoarea Ormuz. Iranul a demonstrat că poate menține cu fermitate controlul asupra acestui coridor de navigație, iar capacitatea SUA de a-l prelua cu forța este limitată, fiind vorba despre o operațiune foarte riscantă și care ar oferi garanții de succes. De aici și afirmațiile că americanii nici nu au nevoie de această Strâmtoare, având propriul petrol, iar cei interesați să o deblocheze singuri.
O încercare în acest sens nu este, totuși, exclusă, deși au îndoieli serioase atât militarii, cât și politicienii. După cum reiese, negocierile, dacă nu sunt cumva invenția totală a lui Trump, atunci reprezintă cel puțin o exagerare evidentă a unor contacte indirecte, fără perspective reale.
Probabil, așa cum a și spus Trump, în următoarele câteva săptămâni forțele americane și israeliene vor încerca să scoată din funcțiune cât mai mult posibil din infrastructura iraniană, pentru ca ulterior să poată declara că Iranul nu mai reprezintă o amenințare. Și să pună capăt acțiunilor militare în speranța că vor apărea probleme interne în Iran care să ducă la colapsul regimului (așa cum s-a întâmplat și data trecută). Strâmtoarea Ormuz va rămâne, probabil, în mâinile iranienilor, care vor încerca acum să o folosească cât mai profitabil în interes propriu”, a concluziat Fiodor Lukianov în dialogul lui cu jurnaliștii de la Lomovka.
1 Comment
🙂 Cred că declarațiile lui Trump i-au părut lui Lukianov – citez: „destul de dezlânate ca și înainte” – pentru că o minte brici precum a proeminentului analist politic nu poate „descifra” bâlbâieli psihopate și nici nu poate coborî la nivel de retard. Practic, ceea ce vedem acum nu este un conflict între două țări, ci o ciocnire a două mentalități diferite. Cea americană: suntem stăpânii lumii, facem reguli, le impunem celor care se intersectează cu interesul nostru și îi pedepsim pe cei care le încalcă. Logica iraniană: lumea s-a schimbat, hegemonul nu mai poate dicta termeni unilateral, avem aliați, avem rachete, avem o strâmtoare și suntem gata să îndurăm mai mult decât ești tu dispus să lupți. După câte se observă, varianta a doua funcționează perfect! Teheranul a supraviețuit lui Trump First, a supraviețuit sancțiunilor, a supraviețuit uciderii lui Soleimani, a supraviețuit sabotării instalațiilor sale nucleare, a supraviețuit uciderii vârfurilor politice, militare și religioase. Iranul nu s-a rupt. A devenit mai dur, mai cinic și mai pragmatic. Prin urmare, martie 2026 NU va fi amintită ca o lună de progres în negocieri, ci va fi amintită ca fiind luna în care Iranul s-a uitat în ochii Imperiului Morții spunându-i: „Să o luăm de la capăt. Dar în termenii mei”. Asta-l înnebunește pe Trump. Citeam prin presa rusă că CIA se ploconește lui Narîșkin să ia legătura cu Iranul la nivel de servicii. Desigur, contactele vor fi stabilite, dar termenii Kremlinului în ceea ce privește Ucraina (pe ideea – te ajut, dar faci la rându-ți concesii serioase; mai precis, serviciu contra serviciu) ar trebui să fie foarte, foarte aspre. Pentru că în diplomație, ca și în box de altfel, este important nu numai să lovești. E important să stai în picioare.