Cu Rusia te întelegi dacă o întelegi

Un istoric american  spune că, de cateva decenii, omenirea trăiește cea mai interesantă perioadă din istoria ei.  Oricum, e mai complicată ca oricând. Iar pentru simplificare ori doar pentru odihna minții, se trece lesne la locuri comune, poncife, stereotipuri, paradoxuri, vorbe de duh, care lasă in ceață. Cazul, de pildă, și al Rusiei.

Bismarck spunea, în secolul al XIX-lea: “Rusia n-a fost niciodată atât de puternică și nici atât de slabă pe cât se crede”.  Iar Churchill, în secolul abia încheiat: “Rusia este un rebus învăluit într-un mister în mijlocul unei enigme”. Mai întelege ceva…

Nici celebrii analiști, tot de pe margine, de astăzi nu performează ca perspicacitate în definirea acestei realități naționale și geopolitice de prim rang, drept care, mai aproape de adevăr, rămâne tot  formula memorabiă a țarinei Ecaterina a II-a, care spunea că  Rusia nu este o tară, este o lume. Una care incită și inspiră mereu, în fel și chip, inclusiv în registru penibil sau hazliu.

În prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand Imperiul Britanic – și nu numai – vedea cum crește Rusia, a pornit un adevărat război informațional (am spune astăzi) pentru denigrarea rivalului tot mai redutabil din Răsărit.  Iar una dintre armele la care s-a recurs în campanile a fost mitul lui Dracula,  pe care Bram Stoker l-a confecționat drept cneaz slav, ignorând cu lejeritate adevărul istoric originar, adică de la figura domnitorului muntean Vlad Țepeș.  O spune și o argumentează amănunțit autorul american Jimmie E. Cain, Jr. in cartea sa din 2006, “Bram Stoker and Russophobia”.

Mai grav este că nu mai puțin deformate, unele până la grotesc,  sunt și feluritele aprecieri emise de câtva timp  în noul razboi rece, preponderent informațional, de politologi cu pretenții, precum Pavel Baev, fost ziarist sovietic, iar acum analist pe la instituții de profil din Norvegia, SUA, Franța: “Politica Rusiei, care constă în exploatarea vulnerabilităților, se caracterizează printr-o remarcabilă flexibilitate: cu unele țări (Bulgaria și Slovacia) instrumentalizează probleme energetice, în alte părți (Cehia și Ungaria) recurge la corupție politică, iar în alte țări (România și statele baltice) trece la presiuni de natura militară”.

Greu de găsit o inepție mai îndepărtată de logică decât inchipuitele presiuni militare ale Rusiei  pe România. Mai e de comentat? Poate doar de adăugat o alta perlă, datorată președintelui Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, mare cunoscător, dupa cum se va vedea, și în sport, și în politica internatională:„FIFA a aprobat Rusia gazdă a Campionatului Mondial, în condițiile geopolitice binecunoscute de multă vreme. S-a făcut o mare eroare, după părerea mea. Soluția ar fi fost ca ţările normale, nu pot să spun civilizate, că nu mai știu care-i civilizată şi care nu, ar fi refuzat să participe. E o mascaradă”.

În sfarșit, poate și mai și, sunt spusele unui deconcertant afacerist ce pendulează intre România si Elveția (Cristian Sima), care prezice că Rusia “ va caștiga mondialele de fotbal chiar dacă va cumpăra toți arbitrii și toată FIFA”.

Ar fi de râs dacă n-ar fi grav. Cu asemenea exegeți, calea spre înțelegerea Rusiei se prelungește la nesfârșit. Iar neînțelegând Rusia, cum te poți înțelege cu Rusia?

Corneliu VLAD