De ce este în stare noul vechi avion Tu-22M3M

La uzina de avioane din Kazan a fost prezentată noua versiune a bombardierului Tu-22M. Avionul modernizat cu indicele Tu-22M3M ar trebui să devină elementul central al forţei de atac a aviației militare ruse, scrie cotidianul Izvestia.

În anii 1970-1980, bombardierele Tu-22M2/M3, care au înlocuit aparatele Tu-16 şi primele supersonice Tu-22B/Tu-22K din componenţa aviaţiei militare a URSS, erau frecvent supranumite „eurostrategi”, sublinind, astfel, că prin autonomia lor de zbor, insuficientă pentru operaţiuni intercontinentale, îşi permit ca, acţionând de pe teritoriul URSS, să atace orice ţinte din Europa. În plus, noile maşini au intrat în dotarea forţelor aeriene, devenind unul dintre cele mai importante instrumente de luptă împotriva portavioanelor potenţialilor inamici.

În total, pentru Ministerul Apărării au fost construite în jur de 500 de bombardiere Tu-22M2 şi M3, marea majoritate revenind Rusiei, după destrămarea URSS. În ultimii ani, numărul lor s-a redus considerabil. Spre exemplu, toate Tu-22M2 au fost date la casat. Prin urmare, astăzi Rusia mai dispune, potrivit datelor din surse deschise, de circa 70 de avioane Tu-22M3. Primele discuţii despre modernizare acestora au apărut încă în anii 1990, dar pe atunci şanse de realizare a unor astfel de planuri nu existau, practic. La mijlocul anilor 2010, din surse s-a aflat că se lucrează deja la noua variantă Tu-22M3M, echipat cu o nouă avionică, cu sisteme de luptă electronică şi cu armament nou – inclusiv rachete de croazieră X-32 şi o serie de alte tipuri de arme de mare precizie.

Pe de altă parte, Tu-22M3M ar trebui să revină la sistemul de alimentare în aer, pe care, la sfârşitul anilor 1970, URSS a acceptat să îl demonteze de pe toate avioanele sale Tu-22M, respectând, astfel, prevederile Tratatului privind reducerea numărului de arme strategice, START-2. Acum, situaţia s-ar putea schimba.

„Atât cât se ştie despre modernizarea M3M ne permite să spunem că maşina intră, acum, sub definiţia de bombardier greu, aşa cum se regăseşte ea în tratatul START-1 şi reluată în textul Tratatului de la Praga. Acolo este suficientă îndeplinirea uneia din două condiţii: o autonomie de zbor de peste 8.000 de kilometri sau echiparea cu rachete nucleare de croazieră, cu o rază de acţiune de peste 600 kilometri. Prima condiţie se îndeplineşte pe seama sistemului de alimentare în aer, a doua, prin dotarea cu rachete X-32, a căror rază de acţiune depăşeşte 600 kilometri. Încadrarea avionului la o anumită categorie va face obiectul unor consultări bilaterale, la nivel de comisii de specialitate”, a declarat, pentru Izvestia, analistul Konstantin Bogdanov.

Pe de altă parte, expertul a atras atenţia asupra problemelor care pot apărea în procesul de negocieri pe această temă. „În momentul de faţă, nu există practic perspective pentru încheierea rapidă a unui nou tratat START. Atât din cauza relaţiilor deterioare dintre Rusia şi SUA, cât şi din cauza complicaţiilor acumulate în regimul de control al armamentelor. Printre altele, tratatul de la Praga cere imperios părţilor să revizuiască problema noilor sisteme de arme strategice, care nu intră sub incidenţa documentului. Este vorba, spre exemplu, de rachetele Poseidon, Burevestnik şi, posibil, Kinjal”, a spus Bogdanov.

Foto: TV Zvezda